30 iunie 2012

De ce frate?


    De ce oamenii mari cred despre noi tinerii că nu avem probleme şi că viaţa noastră de adolescenţi trebuie să fie mereu roz?

   Teoretic aşa trebuie să fie, pentru că noi nu ar trebui să ne confruntăm cu probleme la această vârstă, dar după părerea mea este bine, pentru că aceste probleme, minore, în cele mai multe cazuri, ne ajută să ne descurcăm în viaţă. Iar greşelile pe care le facem acum, noi învăţăm din ele, chiar dacă nu vă arătăm vouă.

   Aşa că, să nu mai credeţi voi că totul este roz în viaţa noastră şi să nu vă treacă prin cap să ne întrebaţi ce probleme avem, pentru că o să spuneţi ceva de genu "doar pentru atât îţi faci tu griji?". Poate pentru voi problemele noastre sunt un nimic în comparaţie cu ale voastre, dar noi le percepem şi le rezolvăm altfel.
 

28 iunie 2012

Aşa zişi reparaşi [1]


Hai că am început s-o fac și p-asta.

   Bună tuturor,eu sunt Andrei de pe www.dincartier.ro. şi e prima dată când scriu pe blog-ul Emmei!

   Nu ştiu ce gen de muzica se ascultă pe aici dar la mine bate mai mult spre tendinţa de hip-hop... şi vroiam să vă vorbesc despre acest lucru.
   Astăzi venind spre casă de la şcoala am văzut câteva grupuri de cocalari că altfel nu pot să le zic ce habar nu au cine e ombladon sau ce e ăla rap şi erau cu melodii de la raku şi ombladon la maxim pe telefoane...mă oftic maxim când văd că uni care habar nu au să scrie corect gramatical limba romană şi mai ascultă hip-hop îmi vine să vărs.
   Părerea mea e că, ca să poţi înţelege muzica hip-hop trebuie să ai puţin creier şi nu toţi ce ascultă hip-hop sunt oameni retraşi, violenţi, tatuaţi sau îmbrăcaţi într-un anumit fel...multă lume acuza pe aceşti oameni că ar fi violenţi sau că se poartă diferit în societate, în societate se poartă urât doar cocalari care vor să iese în evidenţă şi să pară cine nu sunt şi crezând că dacă sparge geamul dintr-o staţie lumea zice că e şmecher şi că e repar.
   O întrebare aş avea şi eu voi ce muzica ascultaţi şi ce părere aveţi despre cei ce ascultă hip-hop?


Daca vrei sa faci acelasi lucru intra aici.

25 iunie 2012

Iubito

Iubito, tot ce e adevărat aici, este doar imaginația mea!


Capitol pilot
Capitol I
Capitol II

22 iunie 2012

Micuța Carla - Cap. II


    Atunci când eşti tânăr totul ţi se pare o joacă, timpul trece foarte repede, iar bateriile nu trebuie să le încarci prea des. Distracţia din timpul tinereţii este cea mai dulce şi cea mai nevinovată, ca să spunem aşa. Iubirea este şi ea inofensivă, iar sentimentele sunt greu de stăpânit. Dacă ţi se întâmplă ceva rău crezi că lumea se sfârşeşte în acel punct şi simţi că nu poţi merge mai departe. Certurile minore pe care le ai cu părinţii, colegii, prietenii, ţi se par adevărate războaie, în care tu trebuie să ieşi mereu învingător.

21 iunie 2012

Micuța Carla - Capitolul I


    Miercuri m-am trezit de dimineaţă şi m-am dus să fac plajă, a venit şi prietena mea Ada, care stă la două case de mine. Mă cunosc cu ea din clasa a nouă, de când Iustin a plecat, şi ne înţelegem foarte bine. Ada este o fată foarte elegantă. De aici vine şi semnificaţia numelui ei, care înseamnă eleganță, nobleţe. Ştie să se îmbrace şi îi place foarte mult să asculte muzică. Este puţin mai înaltă decât mine. Are părul castaniu şi ochii verzi. Îmi place de ea că spune lucrurilor pe nume şi nu te duce cu zăhărelul. Dacă are ceva de zis spune, chiar dacă poate să fie dureros. Eu asta apreciez, dar multă lume spune că este un defect.

Capitol pilot


    Era cald. Era soare. Vântul nici nu-şi mai făcea apariţia. Stăteam pe marginea piscinei şi mâncam Tiramisu. Aveam o stare pe care nu o puteam exprima în cuvinte. Eram căzută într-o stare de melancolie şi tristeţe şi nu înţelegeam de ce, pentru că în acea perioadă eram fericită. Eram îmbrăcată într-un costum de baie roşu ca focul. Pielea îmi era destul de albă şi încercam să mă protejez de razele arzătoare ale soarelui cu diferite creme, dar în zadar. În dreapta piscinii, era o cadă, cam pentru mărimea mea, în care tata îmi adusese iaurt, pentru a-mi trece senzaţia de usturime. Când intram în cadă, parcă călcam în rai.

18 iunie 2012

Graficul vieții


    Viaţa te poate încerca. La un moment dat se poate să te blochezi şi să nu mai ştii pe ce cale să apuci. Viaţa îţi poate face nişte surprize la care n-ai să râzi. De puţine ori, te face să râzi cu poftă. Atunci când crezi că ai călcat în paradis, totul se năruie în câteva zile.
    Mi-a spus mie cineva odată despre un grafic al vieţii. Când el coboară, noi ne simţim nesiguri, ne simţim uitaţi de lume, trişti. Când el urcă, o rază de soare parcă ne-a invadat viaţa, iar noi ne simţim de parcă am fi călcat în paradis. Totul merge cum vrem noi.
    Din acest grafic pot să înţeleg doar un singur lucru, că momentele cu o intensitate mare, ţin puţin, iar necazurile minore, ţin mult.

Atunci când graficul urcă, la un moment dat trebuie să coboare şi invers. 


17 iunie 2012

Poze de la party

17 iunie. Dupa-amiaza de dupa petrecere. Ma dor ochii, desi am dormit 5 ore. Pe 14 iunie v-am promis ca o sa vedeti poze de la ziua mea. Mi-e cam lene sa le pun aici ca de la un timp se incarca greu. Asa ca intra pe facebook-ul meu. Daca nu suntem prieteni, da-mi o cerere.

Facebook.

14 iunie 2012

17 ani!

E doisprezece noaptea si sunt super-mega obosita.

Nu mai pun nici diacritice, ca imi este prea lene.

Deci am mai "imbatranit" si eu cu un an si ma simt foarte bine.

Cand aud 17 ani, nici nu-mi vine sa cred ce repede a trecut vremea, parca acum am avut 14-15 ani :)) ma simt mai mare :>

Sper ca anul ce urmeaza sa-mi aduca numai bucurie, fericire si sanatate din belsug.


10 iunie 2012

Life in pictures - Love?


Aici nu locuiește nimeni! 

Mai multe la Costin 

Ce-i prea mult strica


9 dimineaţa. Sună alarma de la telefon. Buimăcit cu o mână cauţi telefonul din pat. Deschizi doar un singur ochi pentru a vedea cât este ceasul. Închizi alarma şi arunci telefonul în celălalt colţ al patului. Îţi zici că mai stai 5 minute cu ochii închişi. Te ia somnu din nou. După 4 minute te sună cineva "Colega". Îi răspunzi foarte enervat. Voia să te întrebe la cât intraţi astăzi. Şi mai nervos. Îi închizi telefonul. Mai stai două secunde şi deschizi ochii brusc. Este 9 şi 5. Te ridici în fund pe marginea patului şi dintr-o dată observi că mâna stângă nu face ceea ce tu i-ai zis. Speriat începi să-ţi dai palme şi să o scuturi de foarte multe ori. Fata ţi-e roşie. Începi să ţipi. După două minute de ţipete asurzitoare îţi dai seama că eşti singur acasă. Te întrebi ce ai de făcut. Te târăşti după telefon şi apelezi "112". Vorbeşti acolo foarte alarmat de cele întâmplate.

Dispecera: Alo, bună ziua. (foarte calmă)
Tu: Nu-mi mai simt braţul stâng, de la umăr până la degete, nu le mai pot mişca.(vorbeşti foarte repede şi dispecerea nu a înţeles ce i-ai zis)
Dispecera: Mai spuneţi odată că nu am înţeles...(calmăăă!)
Tu: Ce nu înţelegi, nu-mi mai simt mâna.(ultimele două cuvinte sunt spune apăsat)
Dispecera: Vom trimite o echipă de salvare imediat. Adresa?
Tu: Strada Paraliziei, numărul 5, sector 2, Bucureşti. (te blochezi când îţi dai seama că numele străzii pe care stai vine de la "a paraliza". Închizi telefonul.)

Echipa de salvare: Bună ziua, ia să vedem ce avem noi aici. (baba în călduri)
Tu: Mdaa.(cu o faţă plictisită. Salvarea a întârziat 30 de minute, faţă de 20)
Echipa de salvare: Aţi dormit bine azi-noapte?
Tu: Nu prea, de ce?
Echipa de salvare: Nu de alta, dar patul este foarte deranjat.
Tu: Ce legătură mare poate avea patul meu cu mâna mea? Singura legătură este că ambele sunt ale mele.
Echipa de salvare: În fine, dă-mi mâna.
Tu: Am încercat de toate, nimic.(dai mâna în sictir)
Echipa de salvare: Aaa da? (îţi ia mâna frumos, o scutură de două ori, îi dă două palme şi o ţine două secunde în sus) 
Tu: OMG, acum mă simt mai bine, dar cum la mine nu a mers, că aşa am făcut şi eu. (uimit)
Echipa de salvare: Da, dar nu ai făcut de două ori şi daia nu a mers.
Tu: (privire tâmpă) am făcut de vreo 10 ori.
Echipa de salvare: Nu este bine, nu te-a învăţat mama ta că "Ce-i prea mult strică"?

Aşa că dacă îţi amorţeşte piciorul, mână sau orice altă parte din corp. Scutură de două ori, dai două palme şi ţi în sus două secunde. Te vei face bine automat! rolling on the floor


7 iunie 2012

Cum se reproduce bananierul?


    Bananierul face parte din grupul plantelor care se reproduc fără seminţe. Germenii noii de plante cresc pe rizom, o tulpină de sub pământ, care se dezvoltă orizontal, foarte asemănător unui tubercul sau bulb. Aceste tulpini subterane se hrănesc din pământ şi păstrează substanţele necesare creşterii unui germen nou.  Atenţie: bananierul nu este copac, ci o iarbă gigantică, înaltă de până la 9 metri, care creşte foarte repede de la tulpina subterană, în aproape un an, produce fructe şi apoi moare. Banana este fructul cărnos al acestei plante şi are o origine foarte veche: consumul acesteia începe cu 10.000 de ani în urmă. Grecii, romanii şi arabii o cunoşteau şi o consumau. Originar din Asia Meridională, bananierul a fost exportat în Lumea Nouă numai după anul 1500 şi, drept urmare, cultivarea acestuia a devenit comună pe tot globul pământesc. Există mai multe feluri de banane şi sunt unele dintre culturile cele mai răspândite.
    În Asia şi Africa, banana este unul dintre cele mai importante feluri de mâncare. Cu toate acestea, supravieţuirea bananei este ameninţată de o boală, Panama disease, şi de paraziţii care au infectat plantaţiile. Oamenii de ştiinţă au precis că banana va dispărea în 10 ani!


          Ce propune ştiinţa?

    Pentru a evita pericolul dispariţiei banenei, se încearcă descifrarea ADN-ului acesteia, pentru a crea o banană artificială, rezistentă la boli.



4 iunie 2012

Inima si Creieru'



Inima: Mă vezi?confused
Creieru': Te simt! big grin
Inima: Bun, acum pot să-ți povestesc. blushing
Creieru': Ce să-mi mai spui că m-ai zăpăcit zilele astea.rolling eyes
Inima: Hei, nu fi rău, dacă asta simt, ce te bagi tu?broken heart
Creieru': Tu ești mai mică și mai proastă, nu știi ce e bine și ce nu.big hug
Inima: Nu am ce să fac, asta sunt.straight face
Creieru': Știu, dar ar trebui să mă asculți și pe mine din când în când, poate o să-ți meargă mai bine. kiss
Inima: Nu știu ce să fac, mă simt sleită de puteri, aș vrea să mă opresc aici!sad
Creieru': Dacă te oprești tu, eu cui rămân? crying
Inima: Era un fel de-a spune, n-am cum să te las singur, dar crede-mă că este foarte greu să fii în locul meu. Tu ești cu picioarele pe pământ, gândești logic, ție îți merge bine totul.worried
Creieru': Știu că nu îți convine să faci ceea ce zic eu, dar în unele momente trebuie să mă asculți. Când vezi că nu mă mai poți înțelege faci ce crezi tu, pentru că tu ești șefa, fără tine sunt mort. straight face

1 iunie 2012

Blogmeet in Gara de Nord

Cretzu de la neydamn.eu a avut timp astăzi să treacă prin București pentru a face o mică întâlnire a bloggerilor. Din fericire am putut să ajung. Pe lângă mine a mai fost Spanac și Cristi Mitroi.


Vrei să-ţi povestesc?