Emme scrie...

    De ce oamenii mari cred despre noi tinerii că nu avem probleme şi că viaţa noastră de adolescenţi trebuie să fie mereu roz?    Teoretic aşa trebuie să fie, pentru că noi nu ar trebui să ne confruntăm cu probleme la această vârstă, dar după părerea mea este bine, pentru că aceste probleme, minore, în cele mai multe cazuri, ne ajută să ne descurcăm în viaţă. Iar greşelile pe care le facem acum, noi învăţăm din ele, chiar dacă nu vă arătăm vouă.    Aşa că, să nu mai credeţi voi că totul este roz în viaţa noastră şi să nu vă treacă prin cap să ne întrebaţi ce probleme avem, pentru că o să spuneţi ceva de genu "doar pentru atât îţi faci tu griji?". Poate pentru voi problemele noastre sunt un nimic în comparaţie cu ale voastre, dar noi le percepem şi le rezolvăm altfel.  

Hai că am început s-o fac și p-asta.    Bună tuturor,eu sunt Andrei de pe  www.dincartier.ro . şi e prima dată când scriu pe blog-ul Emmei!    Nu ştiu ce gen de muzica se ascultă pe aici dar la mine bate mai mult spre tendinţa de hip-hop... şi vroiam să vă vorbesc despre acest lucru.    Astăzi venind spre casă de la şcoala am văzut câteva grupuri de cocalari că altfel nu pot să le zic ce habar nu au cine e ombladon sau ce e ăla rap şi erau cu melodii de la raku şi ombladon la maxim pe telefoane...mă oftic maxim când văd că uni care habar nu au să scrie corect gramatical limba romană şi mai ascultă hip-hop îmi vine să vărs.    Părerea mea e că, ca să poţi înţelege muzica hip-hop trebuie să ai puţin creier şi nu toţi ce ascultă hip-hop sunt oameni retraşi, violenţi, tatuaţi sau îmbrăcaţi într-un anumit fel...multă lume acuza pe aceşti oameni că ar fi violenţi sau că se poartă diferit în societate, în societate se poartă urât doar cocalar...

Mai multe la Carmen 

Iubito, tot ce e adevărat aici, este doar imaginația mea! Capitol pilot Capitol I Capitol II

    Atunci când eşti tânăr totul ţi se pare o joacă, timpul trece foarte repede, iar bateriile nu trebuie să le încarci prea des. Distracţia din timpul tinereţii este cea mai dulce şi cea mai nevinovată, ca să spunem aşa. Iubirea este şi ea inofensivă, iar sentimentele sunt greu de stăpânit. Dacă ţi se întâmplă ceva rău crezi că lumea se sfârşeşte în acel punct şi simţi că nu poţi merge mai departe. Certurile minore pe care le ai cu părinţii, colegii, prietenii, ţi se par adevărate războaie, în care tu trebuie să ieşi mereu învingător.

    Miercuri m-am trezit de dimineaţă şi m-am dus să fac plajă, a venit şi prietena mea Ada, care stă la două case de mine. Mă cunosc cu ea din clasa a nouă, de când Iustin a plecat, şi ne înţelegem foarte bine. Ada este o fată foarte elegantă. De aici vine şi semnificaţia numelui ei, care înseamnă eleganță, nobleţe. Ştie să se îmbrace şi îi place foarte mult să asculte muzică. Este puţin mai înaltă decât mine. Are părul castaniu şi ochii verzi. Îmi place de ea că spune lucrurilor pe nume şi nu te duce cu zăhărelul. Dacă are ceva de zis spune, chiar dacă poate să fie dureros. Eu asta apreciez, dar multă lume spune că este un defect.

    Era cald. Era soare. Vântul nici nu-şi mai făcea apariţia. Stăteam pe marginea piscinei şi mâncam Tiramisu. Aveam o stare pe care nu o puteam exprima în cuvinte. Eram căzută într-o stare de melancolie şi tristeţe şi nu înţelegeam de ce, pentru că în acea perioadă eram fericită. Eram îmbrăcată într-un costum de baie roşu ca focul. Pielea îmi era destul de albă şi încercam să mă protejez de razele arzătoare ale soarelui cu diferite creme, dar în zadar. În dreapta piscinii, era o cadă, cam pentru mărimea mea, în care tata îmi adusese iaurt, pentru a-mi trece senzaţia de usturime. Când intram în cadă, parcă călcam în rai.

să înceapă vara!!!!!!!!! Mai multe la Carmen

    Viaţa te poate încerca. La un moment dat se poate să te blochezi şi să nu mai ştii pe ce cale să apuci. Viaţa îţi poate face nişte surprize la care n-ai să râzi. De puţine ori, te face să râzi cu poftă. Atunci când crezi că ai călcat în paradis, totul se năruie în câteva zile.     Mi-a spus mie cineva odată despre un grafic al vieţii. Când el coboară, noi ne simţim nesiguri, ne simţim uitaţi de lume, trişti. Când el urcă, o rază de soare parcă ne-a invadat viaţa, iar noi ne simţim de parcă am fi călcat în paradis. Totul merge cum vrem noi.     Din acest grafic pot să înţeleg doar un singur lucru, că momentele cu o intensitate mare, ţin puţin, iar necazurile minore, ţin mult. Atunci când graficul urcă, la un moment dat trebuie să coboare şi invers. 

17 iunie. Dupa-amiaza de dupa petrecere. Ma dor ochii, desi am dormit 5 ore. Pe 14 iunie v-am promis ca o sa vedeti poze de la ziua mea. Mi-e cam lene sa le pun aici ca de la un timp se incarca greu. Asa ca intra pe facebook-ul meu. Daca nu suntem prieteni, da-mi o cerere. Facebook.

E doisprezece noaptea si sunt super-mega obosita. Nu mai pun nici diacritice, ca imi este prea lene. Deci am mai "imbatranit" si eu cu un an si ma simt foarte bine. Cand aud 17 ani, nici nu-mi vine sa cred ce repede a trecut vremea, parca acum am avut 14-15 ani :)) ma simt mai mare :> Sper ca anul ce urmeaza sa-mi aduca numai bucurie, fericire si sanatate din belsug.

Aici nu locuiește nimeni!  Mai multe la Costin 

9 dimineaţa. Sună alarma de la telefon. Buimăcit cu o mână cauţi telefonul din pat. Deschizi doar un singur ochi pentru a vedea cât este ceasul. Închizi alarma şi arunci telefonul în celălalt colţ al patului. Îţi zici că mai stai 5 minute cu ochii închişi. Te ia somnu din nou. După 4 minute te sună cineva "Colega". Îi răspunzi foarte enervat. Voia să te întrebe la cât intraţi astăzi. Şi mai nervos. Îi închizi telefonul. Mai stai două secunde şi deschizi ochii brusc. Este 9 şi 5. Te ridici în fund pe marginea patului şi dintr-o dată observi că mâna stângă nu face ceea ce tu i-ai zis. Speriat începi să-ţi dai palme şi să o scuturi de foarte multe ori. Fata ţi-e roşie. Începi să ţipi. După două minute de ţipete asurzitoare îţi dai seama că eşti singur acasă. Te întrebi ce ai de făcut. Te târăşti după telefon şi apelezi "112". Vorbeşti acolo foarte alarmat de cele întâmplate. Dispecera: Alo, bună ziua. (foarte calmă) Tu: Nu-mi mai simt braţul stâng, de la umăr pân...

    Bananierul face parte din grupul plantelor care se reproduc fără seminţe. Germenii noii de plante cresc pe rizom , o tulpină de sub pământ, care se dezvoltă orizontal, foarte asemănător unui tubercul sau bulb. Aceste tulpini subterane se hrănesc din pământ şi păstrează substanţele necesare creşterii unui germen nou.  Atenţie: bananierul nu este copac, ci o iarbă gigantică, înaltă de până la 9 metri, care creşte foarte repede de la tulpina subterană, în aproape un an, produce fructe şi apoi moare. Banana este fructul cărnos al acestei plante şi are o origine foarte veche: consumul acesteia începe cu 10.000 de ani în urmă. Grecii, romanii şi arabii o cunoşteau şi o consumau. Originar din Asia Meridională, bananierul a fost exportat în Lumea Nouă numai după anul 1500 şi, drept urmare, cultivarea acestuia a devenit comună pe tot globul pământesc. Există mai multe feluri de banane şi sunt unele dintre culturile cele mai răspândite.     În Asia şi Africa, banan...

Inima: Mă vezi? Creieru': Te simt!  Inima: Bun, acum pot să-ți povestesc.  Creieru': Ce să-mi mai spui că m-ai zăpăcit zilele astea. Inima: Hei, nu fi rău, dacă asta simt, ce te bagi tu? Creieru': Tu ești mai mică și mai proastă, nu știi ce e bine și ce nu. Inima: Nu am ce să fac, asta sunt. Creieru':  Știu, dar ar trebui să mă asculți și pe mine din când în când, poate o să-ți meargă mai bine.  Inima: Nu știu ce să fac, mă simt sleită de puteri, aș vrea să mă opresc aici! Creieru': Dacă te oprești tu, eu cui rămân?  Inima: Era un fel de-a spune, n-am cum să te las singur, dar crede-mă că este foarte greu să fii în locul meu. Tu ești cu picioarele pe pământ, gândești logic, ție îți merge bine totul. Creieru':  Știu că nu îți convine să faci ceea ce zic eu, dar în unele momente trebuie să mă asculți. Când vezi că nu mă mai poți înțelege faci ce crezi tu, pentru că tu ești șefa, fără tine sunt mort. 

Cretzu de la neydamn.eu  a avut timp astăzi să treacă prin București pentru a face o mică întâlnire a bloggerilor. Din fericire am putut să ajung. Pe lângă mine a mai fost Spanac  și Cristi Mitroi . Vrei să-ţi povestesc?