13 ianuarie 2017

Cum ma las de fumat?

Eşti fumător?
   Poate ai căutat măcar o dată în viaţă pe internet "cum să mă las de fumat?" dar nu ai dat peste o relatare a unuia care a încercat diverse metode. 

    Acum câteva zile mi-am dat seama că într-un interval foarte scurt am fumat foarte multe ţigări şi asta m-a adus la a treia tentativă de a mă lăsa de fumat, şi sper eu şi ultima. Acesta a fost unul dintre motive. M-am mai gândit la faptul că sunt aproximativ 500 lei pe lună arşi la propriu, plus sănătatea mea, pe care la vârsta asta o neglijez. Şi ultimul motiv secundar ar fi faptul că văd multe lume care se preocupa de ceva înafară de facultate sau muncă. Aşa că m-am gândit că " a mă lăsa de fumat" să fie pentru mine o nouă provocare.

   Totul a început de a-mi spune "Nu mai fumez, asta e ultima ţigară şi punct." Am rezistat 10 ore fără să fumez. În aceste 10 ore am ajuns la o concluzie personală. 

Există 2 tipuri de depententa.

   Fizică - în care se instalează acel tic de manevrare a ţigării, pauzele de 5 minute între diferitele activități, comunicarea "la ţigară" cu colegii/prietenii. Aici intervine partea inconstientă a creierului. Am avut momente în alea 10 ore în care ajungeam la bucătărie şi nu ştiam de ce mă aflu acolo, pentru că aşa îmi era traseul. 

Chimică - aici intervin schimbările din organismul nostru. Cel mai repede se instalează scăderea de monoxid de carbon. Sângele începe să circule "mai curat" şi de aceea avem stări de ameţeală (creierul defapt este bucuros de ceea ce i se întâmplă), inima ne bate mai tare şi simţim o stare de căldură pe care nu am mai simţit-o (defapt această stare o avem la emoţii, deoarece inima pompează mai mult sânge) şi cel mai frecvent simptom este cel pe care îl simţit în zona pieptului ( un gol sau apăsare, ceva foarte nasol pentru un fumător care este atent la simptome). 

Am ajuns la concluzia că cele două tipuri de dependenţă pot fi "doborâte" foarte uşor de un fumător în sevraj. La dependenţa fizică, după cum am spus, ajungi să ai ţigara în mână fără să-ţi dai seama, iar la cea chimică având acele momente de disconfort începi să-ţi spui "dacă fumez îmi trece". Nu este adevărat pentru că senzaţia o să ţină aproximativ 20 de minute, după care revii la starea inițială şi nu ai făcut nimic. 

M-am gândit la două metode de a te lăsa de fumat:

   Bruscă: fumezi ultima ţigară, îmbrăcat în negru pentru că e aceeaşi senzaţie ca şi cum ai pierdut pe cineva drag. Ţigara a făcut parte din viaţa ta ani de zile şi de acum încolo nu va mai fi. Este emoţionant şi te simţi şi vinovat. Bun, am trecut de bocete, acum se spală frumos scrumiera, plus se ascund la loc ferit ţigările şi bricheta. Acum urmează să-ţi continui viaţa ta tumultoasă, exact ca până acum. Sau nu!?
              Au trecut 20 de minute, te gândeşti la ţigări, încep să te ia căldurile plus acel nod în piept sau greutate care te apasă. Singura soluţie este să tragi aer adânc în piept ( oftezi, vezi, exact ca şi atunci când eşti trădat în dragoste). 
              Ajungi în etapa în care vrei să fumezi să vezi cum este după aproape 10 ore fără ţigară. Sincer mi-a părut rău, pentru că am simţit că mă ia ameţeala, era şi normal şi nu m-am simţit bine după. A doua zi de dimineaţă la cafea am fumat, nu ai cum. Cafeaua nu o poţi bea fără să fumezi. Aşa că m-am gândit la o a doua metodă.

   Treptat: m-am gândit să număr câte ţigări fumez într-o zi super stresantă la facultate. Am fumat 8 ţigări. Asta este bine, ţinând cont că ajungeam la 20/zi. A doua zi am fumat 7 ţigări. Următoarea zi 6 ţigări. Acum îmi dau seama că poate saltul de una pe zi este cam mare sau doar vorbeşte sevrajul din mine. Vedem chestia asta zilele următoare. 

   Simptome: durere în piept, căldura excesivă, dar doar atunci când mă gândeam la ţigară şi plus multă energie pe care până acum la anumite ore nu le aveam. Sau mai pe scurt "chef de a face ceva util, faţă de ce făceam înainte". 

   Până acum concluzia mea este că nu e imposibil. Şi trebuie să tratezi ţigara ca pe cineva care te trădează şi trebuie neapărat să te desparţi de el. Sunt aceleaşi trăiri emoţionale. Nu am reuşit să mă las de tot, dar încerc până voi putea (vrea). Ştiu că sunt oameni care fumează ultima ţigară şi după se lăsă de tot. Acei oameni au voinţă, dar mai există şi oameni ca mine care le place să se fofileze puţin până reuşesc.

Voi reveni cu alte păreri, concluzii când voi reuşi să avansez.

3 octombrie 2015

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste


Nu este 14 Februarie, stiu.
                Nu poți să treci cu vederea atunci când un prieten te roagă sa-l ajuți să-i facă iubitei lui un cadou mai special. A relatat cum s-au cunoscut și decursul relație lor pana în prezent.

Mă bucur pentru voi, Bianca și Andrei, ca sunt fericiți și să mă chemați la nunta voastră.(hihi)                                                                                                                                                 


 Nu putem spune că relaţia noastră a avut un început fantastic. Un început despre care se scrie în cărţi sau despre care se pot face filme. Nu putem spune că am fost amândoi ”wow” de la început sau că a fost ceva plănuit. Însă putem spune că datorită acestui început, continuarea a fost mai frumoasă decât se scrie în cărţi, mai minunată decât acele poveşti de dragoste despre care se fac filme.                          Începutul nostru a fost perfect aşa cum a fost, deoarece, uită-ne aici, iubindu-ne la nebunie şi din ce în ce mai mult în fiecare zi.

    De un simplu „hei” a fost nevoie. La momentul potrivit, în seara potrivită, cu speranţa de a-mi răspunde am rămas. Dar ce să vezi? A doua zi dimineaţă, mi-a răspuns, şi parcă dimineaţa mea s-a înseninat brusc, am continuat să vorbim, să ne cunoaştem puţin, apoi am făcut schimb de numere.

     Totul pare liniştit şi nimic ieşit din comun. Am continuat să ne cunoaştem şi am început să ne plăcem unul pe celălalt. Parcă totul este normal însă nimic nu era normal, ce se întâmplat între noi. Era totul atât de special şi parcă conversaţiile noastre fără sfârşit, erau atât de frumoase, atât de ieşite din comun şi nu voiam să se termine.
  
     Te-am invitat de câteva ori în oraş însă m-ai refuzat, m-ai refuzat cu scopul de a mă pune pe jar, de a mă face să te vreau mai tare, ca apoi, să mă inviţi la majoratul tău. Nici nu ai idee cât de fericit am fost să fiu invitat.
     
     Vine şi ziua cea mare în care ne vedeam pentru prima dată. Doamne şi erai atât de frumoasă, erai ca un înger coborât din cer, cu ochii atât de blânzi parcă străluceau ca două stele încă din secunda în care i-am văzut. Părul tău prins în coc parcă era ca o coroană pe capul tău. Fata ta atât de blândă, zâmbetul tău larg, parcă abia aştepta să mă vadă. Dar eu nu îmi puteam lua ochii de la tine, erai atât de frumoasă încât privindu-te, era ca şi cum nu mai aveam nevoie de nimic, parcă îmi puteam imagina următoarea jumătate de secol, exact aşa, stând în acel loc, privindu-te. Şi te vedeam doar pe tine, erai în acele haine care îţi plac atât de mult, mă vezi pe mine şi zâmbeşti. Zâmbeşti şi tot zgomotul din jurul meu dispare, şi singurul lucru pe care îl aud e sunetul vocii tale când îmi strigi numele. Încă din prima secundă ţi-am adorat zâmbetul, zâmbetul acela l-ai avut parcă non-stop în acea seară sau felul cum ţi se încreţeşte nasul atunci când ai emoţii. M-ai invitat să iau un loc, iar apoi te-ai aşezat lângă mine. Numai eu ştiu ce emoţii aveam, nu ştiam ce să îţi spun, ţi-am confiscat telefonul doar ca să am un motiv să vorbim, un motiv de start.  Totul a decurs atât de uşor, parcă era ca prin mesaje.
                
    Undeva mai spre miezul nopţii, te văd aşezată într-un colţ, puţin supărată. Nu m-am putut abţine şi am venit la tine, în mintea mea era doar „trebuie s-o înveselesc”. Nu pot uita dialogul dintre noi:
                Eu: Hei, ce ai păţit?
                Ea: M-a pupat pe gât, nu trebuia să facă asta, nu l-am lăsat.
                Eu: De ce nu?
                Ea: Pentru că nu el trebuia să o facă.
                Eu: Dar cine?
    
    Întrebarea nu şi-a mai primit răspunsul. Buzele tale mi-au rostit răspunsul înaintea cuvintelor. Tânjeau atât de tare după un sărut, iar buzele mele l-au oferit. Acel sărut aşteptat de noi toată seara, a fost atât de devastator, atât de minunat şi parcă nu am fi vrut să se termine. Parcă amândoi eram în lumea noastră şi nu mai vedeam sau auzeam nimic. Toţi au început să aplaude dar niciunul din noi nu a realizat asta, eram în lumea noastră şi asta era tot ce conta.
     
    Din acea seară, totul s-a schimbat. Îţi aduci aminte cum eram eu, rece, indiferent, nepăsător, vedeam lumea în alb şi negru. Ei bine, tu m-ai schimbat, aşa cum o omidă se transformă în fluture. M-ai făcut să văd lumea cu alţi ochi, să fiu mai bun, mai blând, mai înţelegător, mi-ai arătat şi încă îmi arăţi ce înseamnă iubirea, ce înseamnă să ai pe cineva căruia să îi pese de tine şi să te încălzească mereu cu o vorbă bună. Parcă sunt un al om acum, şi pentru asta te răsplătesc cu aceeaşi monedă, iubindu-te până la infinit, iubindu-te aşa cum albină iubeşte mierea, aşa cum ghiocelul iubeşte primăvara, aşa cum un minion iubeşte bananele. Din acea seară, sufletele noastre s-au unit într-unul singur, un singur suflet în doua corpuri.

   Am trăit momente bune şi rele împreună, certuri şi fericiri, râsete şi lacrimi, dar şti ce e cel mai frumos? Le-am trăit împreună, niciodată separat şi aşa va fi şi de acum înainte.

            

    Îţi aduci aminte prima noastră întâlnire? A fost de ziua ta, am venit să îţi facem o surpriză şi am rămas toată ziua cu tine. Nu am făcut cine ştie ce special, însă am fost împreună şi parcă nu voiam să se termine ziua.  


   Dar prima dată când am ieşit în parc? Am întârziat 10 minute şi erai supărată pe tema asta, dar parcă după 5 minute a trecut, mai ştii? 4 ore de povestiri şi discuţii despre ce avem în comun. Apoi ţi-a venit strălucita idee să ne aşezăm pe bancă şi să facem 500 de poze.


   Mai şti prima dată când am rămas la tine? Erai aşa obosită ca ai adormit instant la mine în braţe. Din păcate te-ai trezit o oră mai târziu, mi-ar fi plăcut să rămâi aşa toată noaptea. Îţi jur că ai cel mai dulce somn.


   Ziua aceasta nu am cum să o uit. Primul nostru picnic, una din cele mai frumoase zile. Am ieşit aşa parcă fără niciun plan, apoi ai venit tu cu o pătură, nişte cărţi şi seminţe, sărind aşa fericită urlând „Am ieşit la picniiic, Te iubesc fraierule”.



Mai şti când ne grăbeam să ieşim şi tu abia te spălasei pe cap? M-ai rugat atât de frumos să te usuc eu la par încât nu am putut refuza. Deşi am terminat cam în treizeci de minute, am reuşit să ieşim în seara aceea.


   Mai ții minte cănd ai fost cu mine să mă tund? Tocmai pănă în Ploiești și ai venit cu mine doar să mă tund.



   Dar în parc cu rolele, mai ţii minte? Te-ai chinuit câteva zile să îmi faci rost de role de la prieteni, mereu încercai să mă întreci şi strigai cât de bine şti să te dai cu rolele, erai aşa haioasă.


   Hei, uite-ne şi la o petrecere, eram aşa frumoşi amândoi, parcă nimic nu ne-ar fi putut strica seara, totul a fost aşa perfect.


   Dar la Dunăre mai ţii minte când am fost? Asta a fost marea noastră pe anul acesta, nu a contat că apa era extrem de rece sau plajă mai mică, eram împreună şi asta a fost tot ce a contat.



   Am fost şi la munte, ohoo, chiar că mergem peste tot împreună. 4 zile la munte, am vizitat tot ce se putea vizita, şi dacă aş sta să îţi arăt toate pozele, ar dura zile.


   Dar petrecerea vecinilor tăi, o mai ţii minte? În acea zi ţi-am cunoscut şi eu vecinii mai bine, acum suntem buni prieteni de fifa. O altă seară minunată alături de tine, iubito.


   Dar de ziua mea, mai ţii minte? Ai insistat să tăiem tortul amândoi, unul dintre cele mai bune torturi pe care le-am mâncat.


   Cred că acesta este cel mai greu moment peste care a trebuit să trecem. Da, să trecem amândoi. Doar eu ştiu ce emoţii aveam când erai în sala de operaţie, doar eu ştiu ce era în interiorul meu când te-am văzut pe acest pat. Mă bucur enorm că am putut să-ţi fiu alături în acele momente iar acum, tot ce contează e că eşti bine şi ne bucurăm în continuare de viaţă.





Ehee, şi acum, să îţi arăt ceva ce sigur şti, nu mai e nevoie să zic nimic despre poza asta,atâția km parcurși doar să te văd, mi-a fost așa dor de tine.


                Vezi, iubita mea? Nu am uitat nimic din relaţia noastră, relaţia noastră cu bune şi rele, este perfectă pentru mine. Avem atât de multe momente însă timpul nu îmi permite să îţi aduc aminte de toate.
                Privesc unele poze şi am impresia că sunt făcute ieri. Dar totuşi uită-ne aici, suntem amândoi, fericiţi, iubindu-ne mai mult ca oricând, mai fericiţi ca oricând şi mai împliniţi ca oricând.

                Vreau să îţi mai spun că azi, facem 6 luni, iubito, 6 luni de fericire, 6 luni de iubire, 6 luni de amintiri plăcute, 6 luni de momente de neuitat, 6 luni de noi doi. Te iubesc din toată inima mea.
                






23 august 2015

Unde pot vedea finala dintre Halep si Williams

Pe e canal joaca Halep finala de la Cincinnati?


   Astăzi după orele 22:00 se va disputa finala dintre Simona Halep și Serena Williams.

   Din păcate, la noi, se difuzează numai pe Dolce Sport.

   Fanii Simonei care nu sunt abonați la această rețea ,nu trebuie să fie triști. Ei o pot vedea pe favorita lor online. Sunt două posibilități:

1. Pe site-ul Dolce Sport Online (la mine nu se vede așa de bine, se întrerupe foarte des)

2. Pe site-ul CricFree (unde ai canalul BT Sport 1&2) Pentru a ajunge mai repede la canal selectezi TENNIS și acolo o să vezi LIVE. Singura problemă: Comentariile se fac în limba engleza.

Vizionare plăcută și mult noroc pentru Simona Halep!