23 februarie 2013

Iubeste-te!


    Iubirea pentru mulţi dintre noi înseamnă respect, ascultare, adevăr, vorbe frumoase şi întâmplări de neuitat.

  Respecţi persoana de lângă tine, atunci când te respecţi pe tine.
  Asculţi persoana de lângă tine, atunci când te asculţi pe tine.
  Îi vorbeşti frumos, atunci când tu vorbeşti frumos cu tine.
  Îi oferi amintiri de neuitat, atunci când te răsfeţi pe tine.

    Mai întâi de iubirea faţă de un semen, trebuie să ne iubim pe noi. Noi suntem singura persoană care ne va suporta şi dincolo de moarte. Noi nu ne putem trăda, înşela, minţi. Noi ne suntem cel mai bun  iubit, prieten...

    Atunci când ajungi să te respecţi, adică să te iubeşti, atunci vei putea să iubeşti pe altcineva cu adevărat.

Amin!


16 februarie 2013

Uneori iti vine


  1. Uneori te simţi atât de bine, încât trebuie să se întâmple ceva rău. Te simţi stăpân pe situaţie şi apar fel şi fel de chestii care te fac să gândeşti negativ. Le măsori intensitatea şi îţi dai seama că nu are rost să pui la suflet şi cel mai bine e să treci mai departe.
  2. Uneori te simţi de parcă toată lumea îţi vrea răul şi nu ştii în cine să mai ai încredere. Te simţi singur şi părăsit şi vrei să găseşti o persoană care să te ajute. La un moment dat găseşti acea persoană, dar la sfârșit îţi dai seama că şi ea era la fel ca celelalte.
  3. Uneori te simţi folosit şi toată lumea vrea ceva de la tine. Nu poţi să le zici în faţă pentru că eşti bine crescut şi nu vrei să te dai mare. Te simţi superior, dar nu ai cui să-i arăţi.
      Ce ar face Emme cea nouă în situaţiile de mai sus?

      12 februarie 2013

      De ce prefera românii jocurile online



      Jocurile online devin incet dar sigur o rutina intr-o lume in care accesul la internet devine tot mai raspândit. Ca o regula, jocurile traditionale necesita un kit de instalare, timp si spatiu pe hard disk iar dezinstalarea lor lasa urme in registrul calculatorului ceea ce face gamingul aproape imposibil pe un calculator de servici sau care nu ne apartine. Jocurile online pe de alta parte, nu necesita instalare prealabila sau cunostiinte informatice avansate. Cu un simplu click de mouse, jucatorul se poate scufunda in lumea viu colorata a multitudinii de jocuri disponibile pe site in timp ce multi dintre cei care aleg sa joace online fac asta pentru ca majoritatea acestor jocuri sunt gratis si usor de accesat de pe orice sistem.

      Prin prisma faptului ca tehnologia e intr-o continua progresie, putem astazi rula cu usurinta programe care in trecut ar fi necesitat cerinte avansate de sistem. Jocurile 3D spre exemplu, foloseau multe resurse in trecut si fortau jucatorul sa parcurga o serie de pasi de instalare obositoare. Datorita platformei flash, jucatorii se pot in ziua de azi bucura de felurite jocuri tridimensionale care mai de care mai interesante cu minim de efort multumita faptului ca majoritatea acestor jocuri nu necesita mai mult decât un sistem care sa ruleze platforma flash player. In alte cuvinte, cu doar cateva clickuri de mouse, jucatorii au acum posibilitatea sa se bucure de o multime de jocuri de tip flash care cu siguranta ii vor tine ocupati si bine distrati pentru multa vreme.

      Ce fel de jocuri putem juca - in principiu, orice. Incepand cu simple jocuri deductive de tip puzzle in care jucatorul trebuie sa gaseasca din multitudinea de solutii pe cea potrivita pentru a avansa si continuând cu jocuri de tip "hidden objects" in care jucatorul trebuie sa gaseasca anumite obiecte care au fost ascunse in prealabil printre elementele vizuale prezentate in imaginea respectiva, jocurile online pot tine o fire jucausa ocupata pentru multa vreme. Daca totusi, jocurile amintite nu fac apel la buna dispozitie a unora dintre vizitatori, ei se pot delecta oricând cu jocuri de curse, actiune sau sport. Indiferent de preferintele jucatorilor, oricare dintre noi poate gasi liniste intr-un joc care sa ne stimuleze simturile si care sa ne distreze atunci cand navigam pe internet.

      Daca vrei sa te joci ceva frumos ai jocuri kizi.

      Have fun!

      11 februarie 2013

      M-am lasat de Facebook

      Bună seara și bine v-am regăsit. 

      Săptămâna trecută am fost într-un haos complet si încă nu s-a terminat. De ce spun asta? Pentru că miercuri am un test foarte greu la biologie și trebuie să învăț ca să iau măcar 10. 

      Facebook-ul meu este ca și închis. Voi posta articolele de pe blog și cam atât. De ce? Pentru că nu-i văd rostul. Să văd doua-trei poze și un citat filozofic și ăla scris greșit. Nu mă mai atrage. Mă bag pe HI5. 

      Dar...

      M-am apucat serios de Facebook-ul acesta și aici mă veți găsi. 

      Mă bag la citit. 

      V-am pupat.


      Amin!

      8 februarie 2013

      Ma iubesc


         Mă iubesc foarte mult, pentru că eu am grijă de mine şi eu înţeleg cel mai bine ce se întâmplă cu mine.
      Sunt în acea etapă când școala trebuie să fie pe primul loc, pentru că vreau să devin medic şi pentru asta îmi trebuie mult timp pentru a învăţa.

         Mă iubesc foarte mult, pentru că trebuie să am grijă de sufletul meu. Eu nu voi scăpa de mine nici după moarte, aşa că trebuie să-mi construiesc personalitatea. Trebuie să ştiu ce vreau de la viaţă. Ce pot face şi ce nu. Acum e momentul să mă descopăr.

      Nu mai am încredere în lume. Nu mai pot iubi pe nimeni.

       Am fost mereu pe locul doi și acum vreau să fiu pe locul întâi, iubindu-mă pe mine! 

      4 februarie 2013

      Gandacelul de liceu


      A fost odată ca-n poveşti,
      O familie din Piteşti.
      Stăteau la etajul doi
      Şi erau în război.

      Ce familie oare,
      Se ceartă în debarale?
      Un gândăcel mai mic
      Se certa cu un amic.
      Amicul îi spunea că nu e bine
      Să se certe ca un câine.

      Gândăcelul când lătra,
      Părul mi se ridica.
      Cu cine oare ce certa?
      Se certa cu mama sa,
      Care mereu îi spunea,
      Să nu iasă fără ea,
      Dar el nu o asculta.

      Într-o zi cu soare,
      El ieşise la plimbare.
      Pe hol când mergea,
      Cu câinele se întâlnea.
      Grivei nimic nu zicea.
      Dar în ziua aceea,
      Gândăcelul nu s-a mai abţinut
      Şi-a lătrat cât a putut.

      “-Cum poţi tu lătra ca mine,
      Crezi că o faci mai bine?”
      Câinele lătra, gândăcelul se mira.
      “-Eu pot lătra şi mai bine,
      Ascultă-mă pe mine.”
      Gândăcelul când latra,
      Vaza se şi spărgea.

      Maică-sa ieşea
      Şi îi spunea:
      “-Dragul mami, intră –n casă!
      Te aştept, vino la masă.
      Nu mai lătra la câine,
      Îţi spun eu că nu-i de bine”
      „-Lasă mamă că îl fac eu,
      Doar am fost la liceu”
      “-Treci în casă, tu n-auzi,
      În belele te afunzi.
      Câinele nu te va lăsa.
      Nu se poate băga nimenea.”

      Gândăcelul n-asculta
      Şi la câine lătra.

      Câinele cum e el mai mare,
      S-a ridicat în picioare.
      Gâdăcelul era şi el din neam mare
      Şi se dădea mare şi tare.
      El a sărit pe câine,
      Încercând să-l aline.
      Câinele turbat cum era,
      La fugă o lua
      Şi nici nu se mai vedea.

      După multe zile de stat,
      Gadacelul a constatat:
      “-Draga mamă, unde eşti?
      Oare mai sunt în Piteşti?
      Câinele a fugit cu mine
      Şi acum mi-e tare dor de tine.
      Trebuia să te ascult,
      Acum cred că-s pierdut.
      Dragă mamă unde eşti?
      Iartă-mă şi ştiu că mă iubeşti.




      3 februarie 2013

      Paperman


      Paperman - este un videoclip după youtube. Acest videoclip mi-a fost arătat de Marius.

      Povestea este una specială şi bine gândită. Nu vreau să spun că eu am înţeles exact ce vrea să exprime acest video, dar toţi avem voie să-l interpretăm aşa cum vrem.

      Eu m-am gândit la acea relaţie dintre doi oameni, care, chiar dacă s-au văzut pentru câteva secunde, viaţa i-a făcut să fie din nou împreună. Aceşti oameni merită să fie unul lângă altul. Nu mai am ce să mai zic. Nu există cuvinte. V-am  lăsat video-ul.



      1 februarie 2013

      Peste 10 ani


      Această este o leapşă de la Alexx. Mulţumesc! Chiar m-a făcut să mă gândesc în detaliu la viaţa pe care vreau să o trăiesc.

          Peste 10 ani mă văd lucrând într-un spital. Postul să fie foarte bine plătit şi să mă înţeleg cu toată lumea.
          Să am un apartament foarte aproape de spital şi să am două maşini. Una mică, pentru traficul din Bucureşti şi una mai mare pentru deplasări.
          Să am o garderobă plină cu haine frumoase şi mulţi pantofoni.
          Casa de la ţară să o renovez şi să-mi fac oaza mea de linişte, ca atunci când am timp să trag o fugă la țară şi să mă relaxez.
          Să am un iubit tot medic, care să îmi înțeleagă munca.
          Copii o să vreau, dar nu cred că voi avea timp de ei. Nu vreau să crească cu bona. (Asta e altă poveste).
          După ce ies la pensie, vreau să scriu o carte. "De la scutece la medicină". O carte în care să povestesc cum am ajuns eu medic.

      Această leapşa o dau mai departe la toată lumea. 


      Amin!