Emme scrie...

Timpul aspru a trecut, Mintea ţi-e pustie. Nimic nu te-a durut Şi ea sigur nu ştie. Nu ştie dacă îi pasă, Presupune, Dar totuşi te lasă Să crezi ce spune. Spune că totul e bine... Nu-i ruşine cum te minte? Uite cum se joacă cu tine! Inima nu vrea să ţi-o aline. Timpul proaspăt a venit. Căldură mare este... Acum se merge pe-un drum diferit. Sfârșit-am această poveste.

Încă o poezie scrisă de Marius. Hai... Să risipim nori, Să desenăm cercuri, Să zburăm în zori, Doar în semicercuri. Să trezim gânduri, De mult prăfuite, Ascunse în versuri Şi-n cărţi jerpelite. Hai să ucidem visuri, Care ne tot seacă. Să privim spre apă, Care ne îneacă. Şi să strângem inimi, Care ne iubesc, Care însângerate Mereu ne jelesc.

Stai, aşteaptă. Uite...! Te prinde, Zâmbeşte. Zâmbeşte şi tu. Nu, nu plânge. Închide ochii. Ascultă sunetul ploii. Mimează că eşti fericită. Fă-l pe el fericit. Spune-i că eşti împlinită, Mimează că eşti copleşită. Să fii fericită, Doar atâta îşi doreşte Încearcă şi iubeşte.

Inima îi este invadată. Toate o dor, toată o apasă, Dar lasă, Va veni o zi, Când ea va zâmbi. Creier gol. Mai faci un ocol. Mai zâmbeşti odată Şi eşti încântată.

Mergi pe apă mergi pe mare. Mergi încet şi ea apare. Zâmbeşti mirat şi înfundat, Parcă ai fi înfuriat. Ea frumos îţi zâmbeşte Şi într-o groapă nimereşte. Tu panicat şi uimit Te uiţi în jos ameţit. Ea în abis s-a scufundat. Tu de ea ai scăpat. Ea nu se va mai întoarce, Iar tu vei trăi în pace.   pam-pam! 

Vai de capul  ăluia care se îndrăgostește. Vai de mine şi de ăla care citeşte. Noi suntem paraleli şi vom fi. De azi şi atunci când vom muri. Noi nu ne îndrăgostim repede. Noi analizăm şi construim repere. Dacă iubim şi ne lăsăm iubiţi. Ne vom avea mereu fericiţi.

Melancolia mă apasă  Şi pătura a devenit mai groasă. În vise îmi apari mai mereu Şi mi se pare destul de greu. Viaţa fără tine e ca un joc fără jucători, Iar ziua de mâine mă apasă şi-mi dă fiori. Mă urmăreşti peste tot, Dar niciodată nu eşti lângă mine. Mintea îmi joacă feste, inima vrea la tine. Confunză sunt de când te-am întâlnit,  Dar nu mă pot acomoda. Eşti de ne schimbat, dar n-am să te voi da. Iubirea nu se vinde şi nici nu se cumpără, Mă tem că ai să înţelegi greşit, Aceste rânduri scrise la nesfârşit.

Poezie, poezie Asta nu e comedie. Scriu, dar nu gâdesc. Mănâc, dar nu mestec. Vorbesc, dar nu te aud. Bat din palme, dar n-aplaud. Vorbesc tare,  Vorbesc ca să mă auzi. Fără nicio întrebare! Este exact ce-auzi. Poezie,poezie Aici poezia mea se-ncheie.

Exist, dar nu sunt. Am plamani, dar nu respir. Incerc sa nu-mi mai pese, Simt cum durerea imi iese. Puritatea cuvintelor tale ma face sa vomit Si tristetea emoticoanelor, eu nu o inghit. Sunt sigura ca nu e bine ce fac. Asta simt, dar mai bine tac... N-am inspiratie de poezie buna, Chiar daca foaia este luna. M-am transformat in umbra! Asa ca am sa incerc sa fiu o "dura" .

Privirea ta ma ingheata. Sursul tau ma invie. Speranta este moarta. Si clipa nu mai vine. Incepi bine, dar termini prost. Ma simt bine si apoi n-are rost... Sunt bine, nu ma intreba. Iti raspund cu nu si da. Sunt vie si sunt aici. Lasa-ma pana maine! Lasa-ma langa tine. Iubeste-ma asa cum sunt,caci, Nimeni nu-i perfect Toate au un rost.