27 iulie 2012

Nu am chef azi

Nu ştiu ce credeţi voi, dar dacă eu sunt trezită de muzică dată tare, ţipete, lătrat de câini, televizor dat la maxim, mă trezesc într-o dispoziţie proastă şi ziua îmi este stricată complet. 


La naiba! straight face


26 iulie 2012

Viziunea mea despre viata, prin ochelarii de soare


Ne naştem şi pe urmă murim. 
Ne botezăm. Na căsătorim. Murim.

Eu cred că, atunci când cineva moare se naşte un alt individ cu sufletul persoanei decedate.
Stau şi mă gândesc dacă nu ar fi tot ciclul ăsta. Câte suflete poate să facă Dumnezeu?
De 2012 ani şi plus ce a fost şi înainte de aceşti ani, Dumnezeu pentru fiecare generaţie trebuia să facă un suflet nou, nu?
Prea multe calcule.

***

Eu cred că, atunci când îţi faci planuri şi te gândeşti intens la ce o să faci în viitor, în marea majoritate a cazurilor nu se întâmplă exact cum ţi-ai fi dorit.
Asta nu ştiu de ce se întâmplă. N-am nicio explicaţie logică, încă.
Dacă n-aţi înţeles. Dau exemplu:
"Ajung acasă, mănânc, mă spăl, mă pun la birou cu calculatorul închis, mă apuc să fac tema la mate, să învăţ la bio, după mai citesc treizeci de pagini și pe la unsprezece mă bag la somn"
Neah, dacă n-ai ambiţie, nu reuşeşti să le faci pe toate. 
Uite, cred că e din cauza ambiţiei toată chestia asta. Nu ai ambiţie să faci toate lucrurile pe care ţi le-ai propus. 
Sau ţi-ai propus atât de multe, încât nu ai capacitatea să le rezolvi, nu ai timp sau eşti obosit. 

Aştept păreri!





25 iulie 2012

Miercurea fara cuvinte - Cafea

Am pofta de o cafea, chiar daca e doisprezece noaptea.

Mai multe la Carmen

22 iulie 2012

Life in pictures - Destul!


 Nu mai vreau la mare. Enough!

Mai multe la Costin

15 iulie 2012

Dragostea din cimitir


   Totul a început într-o dimineaţă călduroasă când stăteam lângă patul Anei şi aşteptam să se trezească.
   Ana era logodnica mea şi peste trei săptămâni trebuia să ne căsătorim, dar din cauza unui accident de maşină am amânat nuntă.
   Îmi luasem un scaun şi m-aşezasem la geam. Voiam să-mi pun gândurile în ordine şi încercam să nu-mi ies din minţi. După câteva minute, Ana a mişcat din cap şi a început să murmure ceva printre  buzele cusute. Doctorii nu îi mai dădeau şanse prea mari să ajungă în faţa altarului. Nici eu nu-mi făceam speranţe, pentru că era grav lovită, mai ales la cap. În momentul acela am simţit cum temperature din corpul meu începe să crească. O vedeam cum dă uşor din degetele de la mâini. Observasem că aparatele începuseră să facă un zgmot urât şi atunci mi-am dat seama că Ana a mea nu mai era a mea. Şi acum îmi aduc aminte cum se întorsese cu capul la mine şi a încercat să-mi spună ceva. Nu înţelesesem ce voia să-mi spună, dar ştiu sigur că a vrut să mă pupe. Ochii ei rămaseră în tavan. Broboane de transpiraţie avea pe truntea ei albă, ne atinsă de soarele acelei veri. Eram şocat, nu ştiam ce să fac. Încercam să mă ridic după scaun, dar picioarele îmi erau grele. Parcă şi acum simt acea senzaţie. Îmi era cald, dar în acelaşi timp pielea îmi era ca de găină. Picioarele îmi erau grele, la fel şi mâinile. Îi închisesem ochii cei căprui şi mari cu o mână, atunci am simţit că cerul se prăbușea pe mine. Începusem să plâng în hohote. Nu cred că m-a auzit, dar am promis că eu nu mă voi îndrăgosti şi în niciun caz nu voi iubi altă persoană, doar dacă voi simţi că este chemată de ea.
   Mergeam în fiecare zi la mormântul ei. În primele săptămâni veneau şi părinţii ei să facă curat şi aprindă o lumânare, dar după cinci luni când au văzut că eu vin zilnic, n-au mai venit. Aveam sufletul mâhnit şi mi-am zis mie că trebuie să-i fac Anei cel mai frumos mormânt din tot cimitirul. Adusesem flori, candele, săpasem toate buruienile, adusesem gard pentru a nu călca nimeni peste locul ei de veci.
   Trecuseră încă câteva luni şi la un moment dat am clacat. Toate îmi mergeau prost. La muncă se vorbea la direcţiune că vor să dea afară şi multe altele. Aşa că începusem să vorbesc cu Ana, în timp ce îmi făceam de lucru prin cimitir. Nu credeam că îmi va răspunde vreodată, aşa că îmi aduc aminte că după trei sau patru zile îmi apăruse în vis spunându-mi ce să fac pentru a-mi merge bine la lucru. Ascultasem tot ce îmi spusese şi am făcut în tocmai. Totul a început să intre în normal după câteva săptămâni. În tot acest timp eu mergeam la cimitir şi vorbeam cu ea, îi mulţumeam pentru ajutorul dat.

   Într-o zi, apare la birou, o fată pe nume Maria. Se spunea că ea va fi noua secretară a şefului. Era îmbrăcată într-o fustă nu prea scurtă, cu tocuri pe care şi eu puteam să merg şi cu o cămaşă bine călcată albă. Din prima clipă ştiam că ea este adusă de Ana, dar nu puteam să-mi dau seama cum a reuşit să îmi aducă o fată exact pe placul meu. Ceea ce mă deranjase era că toată lumea de la birou îmi spunea că Maria seamănă cu Ana şi în fiecare şi zi mă făcea să îmi aduc aminte de ea.
   În primele zile am vrut să fiu indiferent cu ea, dădeam aprobator din cap la tot ce spunea, chiar dacă nu voiam cafea în clipa aceea. Eram tare crispat şi îmi aduc aminte că nu mă simţeam bine când mă prefăceam că nu-mi plăcea de ea.
   Până într-o seară când ea mă invitase la un restaurant pentru a lua cina împreună. Eram atât de concentrat să nu îi zic ceva care să mă dea de gol, încât eram indiferent. Nu mă gândeam că voi ajunge cu ea în pat. Mă gândeam că voi chema taxiul şi că o voi duce până acasă. Până aici aşa a fost, dar după nu puteam să mă abţin aşa că am închis uşa de la apartament cu cheia de trei ori.
   A doua zi de dimineaţă mă simţeam murdar. Nu de la crema de ciocolată şi frișcă după piept, ci mă simţeam urât în interior. Ştiam că eu îi promisesem Anei că nu voi face nimic, dar atunci chiar simţisem că Maria este adusă de Ana pentru mine.
   Plecasem de la Maria cu noaptea în cap, pentru că voiam să mă duc la Ana să-mi cer scuze. Mă simţeam oribil, plângeam de durere. Însă ea mi-a apărut în vis şi mi-a spus să stau liniştit pentru că ea a tras nişte sfori ca Maria să vină la firma mea.
   În dimineaţa după acest vis simţeam că plutesc şi de abia aşteptam să o văd pe Maria la lucru, dar totul se năruia din cauza unui telefon. Maria aflase că mama ei era internată la un spital. Era şi de aşteptat pentru că avea cancer. Aşa că Maria a plecat în grabă la Iaşi şi eu nu mai aveam să o văd niciodată.
   Nu a mai fost nevoie să mă duc la Ana la cimitir pentru a vorbi cu ea. Pentru că îmi apăruse iar in vis şi îmi spunea că ea a făcut tot posibilul să mă facă fericit, dar ea nu are puterea de a face totul să fie bine.
   Atunci mi-am dat seama că dacă ceva nu este făcut pentru tine de la început, nu spera că o să-l ai pentru totdeauna. Ana va rămâne a mea pentru veşnicie.

13 iulie 2012

Micuta Carla - III


   A doua zi de dimineaţă m-am trezit cu dureri mari de cap şi mă usturau ochii foarte tare. Desigur, am plâns toată noaptea în timp ce Ada a sforăit lângă mine, n-am vrut să o trezesc că şi aşa era super obosită şi nu putea să-mi zică nimic ca să mă liniştească. M-am dat jos din pat şi am deschis geamul. Afară era o căldură insuportabilă, nici n-am putut să respir adânc pentru a mă trezi, pentru că simţeam cum aerul de afară îmi arde gâtul. Am trezit-o pe Ada foarte încet, pentru că dacă o trezeam repede păţeam ca acum câteva luni în excursie. Am trezit-o aşa de repede încât n-a vorbit cu mine toată ziua. De ce? Pentru că şi ea are nişte vise ciudate, dar ale ei sunt frumoase şi dacă o trezesc în timpul unui vis frumos stă supărată pe mine toată ziua. Aşa că am luat-o încet.

8 iulie 2012

Life in pictures - Who, me?

Eu nu-s egoistă (punct)

Mai multe la Costin

Vis. Cosmar. Paranoia.


Vis. Coşmar. Paranoia.

Vineri seara. Cald. Nuntă la trei străzi de mine. Lăutari. Bine că făceau pauză. Cutremur. Nu l-am simţit.

Cald.

Apă. Baie. Dus. Televizor.  Nimic din acestea nu m-a făcut să adorm. Am început chiar să citesc, poate-poate o să-mi pice ochii de oboseală. Am adoptat toate poziţiile de somn posibile şi imposibile. Ba cu cearceaful pe mine, ba între picioare, ba sub mine. Nicio poziţie nu era confortabilă. Am început să mă pleznesc peste picioare şi mâini. Oare de ce? Am lăsat plasa deschisă şi țânțarii m-au invadat. Într-un târziu am adormit. Am încercat să nu mă gândesc la nimic şi uite că a mers.

Întuneric. Frig. (măcar în vis să simt şi eu puţină răcoare) Pustiu.

Nu mai ştiu exact ce am visat. Oricum, ceva mai groaznic nici că puteam să visez. Ideea e că nu am visat o acţiune, că se întâmplă ceva, am simţit un fior, o durere insuportabilă. Dintr-o dată apare o umbră din dreapta. Mă sperii foarte tare și pe urmă

3 iulie 2012

2 iulie 2012

Campionatul European 2012


   E bine ca măcar la sfârşit să scriu şi eu ceva despre Campionatul European 2012.

   Eu nu prea mă omor cu fotbalul. Ce mă uit când joacă Steaua, dar în rest nu-mi place nicio echipă de la noi. Acum că a fost EURO 2012, m-am uitat aproape la toate meciurile şi mai ales la finală de aseară.

   Eram sigură că Spania va câştiga din nou cupă, dar nu credeam că la un scor aşa de mare (4-0). Macaronarii au început să plângă, mi-a părut rău de Balotelli că a început să plângă, eh, poate data viitoare vor ridica şi ei cupa.

   Aşa, Portugalia, cred eu, că a jucat bine ca echipă, dar pot spune că sunt dezamăgită de Ronaldo. Din câte am auzit despre el, credeam că este un jucător bun, dar mi s-a părut că juca într-o piesă de teatru pe teren. Când cădea, mai avea puţin şi făcea o criză, dar e drăguţ.

Jucătorii care mi-au atras atenţia: