13 ianuarie 2017

Cum ma las de fumat?

Eşti fumător?
   Poate ai căutat măcar o dată în viaţă pe internet "cum să mă las de fumat?" dar nu ai dat peste o relatare a unuia care a încercat diverse metode. 

    Acum câteva zile mi-am dat seama că într-un interval foarte scurt am fumat foarte multe ţigări şi asta m-a adus la a treia tentativă de a mă lăsa de fumat, şi sper eu şi ultima. Acesta a fost unul dintre motive. M-am mai gândit la faptul că sunt aproximativ 500 lei pe lună arşi la propriu, plus sănătatea mea, pe care la vârsta asta o neglijez. Şi ultimul motiv secundar ar fi faptul că văd multe lume care se preocupa de ceva înafară de facultate sau muncă. Aşa că m-am gândit că " a mă lăsa de fumat" să fie pentru mine o nouă provocare.

   Totul a început de a-mi spune "Nu mai fumez, asta e ultima ţigară şi punct." Am rezistat 10 ore fără să fumez. În aceste 10 ore am ajuns la o concluzie personală. 

Există 2 tipuri de depententa.

   Fizică - în care se instalează acel tic de manevrare a ţigării, pauzele de 5 minute între diferitele activități, comunicarea "la ţigară" cu colegii/prietenii. Aici intervine partea inconstientă a creierului. Am avut momente în alea 10 ore în care ajungeam la bucătărie şi nu ştiam de ce mă aflu acolo, pentru că aşa îmi era traseul. 

Chimică - aici intervin schimbările din organismul nostru. Cel mai repede se instalează scăderea de monoxid de carbon. Sângele începe să circule "mai curat" şi de aceea avem stări de ameţeală (creierul defapt este bucuros de ceea ce i se întâmplă), inima ne bate mai tare şi simţim o stare de căldură pe care nu am mai simţit-o (defapt această stare o avem la emoţii, deoarece inima pompează mai mult sânge) şi cel mai frecvent simptom este cel pe care îl simţit în zona pieptului ( un gol sau apăsare, ceva foarte nasol pentru un fumător care este atent la simptome). 

Am ajuns la concluzia că cele două tipuri de dependenţă pot fi "doborâte" foarte uşor de un fumător în sevraj. La dependenţa fizică, după cum am spus, ajungi să ai ţigara în mână fără să-ţi dai seama, iar la cea chimică având acele momente de disconfort începi să-ţi spui "dacă fumez îmi trece". Nu este adevărat pentru că senzaţia o să ţină aproximativ 20 de minute, după care revii la starea inițială şi nu ai făcut nimic. 

M-am gândit la două metode de a te lăsa de fumat:

   Bruscă: fumezi ultima ţigară, îmbrăcat în negru pentru că e aceeaşi senzaţie ca şi cum ai pierdut pe cineva drag. Ţigara a făcut parte din viaţa ta ani de zile şi de acum încolo nu va mai fi. Este emoţionant şi te simţi şi vinovat. Bun, am trecut de bocete, acum se spală frumos scrumiera, plus se ascund la loc ferit ţigările şi bricheta. Acum urmează să-ţi continui viaţa ta tumultoasă, exact ca până acum. Sau nu!?
              Au trecut 20 de minute, te gândeşti la ţigări, încep să te ia căldurile plus acel nod în piept sau greutate care te apasă. Singura soluţie este să tragi aer adânc în piept ( oftezi, vezi, exact ca şi atunci când eşti trădat în dragoste). 
              Ajungi în etapa în care vrei să fumezi să vezi cum este după aproape 10 ore fără ţigară. Sincer mi-a părut rău, pentru că am simţit că mă ia ameţeala, era şi normal şi nu m-am simţit bine după. A doua zi de dimineaţă la cafea am fumat, nu ai cum. Cafeaua nu o poţi bea fără să fumezi. Aşa că m-am gândit la o a doua metodă.

   Treptat: m-am gândit să număr câte ţigări fumez într-o zi super stresantă la facultate. Am fumat 8 ţigări. Asta este bine, ţinând cont că ajungeam la 20/zi. A doua zi am fumat 7 ţigări. Următoarea zi 6 ţigări. Acum îmi dau seama că poate saltul de una pe zi este cam mare sau doar vorbeşte sevrajul din mine. Vedem chestia asta zilele următoare. 

   Simptome: durere în piept, căldura excesivă, dar doar atunci când mă gândeam la ţigară şi plus multă energie pe care până acum la anumite ore nu le aveam. Sau mai pe scurt "chef de a face ceva util, faţă de ce făceam înainte". 

   Până acum concluzia mea este că nu e imposibil. Şi trebuie să tratezi ţigara ca pe cineva care te trădează şi trebuie neapărat să te desparţi de el. Sunt aceleaşi trăiri emoţionale. Nu am reuşit să mă las de tot, dar încerc până voi putea (vrea). Ştiu că sunt oameni care fumează ultima ţigară şi după se lăsă de tot. Acei oameni au voinţă, dar mai există şi oameni ca mine care le place să se fofileze puţin până reuşesc.

Voi reveni cu alte păreri, concluzii când voi reuşi să avansez.