Emme scrie...

A fost odată ca-n poveşti, O familie din Piteşti. Stăteau la etajul doi Şi erau în război. Ce familie oare, Se ceartă în debarale? Un gândăcel mai mic Se certa cu un amic. Amicul îi spunea că nu e bine Să se certe ca un câine. Gândăcelul când l ă tra , Părul mi se ridic a . Cu cine oare ce certa? Se certa cu mama sa, Care mereu îi spunea , Să nu iasă fără ea , Dar el nu o asculta. Într-o zi cu soare , El ieşise la plimbare . Pe hol când mergea , Cu câinele se întâlnea. Grivei nimic nu zicea . Dar în ziua aceea , Gândăcelul nu s-a mai abţinut Şi-a lătrat cât a putut. “-Cum poţi tu l ă tr a ca mine, Crezi că o faci mai bine?” Câinele l ă tr a , gândăcelul se mir a . “-Eu pot lătra şi mai bine, Ascultă-mă pe mine.” Gândăcelul când latra , Vaz a se şi spărgea. Maică-sa ieşea Şi îi spunea : “-Dragul mami, intr ă –n casă ! Te aştept, vino la masă. Nu mai l ă tra la câine , Îţi spun eu că nu-i de bine” ...

Timpul aspru a trecut, Mintea ţi-e pustie. Nimic nu te-a durut Şi ea sigur nu ştie. Nu ştie dacă îi pasă, Presupune, Dar totuşi te lasă Să crezi ce spune. Spune că totul e bine... Nu-i ruşine cum te minte? Uite cum se joacă cu tine! Inima nu vrea să ţi-o aline. Timpul proaspăt a venit. Căldură mare este... Acum se merge pe-un drum diferit. Sfârșit-am această poveste.

Plictisiţi suntem cu toţii, De ai uitat să-ţi schimbi chiloţii. Pe dinţi nu te-ai spălat, Dar o gumă ai mestecat. La prima oră n-ai intrat, Că erai cam supărat Plictisiţi am fost şi vom fi, Până moartea ne va linişti. pam-pam                                             

Stai, aşteaptă. Uite...! Te prinde, Zâmbeşte. Zâmbeşte şi tu. Nu, nu plânge. Închide ochii. Ascultă sunetul ploii. Mimează că eşti fericită. Fă-l pe el fericit. Spune-i că eşti împlinită, Mimează că eşti copleşită. Să fii fericită, Doar atâta îşi doreşte Încearcă şi iubeşte.

Inima îi este invadată. Toate o dor, toată o apasă, Dar lasă, Va veni o zi, Când ea va zâmbi. Creier gol. Mai faci un ocol. Mai zâmbeşti odată Şi eşti încântată.

Iar te faci de râs cu ea. Nu vezi că n-o place nimenea. Nici nu are încredere în ea, Că e mică şi nu ştie ce vrea. Stai după ea că e frumoasă Tu nu vezi că e năsoasă. Măcar daca-ar fi arătoasă, Te-aş lăsa s-o iei acasă. Are gura aşa de mare Şi paranteze la picioare. Ochelari de soare Îţi trebuie atunci când ea apare. Mi-a dat eroare atunci când am vrut să pun o poză care să fie în temă cu poezia 

Mergi pe apă mergi pe mare. Mergi încet şi ea apare. Zâmbeşti mirat şi înfundat, Parcă ai fi înfuriat. Ea frumos îţi zâmbeşte Şi într-o groapă nimereşte. Tu panicat şi uimit Te uiţi în jos ameţit. Ea în abis s-a scufundat. Tu de ea ai scăpat. Ea nu se va mai întoarce, Iar tu vei trăi în pace.   pam-pam! 

Vai de capul  ăluia care se îndrăgostește. Vai de mine şi de ăla care citeşte. Noi suntem paraleli şi vom fi. De azi şi atunci când vom muri. Noi nu ne îndrăgostim repede. Noi analizăm şi construim repere. Dacă iubim şi ne lăsăm iubiţi. Ne vom avea mereu fericiţi.

Emme este obosită  Si n-are idei. Emme este sictirită Enerveaz-o dacă vrei.

Melancolia mă apasă  Şi pătura a devenit mai groasă. În vise îmi apari mai mereu Şi mi se pare destul de greu. Viaţa fără tine e ca un joc fără jucători, Iar ziua de mâine mă apasă şi-mi dă fiori. Mă urmăreşti peste tot, Dar niciodată nu eşti lângă mine. Mintea îmi joacă feste, inima vrea la tine. Confunză sunt de când te-am întâlnit,  Dar nu mă pot acomoda. Eşti de ne schimbat, dar n-am să te voi da. Iubirea nu se vinde şi nici nu se cumpără, Mă tem că ai să înţelegi greşit, Aceste rânduri scrise la nesfârşit.

Poezie, poezie Asta nu e comedie. Scriu, dar nu gâdesc. Mănâc, dar nu mestec. Vorbesc, dar nu te aud. Bat din palme, dar n-aplaud. Vorbesc tare,  Vorbesc ca să mă auzi. Fără nicio întrebare! Este exact ce-auzi. Poezie,poezie Aici poezia mea se-ncheie.

Exist, dar nu sunt. Am plamani, dar nu respir. Incerc sa nu-mi mai pese, Simt cum durerea imi iese. Puritatea cuvintelor tale ma face sa vomit Si tristetea emoticoanelor, eu nu o inghit. Sunt sigura ca nu e bine ce fac. Asta simt, dar mai bine tac... N-am inspiratie de poezie buna, Chiar daca foaia este luna. M-am transformat in umbra! Asa ca am sa incerc sa fiu o "dura" .

O poezie la minut pentru cei din strainatate :)) Dupa ploi si tunete Apare si soarele arzator. Vesel si plimbator, Vesel si nemuritor. Alearg prin soare, Ca delfinul in mare. Si merg pe nisip, Ca racul nesimtit. Valuri verzi! O tona de alge, ma crezi? Nisip curat, Numai de Rob calcat. Cazarea de te omoara. Am venit aici pentru prima oara Si mai bine dorm in cort,. Ce-mi trebuie cazare Aici in Romania se moare de foame. Hai, hai, vreau impresi 8->