Emme scrie...

Nu ştiu ce credeţi voi, dar dacă eu sunt trezită de muzică dată tare, ţipete, lătrat de câini, televizor dat la maxim, mă trezesc într-o dispoziţie proastă şi ziua îmi este stricată complet.  La naiba! 

Ne naştem şi pe urmă murim.  Ne botezăm. Na căsătorim. Murim. Eu cred că, atunci când cineva moare se naşte un alt individ cu sufletul persoanei decedate. Stau şi mă gândesc dacă nu ar fi tot ciclul ăsta. Câte suflete poate să facă Dumnezeu? De 2012 ani şi plus ce a fost şi înainte de aceşti ani, Dumnezeu pentru fiecare generaţie trebuia să facă un suflet nou, nu? Prea multe calcule. *** Eu cred că, atunci când îţi faci planuri şi te gândeşti intens la ce o să faci în viitor, în marea majoritate a cazurilor nu se întâmplă exact cum ţi-ai fi dorit. Asta nu ştiu de ce se întâmplă. N-am nicio explicaţie logică, încă. Dacă n-aţi înţeles. Dau exemplu: "Ajung acasă, mănânc, mă spăl, mă pun la birou cu calculatorul închis, mă apuc să fac tema la mate, să învăţ la bio, după mai citesc treizeci de pagini și pe la unsprezece mă bag la somn" Neah, dacă n-ai ambiţie, nu reuşeşti să le faci pe toate.  Uite, cred că e din cauza ambiţiei toată chestia as...

Am pofta de o cafea, chiar daca e doisprezece noaptea. Mai multe la Carmen

 Nu mai vreau la mare. Enough! Mai multe la Costin

   Totul a început într-o dimineaţă călduroasă când stăteam lângă patul Anei şi aşteptam să se trezească.    Ana era logodnica mea şi peste trei săptămâni trebuia să ne căsătorim, dar din cauza unui accident de maşină am amânat nuntă.    Îmi luasem un scaun şi m - aşeza sem la geam. Voiam să-mi pun gândurile în ordine şi încercam să nu-mi ies din minţi. După câteva minute, Ana a mişcat din cap şi a început să murmure ceva printre  buzele cusute. Doctorii nu îi mai dădeau şanse prea mari să ajungă în faţa altarului. Nici eu nu-mi făceam speranţe, pentru că era grav lovită, mai ales la cap. În momentul acela am simţit cum temperature din corpul meu începe să crească. O vedeam cum dă uşor din degetele de la mâini. Observasem că aparatele începuseră să facă un zgmot urât şi atunci mi-am dat seama că Ana a mea nu mai era a mea. Şi acum îmi aduc aminte cum se întorsese cu capul la mine şi a încercat să-mi spună ceva. Nu înţelesesem ce voia să-mi spu...

   A doua zi de dimineaţă m-am trezit cu dureri mari de cap şi mă usturau ochii foarte tare. Desigur, am plâns toată noaptea în timp ce Ada a sforăit lângă mine, n-am vrut să o trezesc că şi aşa era super obosită şi nu putea să-mi zică nimic ca să mă liniştească. M-am dat jos din pat şi am deschis geamul. Afară era o căldură insuportabilă, nici n-am putut să respir adânc pentru a mă trezi, pentru că simţeam cum aerul de afară îmi arde gâtul. Am trezit-o pe Ada foarte încet, pentru că dacă o trezeam repede păţeam ca acum câteva luni în excursie. Am trezit-o aşa de repede încât n-a vorbit cu mine toată ziua. De ce? Pentru că şi ea are nişte vise ciudate, dar ale ei sunt frumoase şi dacă o trezesc în timpul unui vis frumos stă supărată pe mine toată ziua. Aşa că am luat-o încet.

Eu nu-s egoistă (punct) Mai multe la Costin

Vis. Coşmar. Paranoia. Vineri seara. Cald. Nuntă la trei străzi de mine. Lăutari. Bine că făceau pauză. Cutremur. Nu l-am simţit. Cald. Apă. Baie. Dus. Televizor.  Nimic din acestea nu m-a făcut să adorm. Am început chiar să citesc, poate-poate o să-mi pice ochii de oboseală. Am adoptat toate poziţiile de somn posibile şi imposibile. Ba cu cearceaful pe mine, ba între picioare, ba sub mine. Nicio poziţie nu era confortabilă. Am început să mă pleznesc peste picioare şi mâini. Oare de ce? Am lăsat plasa deschisă şi țânțarii m-au invadat. Într-un târziu am adormit. Am încercat să nu mă gândesc la nimic şi uite că a mers. Întuneric. Frig. (măcar în vis să simt şi eu puţină răcoare) Pustiu. Nu mai ştiu exact ce am visat. Oricum, ceva mai groaznic nici că puteam să visez. Ideea e că nu am visat o acţiune, că se întâmplă ceva, am simţit un fior, o durere insuportabilă. Dintr-o dată apare o umbră din dreapta. Mă sperii foarte tare și pe urmă

Dacă mă vrei, urmărește-mă!  Mai multe la Carmen

   E bine ca măcar la sfârşit să scriu şi eu ceva despre Campionatul European 2012 .    Eu nu prea mă omor cu fotbalul. Ce mă uit când joacă Steaua, dar în rest nu-mi place nicio echipă de la noi. Acum că a fost EURO 2012, m-am uitat aproape la toate meciurile şi mai ales la finală de aseară.    Eram sigură că Spania va câştiga din nou cupă, dar nu credeam că la un scor aşa de mare (4-0). Macaronarii au început să plângă, mi-a părut rău de Balotelli că a început să plângă, eh, poate data viitoare vor ridica şi ei cupa.    Aşa, Portugalia, cred eu, că a jucat bine ca echipă, dar pot spune că sunt dezamăgită de Ronaldo. Din câte am auzit despre el, credeam că este un jucător bun, dar mi s-a părut că juca într-o piesă de teatru pe teren. Când cădea, mai avea puţin şi făcea o criză, dar e drăguţ. Jucătorii care mi-au atras atenţia: