Emme scrie...

Ne naştem şi pe urmă murim.  Ne botezăm. Na căsătorim. Murim. Eu cred că, atunci când cineva moare se naşte un alt individ cu sufletul persoanei decedate. Stau şi mă gândesc dacă nu ar fi tot ciclul ăsta. Câte suflete poate să facă Dumnezeu? De 2012 ani şi plus ce a fost şi înainte de aceşti ani, Dumnezeu pentru fiecare generaţie trebuia să facă un suflet nou, nu? Prea multe calcule. *** Eu cred că, atunci când îţi faci planuri şi te gândeşti intens la ce o să faci în viitor, în marea majoritate a cazurilor nu se întâmplă exact cum ţi-ai fi dorit. Asta nu ştiu de ce se întâmplă. N-am nicio explicaţie logică, încă. Dacă n-aţi înţeles. Dau exemplu: "Ajung acasă, mănânc, mă spăl, mă pun la birou cu calculatorul închis, mă apuc să fac tema la mate, să învăţ la bio, după mai citesc treizeci de pagini și pe la unsprezece mă bag la somn" Neah, dacă n-ai ambiţie, nu reuşeşti să le faci pe toate.  Uite, cred că e din cauza ambiţiei toată chestia as...

Toate fetele atunci când sunt mici se gândesc să se căsătorească într-un palat de cleştar alături de prinţul lor venind pe un cal alb sau cel mai bine cu o maşină de ultimă generaţie. Eu nu m-am gândit la aşa ceva, eu când eram mică din contră, nu voiam să ajung să mă căsătoresc, voiam să am copii, familie sănatoasă şi atât, dar nu venea vorba de "căsătorie". Acum m-am gândit că ar fi frumos să am un inel de logodnă de la iubitul meu, dar niciodată nu m-as duce la biserică sau la starea civilă.  Şi în niciun caz să port verighetă , e prea simplă şi nu-mi place. Şi cred că dacă aş ajunge la acest stadiu din viaţa mea mi-aş lua un inel de logodnă online.  Nu vă luaţi după mine :))