19 decembrie 2013

specia umana pe cale de disparitie

Mincinosi, ipocriti si vai de mama voastra, nu stiu cum va suportati. Ce educatie ati primit de la parinti? Niste copiatori jegosi, niste fitosi de n-a vazut Parisul si sunteti prosti bata.

Specia umana e pe cale de disparitie!

Sa incepem sa tinem doliu, oameni buni.

Amin!

17 noiembrie 2013

Sa am o familie sau nu?

   Cariera pentru multi dintre voi este un plan. Iti faci planul de acasa si incerci sa se potriveasca cu cel din targ.

   De cand esti mic iti descoperi anumite abilitati si incerci sa le valorifici pentru a deveni ceva in viata. Copilul are tendinta atunci cand este mic sa ia ca exemplu ceea ce vede in familie, de exemplu: "Tata e doctor si mama e tot doctor, asta imi da de inteles ca si eu ar trebui sa fiu doctor, nu?" Nu chiar, nu in toate cazurile copilul trebuie sa ia exemplu din familie.



   De cand copilul incepe sa mearga, vorbeasca si ajunge la gradinita, cea din urma fiind primul contact cu un colectiv, trebuie sa fiti atenti la comportamentul lui. Ii place sa alerge sau sa dseneze, ii place sa vorbeasca in public sau ii place sa asculte, ii place sa invete o poezie sau ii place sa faca lucrari practice. Sunt unele intrebari pe care parintii trebuie sa si le puna. Observati ca abilitatile pe care le are nu sunt tocmai cele prevazute de voi. Nu-i nimic. Luati-l de la alergat si puneti-l sa memoreze o poezie. La inceput o sa fie mai greu, dar dupa o sa-i placa.

   Si am ajuns la varsta in care devine adolescent si acum poate sa ia decizii de unul singur. In prima etapa a dezvoltarii lui ati constatat ca are unele abilitati, dar cu siguranta nu ati putut sa le valorificati pe toate. Asa ca unii parinti isi duc copii la cercuri de lectura sau la sala de sport, chiar daca in aceasta etapa a maturizarii nu-si mai are locul. Multi dintre ei nu vor sa continue si prefera sa stea acasa si sa leneveasca. ("Nu toti copii trebuie sa fie doctori.")

   La varsta adolescentei vine un moment in care trebuie sa te hotarasti ce vrei sa fii in viata. Mama spune ca i-ar placea sa fii inginer, dar tie iti place sa scrii? Tata spune ca vrea sa te vada imbracat in halat alb, dar tie iti place sa joci fotbal? Acum este momentul sa te hotarasti, pentru ca inapoi nu te vei mai putea intoarce. Ce vrei sa stii inainte sa-ti formezi o cariera:

1. La ce sunt bun?
2. Exista locuri de munca la ce sunt eu bun?
3. Job-ul pe care mi l-am ales este de viitor?
4. Venitul pe care mi-l ofera job-ul respectiv ma ajuta sa nu mor de foame?
5. Oare imi face placere?
6. Imi voi permite o familie?

   Astazi voi raspunde la  a sasea intrebare. Pentru ca in ultimul timp mi s-au pus niste piedici.

   Eu vreau sa devin medic. (daa, stiu, bravo mie, daca pot de ce nu etc.) Bun. Multi dintre prieteni mi-au spus ca nu voi avea viata privata. Ca ma voi muta cu totul in spital. Bun. Dar poate ei nu stiu ca mie imi face placere acest lucru. Ca ador spitalele si imi face o deosebita placere cand vad ca am reusit sa fac pe cineva bine si este fericit. Nu o sa poti avea grija de copii. Bun. Dar cine a spus ca vreau sa am copii. Nu sunt nebuna, dar gaditi-va, cati dintre oamenii din Romania, vor sa devina doctori si chiar ajung sa fie niste medici straluciti? Sa spunem ca 10 % dintre ei, care se pot numi medici, nu fac copii. Eu una nu cred ca ar scadea natalitatea tarii. Multi s-au referit la faptul ca: "Cum sa nu ai o familie, copii, care sa te ajute la batranete?" Bun. Dupa cum vedeti vremurile s-au schimbat si peste 60 de ani nu vom mai murii de batranete in patul nostru de acasa, vom murii intr-un azil. Eu una nu vreau sa se aiba grija de mine cand o sa fiu batrana. Adica sa stiu ca odraselele mele nu se pot duce, spre exemplu intr-un club, ca trebuie sa vina la mine sa-mi aduca o cana de apa. De aceea s-au inventat cei care au grija de batrani. Eu vreau sa ma dedic in totalitate acestei meserii, pentru ca nimeni din Romanaia nu face treaba asta, iar cei care fac, pleaca cu primul avion spre State.

   Si revenind la prima parte a articolului. Eu cred ca fiecare individ are undeva scris ceea ce trebuie sa faca. Unii reusesc din prima,dar altii trebuie sa incerce de mai multe ori.

   Deci fiecare este facut pentru ceva.

   Vreau argumente pro si contra.

14 octombrie 2013

Fac ce vreau

   Ceea ce vrei sau ceea ce iti este impus? Asta este intrebarea.

   De regula oamenii au fost invatati sa faca ceea ce le place. Oamenii deschisi la minte care aveau copii, isi doreau tot binele pentru ei si ii lasau sa aleaga ceea ce-si doreau.

   Azi voi dezbate un subiect care va creea divergente, sunt sigura. Mottoul meu din aceasta seara este: "Copii fac ce vor ei si nu ce vor parintii."

   La ce fac referire prin acest motto? Zilele in care traim sunt tot mai grele, iar timpul trece foarte repede. Copii din ziua de azi nu-si mai spun punctul de vedere. Nimeni nu-i mai invata cum sa comenteza constructiv si in favoarea lor. Ei tac si fac ca altii. De ce? Pentru ca le este frica de un refuz, iscarea unei certi sau nestiinta de comunicare in contradictoriu. Acesti copii ii pot numi oameni fara personalitate. Pentru ca nu stiu sa se afirme.

   A cui este vina? Copil sau parinte?

   Cum am spus mai sus, copilul nu are personalitatea puternica si nu se poate exprima. Bun. Aceasta personalitate se contureaza tot cu ajutorul familiei, deci putem sa tragem concluzia ca familia este prima vinovata.

   Si ca sa vorbim de lucruri clare, voi spune la ce ma gandeam inainte sa scriu acest articol. Ma gandeam la copii care sunt impinsi de la spate de parinti in alegerea viitorului.

   Cei mai multi sunt indrumati direct in aceasta decizie importanta, care va constitui viata pe care o va trai respectivul tanar.
   Parerea mea despre acest aspect este una ferma si nu ma voi abate de la ea. Parintele care nu-si lasa copilul sa faca ce vrea cu viitorul lui, nu se poate numi parinte. Trebuie sa te gandesti,tu ca parinte, ca odrasla ta poate nu este bun la ceea ce-l pui tu sa faca si uite asa ii distrugi viitorul. Sa vedem cine iti mai aduce o cana cu apa cand esti pe patul de moarte.

   Oameni buni, lasati-va mostenitorii sa faca ceva bun in viata. Chiar daca voua nu vi se pare o meserie de viitor, dar daca tanarul face din placere, el va fi fericit si in acest caz si voi trebuie sa fiti fericiti.


Amin!

11 octombrie 2013

Am blog

Eu am blog. Asta este blogul meu.

Stiu ca la unii merge si la altii nu, dar nu stiu care e problema.

Asa ca, daca se gaseste un destept sa ma ajute cu cea mai mare placere voi remedia situatia.

Iti dai seama ca nici mie nu-mi convine, dar ce vrei sa fac daca nu stiu ce are.


5 octombrie 2013

Bucataria

   Din nicio casă nu trebuie să lipsească bucătăria. Chiar dacă nu faci mâncare sau dacă nu prea mănânci p-acasa totuşi trebuie să aibă de toate. Mobila de bucătărie trebuie aleasă cu grijă şi mai ales electrocasnicele.

   Mi-am renovat bucătăria de curând şi vreau să spun că a fost un chin, pentru că a trebuit să ne hotărâm în privinţa culorii şi ce mai trebuie să ne cumpărăm.

   Până la urmă am găsit mobila care să ne satisfacă nevoile. În privinţa culorii a fost uşor, pentru că ne-am gândit la una clasică şi nu prea stridentă.

   În viitorul apropiat ne gândim să ne cumpărăm şi un frigider nou, plus un cuptor cu microunde. Am început să căutăm deja prin magazine, dar nimic nu ne place şi nici preţul nu este destul de bun.

   Ne-am decis să căutăm online şi am găsit combine frigorifice, la un preţ acceptabil, dar varietatea produselor este mare. Frigiderul pe care l-am ales este unul clasic, la fel ca şi culoarea. Griul este cea mai recomandată culoare pentru electrocasnice. Albul se murdăreşte repede, iar celelalte culori nu sunt făcute pentru bucătărie. Are un panou cu LED-uri, care conferă un design de top. Ne ajută să vedem câte grade sunt în frigider. Ceea ce apreciez cel mai mult la acest frigider este că are o uşă, pe care o poţi folosi pentru a te servi cu băuturi sau gustări. Pentru că există această uşă, frigul din frigider nu iese. Pe una dintre cele două uşi, sub panoul de control există şi un dozator. Apa este filtrată şi temperatura la care vrei să o bei, o poţi seta tu. Rafturile sunt bine structurate şi spaţioase faţă de alte frigidere.

   Ne-am uitat şi după cuptoare cu microunde. Aici ne-a fost mai greu să ne hotărâm pentru că sunt prea multe firme care ne oferă aceleaşi posibilităţi şi preţuri diferite. Am căutat mai bine şi am găsit un cuptor care este uşor de curăţat, asta a fost ideea mamei pentru că numai ea face curăţenie în bucătărie. Ceea ce am apreciat la acest cuptor este că decongelează foarte repede. Mie mi se pare util. Adică vin de la şcoală lihnită şi îmi scot un piet pe pui de la congelator şi îl pun în cuptorul cu microunde, iar în câteva minute este bun de pus în tigaie. Tata este înnebunit după mâncărurile italiene şi îi place să mănânce, dar să şi facă pizza. La cuptoarele obişnuite nu poţi face pizza, nici dacă stai în cap, dar la acest cuptor cu microunde faci cea mai bună pizza. Coacerea este uniformă şi nu vei scoate o pizză pietrificată. Tata o să facă pizza numai din plăcere pentru că o să aibă un cuptor cu microunde excelent.

   Aceste electrocasnice o să ne facă viaţa mai usora.


Jucariile LEGO

   Nu contează vârsta, sexul sau nivelul pe care-l ocupi în societate, toată lumea s-a jucat când era mic sau încă se mai joacă. Jocurile din copilărie erau inocente şi frumoase. Nimeni nu se oftica sau supăra pe bune, iar nimeni nu trişa pentru a câştiga.

   În primele luni de viaţă nu prea te joci aşa de mult cu obiecte. Însă, pe la vârsta de trei, patru ani lucrurile încep să se schimbe şi copilul vrea să exploreze, să cunoască mai multe jucării. Se plictiseşte foarte repede de cele care nu îi pun mintea la treabă, aşa că părinţii se gândesc să cumpere nişte jucării care să le dezvolte capacităţiile micuţilor. Vor să găsească cea mai bună jucărie pentru copilul lor, aşa că le cumpără jucarii lego online.

   Ce este lego-ul?

   LEGO vine din Danemarca şi înseamnă LegGOdt (adică "joacă bine"). Inventatorul acestor figurine de plastic a început să confecţioneze jucării pentru copii încă din anul 1934.

   Orice copil cred că s-a jucat măcar o singură dată cu aceste figurine. Diversitatea de modele şi culori îi impresionează pe copilaşi. Şi eu m-am jucat la vârsta mea. Aveam găletuşe pline cu figurine, mă jucam cu grijă pentru a nu le zgâria şi le puneam într-un loc sigur pentru a nu le pierde. Nu se găseau aşa de uşor ca astăzi.

   Azi, o vedeam pe sora mea cum se joacă cu păpuşile şi se uită într-una la televizor şi nu învaţă nimic de acolo. Aşa că m-am gândit să-i cumpăr un set de lego pentru a se juca sau pentru a ne juca împreună.

   Pe frigul acesta nu prea ies din casa pentru a merge la un magazin pentru copii. M-am decis că cel mai comod şi ieftin este să cumpăr chiar online. Pe vremea mea nu erau aşa de diverse modelele, dar văd că acum au început să apară fel şi fel de figurine, care mai de care. Am chemat-o pe sora mea şi i-am arătat câteva modele. S-a hotărât mai greu pentru că toate îi plăceau, aşa că s-a decis într-un final la o căsuţă care trebuie construită, numai din piese de lego. Nici nu vreau să mă gândesc cine o s-o ajute la construirea căsuţei. Cu siguranţă nu va fi mama sau tată.

   Dacă aveţi şi voi fraţi sau surori, nu ezitaţi să le cumpăraţi aceste minunate jucării. Care nu ocupă spaţiu, se fac destul de repede şi copilul va avea de învăţat.




2 octombrie 2013

Primul zambet

   Când vremea este urâtă afară ce poţi să faci? Este o vorbă: "Numeri bani şi faci copii.".
În România, pe baza statisticilor, natalitatea a scăzut. Romanii nu mai vor să facă copii. De ce? Aş avea o părere, dar o voi dezbate cu altă ocazie.

   Azi vreau să vă prezint un magazin, care mie mi-a atras atenţia. Primul zâmbet este un site pe care proaspeţii părinţi îl pot accesa cu încredere. Acest site îţi oferă o gamă variată de produse pentru bebeluşi. De la pătuţuri în formă de maşină, saltele pentru copii, până la mobilă şi interfoane.
 
   Trebuie să alegem cu grijă ceea ce cumpărăm. Produsele trebuie să fie de bună calitate şi să reziste la şocurile care vor apărea în anii ce urmează.

   Pătuţul pentru copil trebuie să fie făcut dintr-un lemn bine tratat, care să nu provoace alergii copilului. De asemenea trebuie să fie bine montat, de aceea eu recomand să luaţi pătuţurile gata montate, pentru că unii părinţi poate nu se descurcă la ansamblare şi pot pune viaţa în pericol al copilului. Grilajele trebuie să aibă o anumită distanţă. Nici prea mare, dar nici prea mică. Nu trebuie să fie prea mare, deoarece riscaţi pierderea copilului. Nu trebuie să fie nici prea mici, pentru că îi luaţi copilului din vizibilitate şi lumină.

   Orice pat care se respectă trebuie să aibă şi o saltea pe măsură. Saltelele trebuie să fie făcute dintr-un burete antialergic şi netoxic şi care să fie absorbabil. Salteaua trebuie să fie şi bine structurată. Medicii recomandă alegerea saltelelor ortopedice. Copii trebuie să doarmă pe o saltea puţin mai tare decât paturile noastre obişnuite, pentru a evita unele deformări ale coloanei.

   Mobila este unul dintre principalele piese care nu trebuie să lipsească din camera unui bebeluş. În primele luni de viaţă, piesa cea mai importantă este măsuţa de schimbat. Ea trebuie să fie stabilă, spaţioasă şi să fie poziţionată în aşa fel încât mămica sa aibă acces uşor. Dulapul trebuie să fie în apropierea măsuţei de schimb, iar noptiera trebuie să fie spaţioasă pentru depozitarea celor necesare.

   Interfonul este foarte foarte important. Părinţii nu pot sta non-stop în camera copilului, iar unii nu au posibilitatea să doarmă în aceeaşi cameră cu copilul. Din această cauză s-au inventat interfoanele. Ele îţi dau posibilitatea să auzi ceea ce se întâmplă în camera copilului, clar şi în timp real.

   Pentru că iarna a venit mai repede decât ne aşteptam, sfatul meu: "Număraţi bani şi faceţi copii!"


Prevenirea racelii

   De când mă ştiu, la 1 octombrie nu a fost aşa de frig. Din cauza acestei vremi nefavorabile oamenii răcesc. Eu încerc, mă străduiesc să nu răcesc iarna asta. Mi-am pus în cap să nu mă las pradă virusurilor. În clasă în spatele meu şi în dreapta mea am oameni răciţi. Ceea ce vreau eu să fac se poate numi un război.

   De ce ţin aşa de mult să nu răcesc? Sunt două motive. Dacă mă ia răceală o săptămână nu pot veni la şcoală. Pentru că la mine este grav, dar mă ţine puţin. Şi al doilea motiv este că anul acesta voi da BAC-ul şi nu vreau să pierd lecţii importante la şcoală.

   Astăzi m-am ferit de viruşi cum am putut şi eu. Am stat mereu la ore cu eşarfa la nas. Am mâncat bine, am şi luat o pastilă de prevenire a răcelii.
Mâine vreau să-mi iau dezinfectant lichid, şerveţele umede pentru a şterge bancă, mâncare şi eşarfa la nas.

   Am căutat pe net şi am găsit mai multe remedii pentru a preveni răceală.

1. Lămâia.

   Pentru că am probleme cu fierul, trebuie să mănânc mai multă lămâie. Am băut limonadă îndulcită cu miere toată vara. Dar am băut aşa de mult încât dinţii mei nu mai suportau temperatura scăzută a sucului, aşa că m-am oprit.
   Este indicat să mănânci o jumătate de lămâie pe zi. Dacă nu îţi place să o mânaci "sec", îţi poţi face limonadă, doar dintr-o lămâie şi diluezi cu apă pentru a obţine minim două pahare de suc.
Atenţie! Lămâia, sub orice fel, se mănâncă/bea după masă sau chiar în timpul ei. Cei cu gastrită sau ulcer le este interzis acest fruct.

2. Igiena.

   Igiena mâinilor este foarte importantă. Acum toată lumea este răcit. Tuşesc sau strănută şi pun mâna iar pe bara din R.A.T.B. Nu este indicat să te apropii de persoanele răcite. Să te speli pe mâini cât mai des posibil, de preferat sunt şerveţele umede sau dezinfectantul lichid, dacă nu ai săpun la îndemână.

3. Alimentaţia.

   Trebuie să mănânci mult în zilele friguroase. Mai ales când ştii că ieşi afară şi vei sta ceva timp. Virusurile atacă oraganismele slăbite, chiar dacă tu nu simţi, ei îşi fac treaba fără să te întrebe. Mâncaţi fructe şi legume. Ceapa este bună şi cum am spus mai sus la fel de important este să ai Vitamina C în organism.

   Vă urez o iarnă toamnă uşoară şi să nu răciţi. Aveţi grijă de voi!



Amin! 

25 septembrie 2013

Crystalglamour aduce noile ceasuri Orient

   De când eram mică îmi plăceau bărbaţii bine îmbrăcaţi şi când spun asta mă refer la cei care se îmbracă la costum. De atunci şi până acum nu mi-am schimbat opinia şi visul meu este să cunosc un asemenea bărbat. Ceea ce îmi place cel mai mult este să aibă un ceas elegant, logic. De ce spun asta? Ceasul reprezintă timpul şi un om care se respectă ţine cont de timp.

   Acest produs este mai mult căutat pe site-uri decât în magazine. Oamenilor le este mai uşor să dea click pe un link, decât să-şi piardă vremea umblând prin magazine. Timpul pentru ei este preţios, exact ca al bărbatului din visele mele.

   Am găsit un magazin online din care îţi poţi alege ce fel de ceasuri doreşti. Aceasta categorie m-a ajutat să caut un cadou perfect pentru tatăl meu. Preţul este rezonabil, iar firma este una căutată. Uitându-mă prin categorii am dat peste acest produs care m-a încântat. Bărbaţii şi-l pot achiziţiona pentru ei, dar pot face şi cadouri. Şi nu numai bărbaţii pot face cadouri şi femeile le pot face un cadou frumos soţilor lor.

   Acest ceas este tradiţional şi se potriveşte pe orice mână şi pentru orice buzunar. Brăţara de piele este la modă anul acesta, iar cadranul auriu dă o tentă clasică, stilată. Orice bărbat stilat şi care ţine la imaginea sa, trebuie să aibă un ceas ca acesta.

   Timpul este important pentru oricine, dar bărbaţii trebuie să fie atenţi cu el. Trebuie să preţuiască fiecare minut şi fiecare secundă.

   Recomand acest ceas pentru bărbaţii "bine". Să nu uităm că este şi o idee pentru un cadou special.

22 septembrie 2013

A fi sau a nu fi normal

   Normalitatea, în zilele noastre, nu se mai caută. Nimeni nu mai este normal. Toată lumea are un pic de nebunie, un tic interzis, o gândire perversă. Cine se consideră a fi normal, ori minte cu neruşinare, ori nu a ieşit din casă în ultimii zece ani.

   A fi normal este o chestie abstractă. Dacă te consideri normal, nimeni nu se uită la tine. Cei din jur cred că nu  poţi conversa cu ei. Nu ai subiecte comune cu ei. Mai exact ai o viaţă plictisitoare.

   Pentru a fi băgat în seamă trebuie să ai nişte probleme reale, nişte obiceiuri ieşite din comun şi mai presus de asta trebuie să ai o gândire liberă. Dacă cunoşti pe cineva cu o gândire liberă, el îţi va spune părerea lui despre anumite subiecte direct şi fără să-i pese de reacţia ta. Cu siguranţă te vei supăra, dar lui nu-i pasă. Ăsta e un om anormal. Dacă nu ar fi avut vreo părere care să şi-o expună, toată discuţia voastră ar fi fost plictisitoare.

   Cuvântul "normal" nu se mai caută. Oamenii evoluează şi trebuie să ne descurcăm în această junga în care trăim şi o numin ţară. Nu mai putem avem apărătorile pe care le are calul. Trebuie să mai ieşim de pe drumul pe care-l cunoaşte toată lumea. Gândirea mucegăită, plină de praf nu ne mai ajuta cu nimic. Dacă nu ieşi puţin din tipare nimeni nu se va uita la tine, chiar dacă eşti un om deştept cu treisprezece facultăţi, dacă nu inspiri fericire, să se vadă pe faţa ta că te simţi bine la locul de muncă şi nu numai. Să te intereseze de firmă şi să te implici în toate proiectele organizate. Să fii activ!

   Cum îţi dai seama că eşti normal sau nu.

1. Eşti normal, dacă te gândeşti numai la muncă.
2. Eşti normal dacă tot ce ai în gând este să ai o familie, un loc de muncă şi nu vezi în stânga şi în dreapta.
3. Eşti normal dacă vrei să devii un parazit al acestei societăţi.
4. Eşti normal dacă nu ai păreri personale.
5. Eşti normal dacă te gândeşti numai la ziua de mâine.

   Eşti anormal dacă nu faci ce scrie mai sus.

   Normalitatea a devenit plictisitoare. Oamenii nu-şi mai satisfac plăcerile doar prin muncă, muncă, acasă, muncă, copii şi iarăşi muncă.

   Ieşirea din cotidian îl ajută pe om să devină o persoană mai bună.


27 august 2013

Cadouri personale

Cadouri? 

   Când auzi că cineva te invită la ziua lui de naştere, primul gând pe care-l ai este: "Ce cadou să-i iau?". Intri în panică, te uiţi câţi bani ai şi începi să iei prin eliminare. Aia nu e bună, aia e bună, dar scumpă. Aia nu o să-i placă, chiar dacă e ieftină. Nu are mărimea lui, culoarea e urâtă şi nu se potriveşte cu pantofii pe care îi are deja. Şi multe alte probleme, pe care le înfrunţi atunci când trebuie să cumperi un cadou.

   Mulţi se gândesc să cumpere ceva care să nu se consume sau să-i rămână mic. Toată lumea vrea ca acel cadou cumpărat din banii proprii, pe care i-a luat stând după program, să fie ceva care să reziste, să reziste, să reziste. O amintire frumoasă şi finuţă pe toată lumea ar mulţumi.

   Aşa s-au inventat: cadouri personalizate

   Acum nu putem lua acelaşi cadou la fiecare. Trebuie să analizăm puţin.

Cadouri copii.

   La ei este foarte uşor. Un papiţoi frumos şi bine colorat şi am terminat. Dar nu cred că este atrăgător, dacă peste ani nu îţi vei aduce aminte cine ţi l-a dat. Cu siguranţă nu-ţi vei aduce aminte. Cel mai bine este să comandaţi un ursuleţ şi să scrieţi un mesaj drăguţ pentru bebel.

Cadouri femei.

   Femeile. Toată lumea ştie că sunt greu de mulţumit. "E prea mare, e prea mic", "Prea colorat, nu-mi place, schimbă-l", "Unde ai găsit porcăria asta?" şi multe alte reacţii negative la cadourile tale, care vin din suflet. Femeilor le plac bijuteriile enorm, chiar dacă unele neagă asta. Bijuteriile pot fi ieftine sau scumpe, dar nu contează atunci când pe ele este inscripţionată dată când ea şi iubitul ei s-au cunoscut, data nunţii sau orice ce altceva important. Bijuteriile personalizate sunt la mare căutare acum, cum ar fi brăţara personalizată sau pandantivul personalizat.

Cadouri bărbaţi.

   Cel mai frumos cadoul pentru un bărbat este o sticlă de vin din o mie nouă sute-toamna sau un pix foarte valoros care să scrie singur. Mulţi bărbaţi nu pun accent pe butonii de la cămaşă, li se par aiurea şi că nu au rost. Dar atunci când ei sunt personalizaţi, totul pare să se schimbe şi mulţi sunt bucuroşi atunci când văd că cineva ştie ce sunt acelea cadourile personalizate pentru bărbaţi.

Cadourile personalizate sunt bine venite oriunde și oricând. Nimeni nu va face o față constipată atunci când va vedea ce cadou frumos i-ai luat. 

Butoni gata pentru a fi personalizați.

Ursulețul adorat de copii.

Cadoul perfect pentru o doamnă. 

26 august 2013

5 idei impotriva insomniei

    Perioada asta se poartă să ai insomnii. Toată lumea stă pe Facebook sau ciripeşte pe Twitter. Nu trebuie să râdeam când auzim că pe cineva nu îl ia somnul.

   Cele mai întâlnite cauze ale insomniei sunt depresia şi evenimentele neplăcute. Cauzele pot fi şi mai serioase, cum ar fi encefalita, diabet, intoxicaţii, nevroze, psihoze, hipertensiune, dar acestea se găsesc la cei care nu pot dormi noaptea pe un termen mai lung, chiar şi luni.

   Manifestările sunt cunoscute de majoritatea. Noaptea nu poţi să dormi, iar ziua eşti un zombi.

   Ziua dormi, noaptea nu! 

   Ce putem face ca să micşorăm orele în care stăm trezi noaptea.

   Prima variantă şi cea mai des întâlnită este numărarea. Depinde ce vrei să numeri. Poţi număra, maşini, case, chiar şi bani. Toate-s ale tale.

   Alte variante, care nu prea funcţionează la toată lumea sunt diverse. După cum urmează:

1. Băi calde şi relaxante.
2. Ceai sau lapte cald.
3. Muzică liniştitoare.
4. Gânduri pozitive.
5. Te gândeşti cât de somn ţi-a fost dimineaţa trecută şi că ai fi vrut să mai dormi şi uite! acum ai ocazia. Dormi!

   Cu această insomnie mă lupt şi eu acum. Pentru că la mine nu mai merge nicio metodă, m-am apucat să citesc. Zi şi noapte citesc.

Amin! 

24 august 2013

101 filme pe care le-am vazut

   Am reuşit să vizionez minim 101 filme. Cred şi sunt sigură că am văzut mult mai multe, dar acum nu mi le pot aduce aminte pe toate.

   Unele dintre aceste filme pot spune că mi-au schimbat gândirea faţă de lume, altele m-au scos din monotonie, iar altele nu m-au lăsat să mă duc la baie cu lumina stinsă pe hol.

   Filmele sunt bune să le vezi cu prietenii, dar unele sunt făcute să le vezi singur, în fotoliul tău. Împreună cu un pahar de Coca-Cola şi ceva de ronţăit filmul te captează şi trăiești şi tu aceeași emoţie ca actorii respectivi. Mai că îţi vine să laşi o lacrimă.

   Idee de a scrie toate filmele pe care le-am văzut, a venit într-o duminică seara. Eu şi prietena mea cea mai bună, am decis să facem un mic maraton de filme. Am început să ne hotărâm la ce film ne uităm, dar pe moment toate filmele pe care le văzusem îmi zburaseră din creier. Aşa că m-am decis să le scriu pe toate pentru a nu le uita.

   M-am chinui ore bune pentru a aduce toate filmele vizionate la un loc. Ţin să spun că unele sunt văzute când eram mai mică. Adică o să găsiţi şi filme de copii.

101 filme (alfabetic)


  1. 101 dalmațieni - http://www.imdb.com/title/tt0055254/
  2. 1408 - http://www.imdb.com/title/tt0450385/ 
  3. 4 luni, 3 săptămâni și două zile - http://www.imdb.com/title/tt1032846/
  4. A Cinderella Story - http://www.imdb.com/title/tt0356470/
  5. A Cinderella Story: Once Upon a Song - http://www.imdb.com/title/tt1814614/ 
  6. Ace Ventura: Pet Detective - http://www.imdb.com/title/tt0109040/
  7. Ace Ventura: Pet Detective Jr. - http://www.imdb.com/title/tt0844029/
  8. Ace Ventura: When Nature Calls - http://www.imdb.com/title/tt0112281/
  9. Alice in Wonderland - http://www.imdb.com/title/tt1014759/
  10. American Pie - http://www.imdb.com/title/tt0163651

15 august 2013

Nu se fac urari de 15 august

  Pe data de 15 august sarbatorim "Adormirea Maicii Domnului". Aceasta sarbatoare este una dintre cele mai importante din religia crestin-ortodoxa. Pentru catolici aceasta sarbatoare este cea mai importanta. In evanghelie nu avem multe informatii despre "Adormirea Maicii Domnului".

  In concluzie nu se ureaza nimic in aceasta zi si cel mai important nu se sarbatoreste aceasta zi. Urarile se pot face in data de 8 septembrie, cand sarbatorim nasterea Maicii Domnului.

13 august 2013

Cadouri de la Flori de Lux de Sfanta Maria

  Vrei sa oferi flori frumoase de Sfanta Marie? Intra pe Flori de Lux si gasesti ce vrei.  


 Cu ocazia Sfintei Marii vreau sa urez cu caldura “La multi ani!” celor care isi serbeaza ziua de nume! Le recomand tuturor celor care, pe 15 August, doresc sa le faca o surpiza sotiilor sau prietenelor sa cumpere flori online de Sfanta Marie din floraria Flori de Lux.

Florile sunt un cadou bine venit in orice situatie. Nu stii ce flori sa alegi? Intri pe Flori online si gasesti toate speciile, culoriile si bughete aranjate cu stil pentru cele care-si sarbatoresc astazi ziua de nume.
 Florile simbolizeaza sinceritatea, dragostea si daca le oferi unei persoane dragi, ele pot face minuni.
Femeile apreciaza o floare in loc de niste cuvinte. Se spune ca “Un trandafir dat in mijlocul iernii este mai presus decand un “te iubesc” in mijlocul verii.”
 Atunci cand esti copil, si nu numai, ii poti oferi mamei tale un buchet de flori. Cu ocazia asta ii poti spune cat de mult o iubesti sau ca iti pare rau de vaza din cristal mostenita de la bunica care s-a spart.
 In zilele deosebite, cum ar fi Sfata Marie, florile sunt mai cautate si venerate. Orice femeie se bucura cand primeste de ziua ei o floare. Florile trebuie sa fie cat se poate de frumoase si bine aranjate in buchet.
 Vii obosit de la munca si nu ai timp sa te opresti la o florarie? Nu iti face probleme, solutie exista, trebuie doar sa intri pe flori online de Sfanta Marie si sa comanzi cel mai frumos buchet pentru Maria ta. Buchetul ti se va livra in doua-patru ore.  Ai de unde alege si florile sunt la fel de frumoase ca ochii Mariei tale.
Florile pot aduce o raza de lumina pe chipul femeilor si le poate umble sufletul de fericire. Mai bine decat niste cuvinte.
 Cu ocazia acestei sarbatori trebuie sa daruim macar o floare celor care poarta numele de Maria. Din cate stiu, barbatii nu primesc flori, dar cei care isi serbeaza astazi ziua pot oferi doamnelor o floare.
 In data de 15 august sarbatorim Adormirea Maicii Domnului, care este cea mai importanta sarbatoare inchinata Maicii Domnului. Maica Domnului se bucura de o mare cinstire.
In aceasta zi trebuie sa ne rugam si sa ajungem la biserica. Putem pune flori langa icoana din caminul nostru unde ne este aratata Fecioara Maria alaturi de Iisus Hristos.






12 august 2013

Pro si contra Facebook

Facebook, Facebook, FB, FB...

Facebook?

   Site de socializare care s-a răspândit mai repede decât ciuma şi a spălat creierul a milioanelor de oameni. (aştept comentarii negative! )

   În acest articol nu vreau să jignesc lumea, vreau doar să-i şterg la ochi niţel şi să le arăt cât de penibili pot fi.

O să împart articolul în pro şi contra. 

   Pentru că am mai multe chestii negative o să încep cu ele.

Nu îmi mai place Facebook-ul.

   Toţi copilaşii de doisprezece - treisprezece ani au cont pe Facebook. Nu uit să menţionez că şi bebeluşii cu vârsta "de două ore" au Facebook.
 
   Toţi cei care sunt la prima dragoste şi postează poze, statusuri, melodii de dragoste, care mai au puţin şi se topesc pe "perete" pentru că sunt prea dulci, sunt niște scumpi.
   După ce s-au despărţit curg statusuri care sunt adresate doar lui/ei şi nimeni nu trebuie să dea like sau să comenteze. (am zis nu!)
   Se împacă iar, nu înainte să pună într-o relaţie, să vadă toată lumea că ei se iubesc şi că a fost doar o criză, pentru că se iubesc foarte mult. mdaa.
   După se ceartă, desigur, iar poze, iar statusuri idioate. Ei primesc like-uri, comentarii de genul: " treci pe privat să vorbim!" sau " ce s-a întâmplat, îmi pare sincer rău". De cele mai multe ori fetele care îşi arată aşa zisa "părere de rău" sunt cele care urmează să apară într-o relaţie cu fostul prieten al celei mai bune prietene. Încurcată treaba, nu? Dar dacă apare o prietenă care îl iubeşte în secret pe respectivul băiat şi cum nimeni nu se aşteaptă, să fie verişoară cu fosta iubită înşelată... mda, greu!
 
   Nu uit să menţionez şi de paginile de fete apărute de câteva luni, m-a mâncat în palma să dau like şi acum apar tot felul de poze siropoase şi tot felul de statusuri care mă fac să plâng până cad de pe scaun de râs şi multe alte chestii ciudate. Dacă mă aude "o admină" (aşa se numesc ele) să prea iniţiativă şi să facă o pagină împotriva acestor pagini, pare mai interesant.  Sau o voi face eu când mă plictisesc.
 
   Pozele de pe Facebook au început să nu mai semene cu realitatea. După ce nişte deştepţi au pus pe YouTube tutoriale cu PhotoShop toate fetiţele au început să-şi contureze ochii şi să-şi scoate coşurile(nu numai cele de pe faţă).

Îmi place Facebook-ul. 
 
   Acum doi sau trei ani mi-am făcut şi eu pentru prima dată cont pe Facebook. Prima impresie a fost: " Ce c*cat mai este şi ăsta? ". O săptămână l-am lăsat aşa că nu prea aveam chef să-mi bat capul şi într-o zi când mă plictiseam am început să umblu pe el. În fine, la început mi-a plăcut că am cunoscut multa lume cu care nu mai vorbisem de ceva vreme.
   Deci faptul că socializez cu multă lume primește din partea mea un "like".
   Îmi mai place pentru că aflu ştiri noi. Ee, asta era acum câteva luni bune că acum ştirile sunt nişte SF-uri ieftine. Dar tot imi place. De ce? Pentru ca ma amuza prostia lor.



Facebook-ul ar trebui să fie pentru oamenii care posedă peste 10 neuroni şi ar fi de preferat să se dea un test înainte de aţi putea face cont. 


Amin!

5 iulie 2013

Femei vs. Barbati (I)

În ziua de azi ca să fii băgat în seamă trebuie să ai "niţel" tupeu. Trebuie să ai nişte atuuri bine puse la punct şi un orizont al imaginaţiei foarte bine conturat. Siguranţa de sine trebuie să o ai întotdeauna la tine şi să nu uiţi că orice faci nu treci neobservat.

Am auzit zilele acestea la televizor că femeile sunt văzute şi tratate inferior de către bărbaţi, exact ca acum 100 de ani. Eu fiind o femeie în devenire nu mi se pare corect. Logic. Nu?

Femeia faţă de bărbat are mai multe atuuri. Exact ce spuneam mai sus. Femeia are mai multă imaginaţie. De ce? Ea ştie că negru merge la orice, dar bărbatul nu ştie ce cravată să-şi pună la un costum negru.

Bărbaţii se cred superiori, după părerea mea, pentru că ei au fost creaţi primii şi că noi le-am făcut rău. Dacă nu eram noi acum ar fi trăit o infinitate de bărbaţi pe undeva pe sus şi n-ar fi murit niciodată.

"Bărbaţii nu plâng niciodată". Pe bune!? Cred că ei plâng mai mult decât femeile, dar pe ei îi prinde melancolia atunci când sunt singuri în pat.

Caz concret? Aţi văzut cumva casa unei femeie divorţate şi casa fostului soţ? Casa fostului soţ nu cred că o pot numi casă. E mai mult un bordel cu o chiuvetă plină de vase murdare și el este la spital din cauza unei toxiinfecții alimentare.

Femeia se descurcă mult mai bine în situaţii critice decât bărbaţii. Şi by the way, durerea pe care o simte o femeie atunci când naşte echivalează cu durerea atunci când ţi se rup toate oasele în acelaşi timp.

Femeia trebuie să aiba un trup de zână, o minte de tigru, blâdețea unei leoaice şi să nu fie călcată în picioare de nişte "bibilistroci".

Amin!


26 mai 2013

Nimic

"Nimic" în DEX

Nimic= nici un lucru, nici un cuvânt, nici un sunet, nici un zgomot, nici un lucru rău, defavorabil, primejdios. 

"Nimic" în viaţa reală:

  • Tu şi colegul de bancă la sfârşitul unei ore în care aţi dat test: "Ai ştiut ceva?". El: "Nimic". După o săptămână de aşteptare vin şi notele. Tu iei 4 şi colegul 10. Nu ştii cum de s-a întâmplat aşa ceva...și zici: "Dar "nimic" am scris şi eu..."
  • Când îţi întrebi sora/fratele mai mic care este în cealaltă cameră: "Ce ai făcut?". El/Ea: "Nimic!". Trebuie să fugi! 
  • Atunci când îţi întrebi iubitul/iubita: "S-a întâmplat ceva?" Şi răspunsul este: "Nimic". Clar că s-a întâmplat ceva. Dar niciodată nu vei ştii ce a avut. Aşa că îi răspunzi: "N-ai nimic? Bine!"


Cuvântul "nimic" este făcut să te ducă în eroare, să te alarmeze şi să te pună pe gânduri.  

30 aprilie 2013

Culmea castilor din urechi


Pe stradă, în autobuz, la muncă sau în tramvai vezi lume cu nişte fire "aruncate la mişto" pe sub bluză, cămaşă, tricou şi cu două doape în urechi.

Acum ceva timp uram acest stil de viaţă. Pentru că mi se păreau incomode: fire, nu auzi claxon, maşina, ai o privire în gol şi dacă te mai chinui mult începi să dai şi din cap, depinde de genul de muzică.

Am văzut multă lumea cu firele în urechi. În ultima lună pot să spun că 70% din oamenii pe care i-am văzut purtau fire.

Ce e bun şi ce nu e bun în a purta fire în urechi.

BUN: 

Pot spune că te relaxezi, dar nu aşa de mult. Gândul că te duci la muncă sau la şcoala nu poate fi relaxat. Totuşi, puţin,puţin, mintea începe să danseze şi degetele să bată ritmul pe bara din autobuz.

Şi cred că cel mai bun argument pentru a murta fire este...asculţi muzică bună. Praf!!! Nu poate să fie adevărat. Sunt mulţi care au firele puse în aşa fel încât se aude Salam până în spatele autobuzului. Cred că 10% din populaţie ascultă muzică de calitate la fire.

Radio-ul se poate asculta la fire. Eu cred că este un atuu, aflii ştirile, în timp ce babele ies la plimbare pe trecerea de pietoni.

RĂU:

A început să fie la modă să se vorbească la telefon cu firele în urechi. Da, mi se pare funny. Atunci când te plimbi cu rolele sau când ai 100 de pungi de la Cora în braţe şi vrei să vorbeşti cu mami ta să o întrebi dacă mai trebuie ceva. Aşa da.

Unii din oboseala minţii încep să ţină ritmul uşor din cap şi ajung să fie nişte mini-vedete la ei în cartier.

Şi marele dezavantaj. Stai trei ore să le deznozi şi când ajungi la şcoală: Profu: "Bagă maţele în bancă!" Tu: "Chiar acum?"

Eu am început să port fire şi când merg pe stradă. A început să-mi placă.



Voi ce părere aveţi? 

12 aprilie 2013

Toata lumea are defecte


   Toată lumea are defecte? Da, logic. Unii sunt prea irascibili, alţii sunt prea calmi şi te fac pe tine să te enervezi. Toată lumea e sensibilă, dar mulţi se cred invincibili. Mulţi au fost obişnuiţi să mintă, iar eu spun în faţă ce am de zis şi punct.

   Da, acesta este defectul meu. Sunt directă!

   Îl moştenesc, acest defect, şi sunt mândră de el.

   Mulţi dintre oameni nu apreciază acest gest de pură sinceritate. A fi direct are mai multe nivele. Poţi  să fii direct într-un totul şi să treci peste toţi şi toate, dar poţi să fii direct în situaţii avantajoase ţie, dar care pot răni. Aici intervine termenul de egoist? Aşa spun mulţi, dar eu nu cred.

   În principiu este vorba de tine şi de tot ce înseamnă "tine". Trebuie să-ţi pese de "tine" mai mult decât ceilalţi. Trebuie să le oferi şi lor o doză de respect, dar pe primul plan să te pui pe tine. Pentru că nu "lumea" o să stea şi o să-ţi asculte necazurile. Nimeni nu are chef, timp, dar mai bine spus nimeni nu vrea să te audă când te vaiţi. Sună frumos atunci când unul dintre amici spune: "Da, mie îmi poţi spune." Dar niciodată nu te-ai gândit că acasă el are mai multe pe cap decât ai tu.

   Aşa că trebuie să te iubeşti, respecţi şi să fii sincer cu tine. Pentru că, dacă mori, şi vei murii, stai liniştit, cu "tine" o să mergi mai departe.


Fii direct şi lasă prejudecăţile. 


10 aprilie 2013

Murisem si nu stiam


Era frig. Vântul bătea dinspre vest şi vedeam fulgii albi cum se scurgeau pe fundalul gri a zăpezii călcate în picioare de către nimeni. Zic asta, pentru că mă simţeam singură.
M-am uitat la mine, în jos. Aveam o bluză portocalie şi o fustă de un albastru deschis. În picioare nu purtam nimic. Frigul îl simţeam prin respiraţie, iar corpul meu era fierbinte.

Am înaintat încă câţiva paşi şi un sunet strident m-a făcut să întorc capul. Dinspre est, o mulţime de oameni plângeau. În capătul alaiului stătea preotul cu o cruce mare în mână, iar în spatele lui, eram eu. Când mi-am văzut fotografia pusă într-o ramă imensă, am căzut în genunchi şi am început să plâng.


Să continui?

30 martie 2013

House M.D. si Grey's Anatomy


   House M.D. este un serial dedicat exclusiv medicinei. Făcând o paralelă la serialul Grey's Anatomy, House este mai bun, pentru că se bazează numai pe cazuri medicale. Grey's Anatomy, pe lângă cazurile medicale, are şi multe elemente specifice vieţii de doctor.

   House M.D am început să-l văd acum o săptămână şi pot spune că m-a fascinat. Primul episod am crezut că nu se mai termină, deoarece se vorbeşte foarte repede, iar simptomele, bolile şi medicamentele îmi sunt necunoscute.
   Protagonistul Gregory House este foarte antipatic. Asta a fost părerea mea la început, dar acum mi-am schimbat-o, mi-am dat seama că şi caracterul îl ajută, pe lângă că este olog şi este dependent de nişte medicamente. Gândirea lui te face pe tine să meditezi asupra lucrurilor care nu se văd şi să analizezi de mai multe ori, dând un diagnostic diferit la fiecare simptom care apare.

   Grey's Anatomy am început să-l văd acum un an şi pot spune că cei din distribuţie au evoluat foarte frumos. Relațiile dintre ei au progresat şi au învăţat să se respecte şi să muncească în echipă. În primul episod erau nişte stagiari, care nu au pus mâna în viaţa lor de un bisturiu şi acum operează singuri şi iau decizii care schimbă viaţa pacienţilor radical.

   Nu poţi face comparaţie între cele două seriale, pentru că tema abordată este diferită, chiar dacă elementul comun este medicina. Într-o parte avem medicină şi atât(HouseM.D.), iar în cealaltă avem medicina şi viaţa socială(Grey's Anatomy).

Recomand mai întâi să se vizioneze Grey's Anatomy şi după House M.D.


Grey's Anatomy

House M.D.


25 martie 2013

Setea de cumparaturi


    Seara venise foarte repede şi foarte friguroasă pentru sfârşitul lui martie. Vântul bătea ca nebunul, iar din pod se auzeau fel şi fel de sunete care prevesteau ceva rău. Casa era călduroasă, iar focul din şemineu parcă plutea de fericire. Aceasta era prima noapte, din săptămâna aceea, în care Dix şi Alison erau împreună acasă. 
   Dix şi Alison erau amândoi doctori la cel mai mare spital din Metropolă. Acolo se cunoscuseră şi viaţa lor era tare palpitantă şi liniştită în acelaşi timp. Erau doi îndrăgostiţi care îşi sorbeau fericirea unul altuia şi respirau unul pentru celălalt. Spitalul era locul în care se vedeau cel mai des, din cauză că turele lor se prelungeau, unul dintre ei pleca acasă şi celălalt rămânea, depindea de natura cazului.
   Alison era înnebunită după cumpărături. O femeie înaltă, cu părul blond plin de bucle şi cu nişte ochi verzi ca smaraldul, te dădea pe spate, chiar dacă aveai verighetă, chiar dacă nu. Îi plăcea atunci când se ducea spre spital să fie elegantă. Purta în fiecare zi pantofi cu toc, înalt desigur, şi o fustă până la genunchi. Nu lipsea vestitul sacou negru sau roşu, iar geanta era voluminoasă pentru că în ea se ascundeau papucii ortopedici şi halatul alb.     
   Singurele seri pe care le petrecea la club erau vestite, venea îmbrăcată de cele mai multe ori cu rochii cu top din dantelă, nu voia să iasă în evidenţă, dar prin eleganța sa emana o stare de linişte şi zâmbetul ei strălucitor te ademenea să te uiţi numai la ea. În acele seri, Dix era în altă parte, cu băieţii la o bere uitându-se la meci. Aşa se relaxa el. 
   Într-una dintre serile magice petrecute la club cu fetele, Alison păşi pe treptele de la intrarea în casă, puse piciorul drept peste dantela neagră care atingea pământul iar  piciorul îi alunecă. Neavând de ce să se sprijine căzu cu tibia exact de marginea scării, provocându-şi o hemoragie urâtă şi ruperea osului. Avusese noroc, pentru că în acel moment băieţii plecaseră şi o găsiseră leşinată pe jos. Unul dintre ei chemă repede salvarea. Doctorul vorbeşte: "Trebuie să stea trei săptămâni la pat, în ghips."
   După două săptămâni Alison era înnebunită, pentru că îi era "sete" de cumpărături şi nu ştia ce să facă, a intrat repede pe tabletă şi a căutat un site online de haine de damă şi a dat peste o mulţime de site-uri. Bucuroasă de aceste site-uri găsite, începe să-şi comande diverse rochiţe, bluze, fuste, genţi. 

16 martie 2013

Pentru cei in impas


Da, şi nimic nu e nou... exact ca aici.

Bună seara fetili, bine v-am găsit. Domnilor puteţi lua loc.

Mă numesc Emme, cred că nu aţi uitat.

Mă aflu în seara aceasta în faţa dumneavoastră pentru a-mi cere scuze.

Îmi cer scuze că nu am mai scris, dar am avut o perioadă grea. Timpul nu mi-a dat inspiraţia necesară pentru a scrie pe blog. Dar faza naşpa este că nici acum nu ştiu despre ce să scriu.

M-am tot uitat prin blogosferă să mă documentez, ca să-mi fac o idee despre ce se citeşte la ora actuală, dar din păcate nu am găsit nimic care să-mi capteze atenţia. Aşa că în seara aceasta nu voi avea un subiect concret, voi trece prin mai multe etape ale monotoniei mele.

Vreau să spun că sunt tare bucuroasă de părinţii pe care îi am. Au şi momentele lor mai puţin bune, dar ştiu să le alterneze şi pot spune cu mâna pe inimă că am nişte părinţi suuuuper.

Prietenii? Prietenii sunt de două tipuri: 1. cei care sunt lângă tine atunci când îţi este bine şi 2. cei care te lasă atunci când nu mai au nevoie de tine sau tu nu le mai poţi oferi nimic. Aşa cum vin, aşa şi pleacă. Singurul prieten pe care-l am este "eu".

Am început să învăţ din ce în ce mai mult pentru admitere şi încerc să nu clachez. Sunt prea multe noţiuni pe care trebuie să le ţin minte şi nopţi pierdute şi nervi întinşi la maxim.

Voluntar! Da, vreau să fiu voluntar pe ambulanță la SABIF. După ce voi împlini 18 ani mă pun serios pe treabă.

Faptul că nu aveţi cu cine să vorbiţi nu trebuie să vă sperie. Trebuie doar să te gândeşti că nimeni nu are chef de trăncăneala ta şi că nimănui nu-i pasă ce crezi. Oricum deciziile tot tu le vei lua. Aşa că stai calm!

Amin!


8 martie 2013

Nu se poate...

Deci nu se poate. Nu-mi vine să cred. Așa ceva promit că nu se va mai întâmpla(prea curând). 

N-am mai scris de o căruță de timp și mă simt aiurea. 

Nu am avut timp, chiar nu am avut când. Sistemul endocrin e greuuu și nici acum nu-l știu prea bine.

Vineri seara: obosită și dureri de spate; stau cu soră-mea și facem poze.
Sâmbătă: Stăm. Sărbătoare.
Duminică: Învăț. Luni și marți test. 

Mâine o să scriu ceva interesant. Să vedem.

La mulți ani mami și la toate femeile din lume!


2 martie 2013

Draga jurnalule


Ce e un jurnal personal?

Jurnalul personal se realizează dintr-un caiet sau orice ce altceva unde poţi scrie tot ce vrei tu.
Există jurnale zilnice, jurnale în care scrii doar ceea ce e foarte important şi cele care ţin strict de o problemă(puls, tensiune, menstruaţie, riduri etc).

Ce trebuie să cuprindă un jurnal?

Cam tot ce îţi trece ţie prin minte. De exemplu ora la care scri, starea pe care o ai şi desigur titlul "Dragă jurnalule".

Pentru ce e bun un jurnal?

Acolo îţi scrii tot ce ai tu pe suflet. Nu te critica nimeni, nu îţi reproşează nimeni nimic.

Unde se ascunde un jurnal?

Jurnalul, ca şi alte obiecte pe care nu vrei să le găsească nimeni, trebuie ascuns undeva "la vedere", adică undeva unde crezi tu că nu umblă nimeni.

Sfaturi pentru a ţine un jurnal:

1. dacă îl ascunzi unde trebuie şi eşti sigur că nu îl găseşte nimeni, poţi să scrii despre orice vrei tu. Contează să fie ascuns foarte bine.
2. încearcă să fii sincer, că după o perioadă o să fie distractiv să-l citești.
3. dacă nu vrei să fie găsit, nu spune părinților, mai ales, că tu scrii într-un jurnal. Pentru că te poţi trezi într-o zi cu o curăţenie în cameră de nu mai găseşti nimic.

Tu scrii într-un jurnal?

23 februarie 2013

Iubeste-te!


    Iubirea pentru mulţi dintre noi înseamnă respect, ascultare, adevăr, vorbe frumoase şi întâmplări de neuitat.

  Respecţi persoana de lângă tine, atunci când te respecţi pe tine.
  Asculţi persoana de lângă tine, atunci când te asculţi pe tine.
  Îi vorbeşti frumos, atunci când tu vorbeşti frumos cu tine.
  Îi oferi amintiri de neuitat, atunci când te răsfeţi pe tine.

    Mai întâi de iubirea faţă de un semen, trebuie să ne iubim pe noi. Noi suntem singura persoană care ne va suporta şi dincolo de moarte. Noi nu ne putem trăda, înşela, minţi. Noi ne suntem cel mai bun  iubit, prieten...

    Atunci când ajungi să te respecţi, adică să te iubeşti, atunci vei putea să iubeşti pe altcineva cu adevărat.

Amin!


16 februarie 2013

Uneori iti vine


  1. Uneori te simţi atât de bine, încât trebuie să se întâmple ceva rău. Te simţi stăpân pe situaţie şi apar fel şi fel de chestii care te fac să gândeşti negativ. Le măsori intensitatea şi îţi dai seama că nu are rost să pui la suflet şi cel mai bine e să treci mai departe.
  2. Uneori te simţi de parcă toată lumea îţi vrea răul şi nu ştii în cine să mai ai încredere. Te simţi singur şi părăsit şi vrei să găseşti o persoană care să te ajute. La un moment dat găseşti acea persoană, dar la sfârșit îţi dai seama că şi ea era la fel ca celelalte.
  3. Uneori te simţi folosit şi toată lumea vrea ceva de la tine. Nu poţi să le zici în faţă pentru că eşti bine crescut şi nu vrei să te dai mare. Te simţi superior, dar nu ai cui să-i arăţi.
      Ce ar face Emme cea nouă în situaţiile de mai sus?

      12 februarie 2013

      De ce prefera românii jocurile online



      Jocurile online devin incet dar sigur o rutina intr-o lume in care accesul la internet devine tot mai raspândit. Ca o regula, jocurile traditionale necesita un kit de instalare, timp si spatiu pe hard disk iar dezinstalarea lor lasa urme in registrul calculatorului ceea ce face gamingul aproape imposibil pe un calculator de servici sau care nu ne apartine. Jocurile online pe de alta parte, nu necesita instalare prealabila sau cunostiinte informatice avansate. Cu un simplu click de mouse, jucatorul se poate scufunda in lumea viu colorata a multitudinii de jocuri disponibile pe site in timp ce multi dintre cei care aleg sa joace online fac asta pentru ca majoritatea acestor jocuri sunt gratis si usor de accesat de pe orice sistem.

      Prin prisma faptului ca tehnologia e intr-o continua progresie, putem astazi rula cu usurinta programe care in trecut ar fi necesitat cerinte avansate de sistem. Jocurile 3D spre exemplu, foloseau multe resurse in trecut si fortau jucatorul sa parcurga o serie de pasi de instalare obositoare. Datorita platformei flash, jucatorii se pot in ziua de azi bucura de felurite jocuri tridimensionale care mai de care mai interesante cu minim de efort multumita faptului ca majoritatea acestor jocuri nu necesita mai mult decât un sistem care sa ruleze platforma flash player. In alte cuvinte, cu doar cateva clickuri de mouse, jucatorii au acum posibilitatea sa se bucure de o multime de jocuri de tip flash care cu siguranta ii vor tine ocupati si bine distrati pentru multa vreme.

      Ce fel de jocuri putem juca - in principiu, orice. Incepand cu simple jocuri deductive de tip puzzle in care jucatorul trebuie sa gaseasca din multitudinea de solutii pe cea potrivita pentru a avansa si continuând cu jocuri de tip "hidden objects" in care jucatorul trebuie sa gaseasca anumite obiecte care au fost ascunse in prealabil printre elementele vizuale prezentate in imaginea respectiva, jocurile online pot tine o fire jucausa ocupata pentru multa vreme. Daca totusi, jocurile amintite nu fac apel la buna dispozitie a unora dintre vizitatori, ei se pot delecta oricând cu jocuri de curse, actiune sau sport. Indiferent de preferintele jucatorilor, oricare dintre noi poate gasi liniste intr-un joc care sa ne stimuleze simturile si care sa ne distreze atunci cand navigam pe internet.

      Daca vrei sa te joci ceva frumos ai jocuri kizi.

      Have fun!

      11 februarie 2013

      M-am lasat de Facebook

      Bună seara și bine v-am regăsit. 

      Săptămâna trecută am fost într-un haos complet si încă nu s-a terminat. De ce spun asta? Pentru că miercuri am un test foarte greu la biologie și trebuie să învăț ca să iau măcar 10. 

      Facebook-ul meu este ca și închis. Voi posta articolele de pe blog și cam atât. De ce? Pentru că nu-i văd rostul. Să văd doua-trei poze și un citat filozofic și ăla scris greșit. Nu mă mai atrage. Mă bag pe HI5. 

      Dar...

      M-am apucat serios de Facebook-ul acesta și aici mă veți găsi. 

      Mă bag la citit. 

      V-am pupat.


      Amin!

      8 februarie 2013

      Ma iubesc


         Mă iubesc foarte mult, pentru că eu am grijă de mine şi eu înţeleg cel mai bine ce se întâmplă cu mine.
      Sunt în acea etapă când școala trebuie să fie pe primul loc, pentru că vreau să devin medic şi pentru asta îmi trebuie mult timp pentru a învăţa.

         Mă iubesc foarte mult, pentru că trebuie să am grijă de sufletul meu. Eu nu voi scăpa de mine nici după moarte, aşa că trebuie să-mi construiesc personalitatea. Trebuie să ştiu ce vreau de la viaţă. Ce pot face şi ce nu. Acum e momentul să mă descopăr.

      Nu mai am încredere în lume. Nu mai pot iubi pe nimeni.

       Am fost mereu pe locul doi și acum vreau să fiu pe locul întâi, iubindu-mă pe mine! 

      4 februarie 2013

      Gandacelul de liceu


      A fost odată ca-n poveşti,
      O familie din Piteşti.
      Stăteau la etajul doi
      Şi erau în război.

      Ce familie oare,
      Se ceartă în debarale?
      Un gândăcel mai mic
      Se certa cu un amic.
      Amicul îi spunea că nu e bine
      Să se certe ca un câine.

      Gândăcelul când lătra,
      Părul mi se ridica.
      Cu cine oare ce certa?
      Se certa cu mama sa,
      Care mereu îi spunea,
      Să nu iasă fără ea,
      Dar el nu o asculta.

      Într-o zi cu soare,
      El ieşise la plimbare.
      Pe hol când mergea,
      Cu câinele se întâlnea.
      Grivei nimic nu zicea.
      Dar în ziua aceea,
      Gândăcelul nu s-a mai abţinut
      Şi-a lătrat cât a putut.

      “-Cum poţi tu lătra ca mine,
      Crezi că o faci mai bine?”
      Câinele lătra, gândăcelul se mira.
      “-Eu pot lătra şi mai bine,
      Ascultă-mă pe mine.”
      Gândăcelul când latra,
      Vaza se şi spărgea.

      Maică-sa ieşea
      Şi îi spunea:
      “-Dragul mami, intră –n casă!
      Te aştept, vino la masă.
      Nu mai lătra la câine,
      Îţi spun eu că nu-i de bine”
      „-Lasă mamă că îl fac eu,
      Doar am fost la liceu”
      “-Treci în casă, tu n-auzi,
      În belele te afunzi.
      Câinele nu te va lăsa.
      Nu se poate băga nimenea.”

      Gândăcelul n-asculta
      Şi la câine lătra.

      Câinele cum e el mai mare,
      S-a ridicat în picioare.
      Gâdăcelul era şi el din neam mare
      Şi se dădea mare şi tare.
      El a sărit pe câine,
      Încercând să-l aline.
      Câinele turbat cum era,
      La fugă o lua
      Şi nici nu se mai vedea.

      După multe zile de stat,
      Gadacelul a constatat:
      “-Draga mamă, unde eşti?
      Oare mai sunt în Piteşti?
      Câinele a fugit cu mine
      Şi acum mi-e tare dor de tine.
      Trebuia să te ascult,
      Acum cred că-s pierdut.
      Dragă mamă unde eşti?
      Iartă-mă şi ştiu că mă iubeşti.




      3 februarie 2013

      Paperman


      Paperman - este un videoclip după youtube. Acest videoclip mi-a fost arătat de Marius.

      Povestea este una specială şi bine gândită. Nu vreau să spun că eu am înţeles exact ce vrea să exprime acest video, dar toţi avem voie să-l interpretăm aşa cum vrem.

      Eu m-am gândit la acea relaţie dintre doi oameni, care, chiar dacă s-au văzut pentru câteva secunde, viaţa i-a făcut să fie din nou împreună. Aceşti oameni merită să fie unul lângă altul. Nu mai am ce să mai zic. Nu există cuvinte. V-am  lăsat video-ul.



      1 februarie 2013

      Peste 10 ani


      Această este o leapşă de la Alexx. Mulţumesc! Chiar m-a făcut să mă gândesc în detaliu la viaţa pe care vreau să o trăiesc.

          Peste 10 ani mă văd lucrând într-un spital. Postul să fie foarte bine plătit şi să mă înţeleg cu toată lumea.
          Să am un apartament foarte aproape de spital şi să am două maşini. Una mică, pentru traficul din Bucureşti şi una mai mare pentru deplasări.
          Să am o garderobă plină cu haine frumoase şi mulţi pantofoni.
          Casa de la ţară să o renovez şi să-mi fac oaza mea de linişte, ca atunci când am timp să trag o fugă la țară şi să mă relaxez.
          Să am un iubit tot medic, care să îmi înțeleagă munca.
          Copii o să vreau, dar nu cred că voi avea timp de ei. Nu vreau să crească cu bona. (Asta e altă poveste).
          După ce ies la pensie, vreau să scriu o carte. "De la scutece la medicină". O carte în care să povestesc cum am ajuns eu medic.

      Această leapşa o dau mai departe la toată lumea. 


      Amin!

      26 ianuarie 2013

      Vreau sa fiu medic


         Când aud "Vreau să fiu medic" simt cum inima începe să bată mai tare şi simt sângele cum îmi umbla din vene şi ...

         Până acum sper că ţi-ai dat seama din articolele anterioare că m-am plâns într-una. Ba despre TV, ba despre ce mai e pe net şi multe altele.

         În seara asta am vrut să caut pe net nişte chesti care să mă ajute cu visul meu de a fi medic. Am căutat peste tot. Site-uri bine structurate, forum-uri şi alte nebuneli, dar nu am găsit nimic personal, nimic care să-mi atragă atenţia sau să mă ambiţioneze.

         Scurt istoric: Din clasa a noua m-am gândit să dau la medicină. Altceva nu mă văd face. Nici scriitoare sau ceva legat de scris, chiar dacă scriu zilnic aici. În fine.
       
         Am stat şi m-am gândit. La ce buni sunt prietenii? Pentru a te ajuta, nu? Aşa că l-am abordat pe Ovidiu student în primul an la medicină şi i-am pus un set de întrebări.

      25 ianuarie 2013

      Cat de lungi trebuie sa fie articolele?


          Pentru că toată lumea mă contrazice sau mă aprobă când vine vorba de lungimea articolului, am făcut un sondaj pe partea dreaptă, la care aș vrea să răspundeți.

       Nu ştiu ce credeţi voi, dar eu atunci când intru pe un blog îmi place să citesc ceva personal. Cum ar fi o idee personală, o părere, o întâmplare care la sfârşit are o morală. Îmi place să citesc lucruri pe care nu le-am mai citit, cum ar fi, un sfat, un lucru de care nu mi-am dat seama până acum.

          Nu ştiu ce credeţi voi, dar eu atunci când intru pe un blog îmi place să citesc articole medii. Să nu fie nici prea lungi, dar nici articolul să fie scris din două propoziţii. Să fie aerisit. Scris pe paragrafe. Dacă se poate şi cu diacritice. Am intrat pe multe bloguri în ultima vreme şi mi-am dat seama ceea ce mă deranjează atunci când intru pe un blog.

          Nu ştiu ce credeţi voi, dar atunci când intru pe un blog îmi place ca temă lui să fie simplă. Fără luminiţe sau chesti care se mişcă cu viteaza luminii. Nu îmi place ca pe fundalul blogului să fie pusă o melodie. Asta e cea mai naşpa chestie pe care am văzut-o până acum. Unii nu-şi dau seama că cititorii lor au boxele date la maxim din diferite motive şi atunci când intră pe blog  caută în disperate x-ul roşu din dreapta ecranului.

          Nu ştiu ce credeţi voi, dar atunci când intru pe un blog îmi place ca el să fie structurat cum trebuie. Butonul de Acasă să fie la vedere. Categoriile să fie şi ele la vedere. O adresă de mail, unde aş putea să dau de tine. Fără bannere puse pe stânga şi pe dreapta şi fără reclame care sclipocesc.

         Nu ştiu ce credeţi voi, dar asta e părerea mea.
      Amin!




      24 ianuarie 2013

      Bratari handmade


      Acum câţiva ani erau la modă aceste brăţări. Nu ştiu de ce, dar toată lumea le purta.

      Acum câteva zile nu aveam ce face şi am făcut curat prin dulăpiorul meu, în care îmi ţin cele mai intime lucruri. Din fericire am dat peste o cutiuţă unde erau brăţările şi câteva aţe neîmpletite de diferite culori. Dacă tot nu aveam ce face m-am apucat să-mi fac o brăţară.

      Îmi place foarte mult să fac asemenea brăţări pentru că mă relaxaza.
      Dar m-am gândit să fac şi prietenilor.
      Aşa că, cine vrea să mă contacteze la: emmescrie@yahoo.com

      Amin!


      Ce reprezintă culorile?
      Roșu: dragostea
      Alb: viața
      Negru: moartea

      Nici la TV nici la PC, dar unde?


      Azi e joi.
      Azi stau acasă.
      Azi am gripă.

      De luni seara m-a luat o durere de cap cu dureri în gât şi nas înfundat. De atunci am stat numai în pat. Acum mi-am mai revenit puţin şi pot scrie.

      Dacă am stat numai în pat zilele astea, pot spune că mi-a trecut starea de depresie pe care am avut-o. În Bucureşti au fost temperaturi de primăvară şi toată camera mea se inunda în razele soarelui.