Emme scrie...

Privirile iti sunt adresate direct sau indirect. Pe strada, in metrou sau la munca. Nu poti sa stii daca sunt bine voitoare sau omul acela chiar are ceva cu tine. Deseori ne confruntam cu priviri care te dezgusta si vezi asta zi de zi pe strada. Astepti o secunda si te intrebi "toti oamenii sunt nefericiti?" Bun. Nici tu nu cred ca esti fericit atunci cand te duci la munca, dar acum nu trebuie sa omori un om cu privirile. Nefericirea a inceput sa se vada peste tot si intrebarea mea este: "Ce genereaza aceasta stare de spirit din care multi nu putem iesi?"

   Au trecut doisprezece ani.    Cei drept ca au trecut foarte repede si parca ma imaginez in scoala generala. Liceul? Patru ani parca ii vad intr-o zi.    Am trecut si de aceasta perioada a vietii si uite-ma cu BAC-ul luat si mai nou sunt studenta la Universitatea Politehnica Bucuresti la Facultatea de Chimie.    A trecut un an de zile in care m-am chinuit sa invat in fiecare zi si sa-mi dedic timpul liber pe care il mai aveam cititului si mai putin distractiei.    "Parca ai vrut sa dai la medicina." Da, asa este. De aceea am invatat asa de mult pentru a intra la aceasta facultate. Am facut meditatii la biologie si chimie timp de un an. Nici acum nu-mi explic ce a fost cu mine in ziua examenului. Poate daca invatam mai mult sau eram mai calma, mai adunata. Dar nu regret absolut nimic.     "Si ai facut degeaba chimie si biologie,nu?" Nu, pentru ca biologia o sa-mi trebuiasca in viata, iar chimia, uite, sunt la o facultate de chimie. Mi-am aranjat terenul