27 februarie 2011

Vera si Costi s-au unit (Cap XII)

Am plecat de langa fitosii aia de prieteni ai Ellei si m-am dus in camera unde puteai sa stai linistita pentru cateva minute. Am intrat in camera. O camaruta mai bine spus. Cu tavanul prea jos cu linoleu vechi si carpete pe pereti. Un pat vechi, se vedea cum arcurile erau scoase si patura rosie care era arsa era pusa deasupra lor pentru a nu bate la ochi. Pe un perete din stanga intrarii era un tablou cu o rochie de mireasa. Doar rochia. Una alba lunga cu trena si voal foarte lung. La geam erau puse niste perdele vechi si cateva jucarii din plusi fara maini sau picioare care se uitau la mine spunandu-mi:"Mai bine iesi din camera asta si ai grija de drumul tau in viata." Straniu, parca toate obiectele vorbeau cu mine si m-am intins pe pat, privind tavanul alb care se invartea. Afara incepuse iar sa ploua, cu tunete si fulgere. Mi-am luat cearceaful si m-am invelit. Simteam ca mi-e frig, dar asta era dor in imaginatia mea. Imi lasasem pantofii la intrare, crezand ca inauntru era la fel de luxos precum in living. Dar ma inselasem. Pe scrin erau asezate intr-o simetri usor de recunoscut, cateva rame maro si negre cu diverse fotografi vechi. L-am recunoscut intr-una pe Andrei care era cu bunica lui la scaldat. Am vazut-o si pe mama lui care se saruta cu fostul sot.
Dulapul a inceput sa scartaie. M-a cuprins o tema uriasa. M-am urcat in varful patului strangand o perna cu puf la piept si punandu-mi mainile la ochi. Usa se deschisese larg si din ea a inceput sa cada prosoape si haine vechi. M-am ridicat in picioare si am inceput sa tip. Pe usa a intrat Costi, care era prin apropiere si m-a auzit.
- Hei, iubito, ce s-a intamplat?
- Cineva a deschis usa dulapului.. si si..
- Si...? Ma intreaba Costi cu privirea lui de" Ce prostuta esti.."
Era neagra si isi misca coada pe langa picioarele lui Costi. Desigur si Costi s-a speriat si a venit langa mine in pat.
-Vai doamne, ce e asta?
- Cred ca e pisica lui Andrei. Ne-a jucat o festa. Am spus eu in hohote de ras.
- Stai sa o dau afara si sa inchid usa. Costi s-a dat jos din pat si mai intai s-a dus sa inchida usa dulapului si dupa usa de la camera. Surprinzator pentru mine a fost ca a inchis-o cu cheia.
Eu am inceput ba sa tremur, ba sa-mi fie prea cald. Costi s-a asezat langa mine sub cearceaf. Doua minte nu ne-am miscat. Vantul batea puternic in geam si muzica inca se mai auzea. Costi a inceput sa-mi puna mana pe burta si sa ma sarute pasional. N-a mai facut asta niciodata, nu-l recunosteam. M-a luat de solduri si m-a urcat peste el. Eu mi-am incretit fruntea si am inceput sa-i dau mainile la o parte. El a inceput sa fie insistent si mi-a desfacut fermoarul de la rochie. M-am pus pe pieptul lui si am inceput sa-l sarut pe gat. Fiorii m-au cuprins din prima clipa cand m-a atins si m-am facut rosie ca vinul. Bine ca era intuneric si nu m-a vazut.
Totul a mers cum mi-am imaginat. Nu eram sigura daca il iubeam cu adevarat. Dar a fost destul de bine. Parca nu ma mai simteam tensionata si voiam sa-l strang in barte si sa-i spun cat de mult il iubesc.
- Ai fost extraordinara. Ai vazut ca am avut dreptate. Am simtit ceva.
- Daca nu era pisica, n-ai mai fi simti nimic. I-am zis eu punandu-mi rochia pe mine.
-Uite, ai stricat tot momentul.
- Tot eu sunt de vina, nu? Ma uitam la el in intuneric si imi era frica sa nu ma impiedic de vrun scaun. I-am simtit buzele lui arzand pe buzele mele si am simtit acelasi val de fericire. Mi-am strans parul si am iesit din camera. Nu voiam sa ne vada lumea ca iesim din aceasi camera amandoi. Mi-am luat pantofii si am iesit afara in ploaie.

26 februarie 2011

Andrei o insala pe Ella (Cap. XI)

Dupa ce a plecat Costi am ramas sa ascult conversatia lui Andrei cu fata aia care nu stiam inca cine era. M-am apropiat mai mult de tufisuri si am reusit sa ascult conversatia. Stiu ca nu este politicos, dar trebuia sa aflu adevarul. Andrei parca era visator asa de frumos vorbea, nu credeam ca o poate insela pe Ella. Si au inceput sa vorbeasca:
-Andrei, mi-a fost tare dor de tine!
-Si mie la fel.
-Poate maine vii pe la mine sa bem o cafea.
-Sa vede, nu sunt sigura ca ma lasa mama sa plec.
-Vin eu si vorbesc cu ea.
-Daca o sa ma certe.
-N-are cum sa te certe, ai incredere. Hai vino la mine..
Da... si asta a fost momentul in care am explodat. Cred ca s-au luat in brate sau cine stie, poate s-au si sarutat. Am avut destule dovezi sa-l incriminez pe Andrei de infidelitate. M-am dus repede in casa. Nici nu mai vedeam bine de la fumul inecator si muzica asurzitoare. Mi-am facut drum pana in camera rezervata de Andrei si Ella. Am ametit si am cazut pe gresia rece la picioarele lui Dinu. Dinu m-a luat de o apripa si m-a scos afara. La cat de enervata eram am inceput sa-mi cada lacrimile pe palme si sa-l lovesc pe Dinu cu pumnii pe spate. M-a luat precum un sac de cartofi, plin ochi. Afara era linistea cunoscuta indeajuns de mine. N-am putut sa-mi revin,cand a inceput Dinu sa-mi reproseze cu vorbe mai putin frumoase:
- Ia zi, asta, ca am si uitat cum te cheama. Isi puse mainile in solduri ca o tata autentica si se uita cu o spranceama ridica. Ma privea de sus, eu eram asezata pe un butuc de lemn ud.
- Vera, bai asta... I-am zis eu ridicandu-ma si netezindu-mi rochita. Zi ce vrei?
- Ce a fost cu tine sa-mi zici ca nu mai esti cu pampalaul ala de Costi?
- Chiar n-am chef, te rog, lasa-ma. Aveam multa treaba inainte sa ma cari tu afara.
- Ha ha, zi mersi ca te-am scos afara. Cred ca, doamne fereste, mureai acolo.
- Cred ca te bucurai daca muream. I-am zis eu cand m-am asezat din nou pe buturuga.
- Sincer sa fiu, nu ma bucuram, pentru ca nu eram impacat cu idee ca m-ai mintit.
- Bai, bai, am spus eu punandu-mi mainile pe fata, chiar n-am chef. Te rog pleaca.
- Nu plec pana nu-mi spui. S-a apropiat de mine si mi-a apucat barbia mea frageda cu mainile lui mari si crapate.
Dupa ce mi-a lasat fata in pace am zarit-o pe Ella iesind din casa, mai bine spus fugind la poarta. Credeam ca cineva i-ar fi zis de Andrei si parasuta aia, dar n-a fost asa. Dezamagita am continuat dialogul cu Dinu.
- Bai Dine, ce vrei tu de la mine? M-am impacat cu Costi exact cand am iesit din masina si m-am dus la toaleta.
- Tu nu vezi ca nici nu stii sa minti..am stat langa tine si nu te-am pierdut din ochi de cand am iesit din masina pana te-ai intalnit cu papa-lapte ala.
Ella a inceput sa tipe. Am crezut ca era adevarat. Ella l-a prins pe Andrei cu alta. Am inceput sa zambesc si sa-mi arat toti dintii de la un capat la altu. Dar dintr-o data mi-am schimbat radical fata. Pe drumul pietruit am zarit o fata si un baiat. Ella a inceput sa le faca cunostinta cu cei care erau in curte. Eu am incheiat cu Dinu spunandu-i ca nu mai vreau sa vorbesc cu el si sa ma lase in pace. Alta solutia nu am gasit mai buna de a scapa de el.
La barul improvizat din living, care era centru disctecii improvizate, erau aia doi tinandu-se de mana si sorbind din niste pahare lungi si cu doua lamai. Bautura era roz. Am ramas uimita. Am inceput sa vorbesc cu ei:
-Buna. Cine sunteti voi?
-Buna, mi-a spus fata, ma numesc Lola si sunt din Bucuresti. Cea mai buna prietena a Ellei. Si el este prietenul meu Leo, inpreuna cu Andrei si Ella suntem cei mai buni prieteni la bine si la greu. Mi-a spus Lola cu un glas entuziasmat.
-Ma bucur sa va cunosc. Eu am sa ma retrag.

22 februarie 2011

Piti a mea (Cap X)

Cum va ziceam. Eram deja intrata in casa. Pe dinafara este o casa batraneasca cu un singur etaj cu ferestre batute intr-un singur cui. In interior totul se schimba la 180 de grade. Pe jos este gresile lucioasa. Impreuna cu luminile ce curgeau din tavan forma un joc de culori care te faceau sa nu te opresti niciodata din dans. Peretii erau vopsiti cam in toate culorile posibile. Pe fiecare perete al camereii erau cateva tabouri pictare reprezentand natura. Neoanele rosii , galbene, albastre, verzi si roz infrumuseteau casa. Mesele unde erau asezate mancarurile si bautura erau dintr-un lemn masiv vopsit in negru si cu un mozaic din care nu prea intelegeai imaginea sugerata, pe tablie. Muzica in mare parte se auzea de sus. Mini-boxele erau agatate de tavan si claritatea sunetului ne facea sa ne simtim bine. Pe jos nu erau covoare, doar niste covorase mici patrate sau rotunde pentru a da un aer elegant.
Cum am intrat in prima camera m-a luat valul, eram parca intr-o club din Bucuresti. Desigu cunosteam pe toata lumea si mai avem si mancare pe deasupra. Aveam la dispozitie 3 camere unde puteam sa ne mai linistim. A 4 era rezervata doar pentru Andrei si Ella.
Ca sa vezi ca nu este totul intamplator, cine credeti ca era la mixaj? Costi. M-a salutat din partea cealalta a camerei.
- Buna iubito. Ma bucur ca ai venit.
Dinu era in spatele meu. A auzit ceea ce a zis Costi. S-a uitat putin urat la mine, a intors spatele si a luat in brate pe prima care i-a iesit in cale. Cred ca voia sa ma faca geloasa.
Intr-un sfarsit o zaresc si pe Piti a mea. E a mea pentru ca eu i-am pus numele de Piti. Era imbracata simplu, cu gust. Avea o rochita scurta mulata pe corp, fara bretele si niste tocuri mici din piele neagra. Mult mai bine decat ma asteptam. Andrei era parca cavalerul. Avea un sacou albastru spalacit si niste blugi de un albastru deschis. Sacoul nu l-a prea purtat a ramas in tricoul simplu alb. M-am indreptat spre el sa-i multumesc pentru invitatie:
- Buna Andrei. Multumesc pentru invitatie. Am zis cu zambetul pe buze deparca am vazut o prajitura uriasa. Piti era langa el, se putea sa fie in alta parte. Mi-a tras o privire gen"Hai sictir!"
- Buna Vera. Ma bucur ca ai putut venii. Distreaza-te cu cine si unde vrei tu. Mai vorbim.
Andrei devenea pe zi ce trece un barbat din toate punctele de vedere. Avea stil si carisma. Cu ochii lui verzi naucea toate inimile fetelor din sat.
L-am vazut pe Costi ca vine spre mine:
- Aici erai draga, te cautam.
- Da, aici eram. Am raspuns cu gandul la Andrei.
- Afara mai ploua? Imi spune el facandu-mi cu ochiul.
In seara aceea toti mi-au facut cu ochiul. Poate unii involuntar. Dar cea mai mare parte asteptand ceva de la mine.
- Da, dar foarte incet.
- Mergi pe afara?
Am ezitat cu privirea in alta parte.
- Da, cum vrei.
Afara ne-am asezat pe banca de la poarta lui Andrei. Pe drum nu mai era nimeni. Se auzea doar muzica din casa si cateva tipete de fete. Costi avea chef de discutie serioasa. Nu stiu ce l-a apucat. Cred ca era cu siguranta de la bautura.
- Cat ai baut?
- De ce faci d-astea, n-am baut.
- Ia sufla...pufff.. cat ai baut, ma?
- Doua pahare. Dar repede nici nu m-am uitat ce am pus in ele. Iubita mea, in seara asta simt eu ca e ceva special. Si stii ca noi suntem de mult mult timp impreuna. Avem casa. Ce zici?
- Cum sa avem casa? N-aveam casa. Casa o sa aveam daca ne luam, la zestre.
- Tu esti proasta sau te prefaci?
- Dar ce-am zis? Ma uit eu la fel cu ochii incrucisi.
- Am zis ca in seara asta este momentul. Il simt eu.
- Ce simti ma tu? Ca daca iti dau un pumn acum il mai simti doar maine dimineata, sa fim seriosi.
Dau sa ma ridic dupa banca sa intru in curte. Din partea cealalta se aud niste rasete. Dupa voce era Andrei, dar fata sigur nu era Ella. "Opaa" Mi-am zis eu in gand" Andrei sta cu altcineva pe banca si Piti saraca e in casa dansand si facand pe gazda buna." M-am dus langa Costi ca sa pot sa aud ce vobeau. Costi cu gura mare, nu prea am auzit clar ceea ce vorbeau. Ce am inteles clar este ca:"Pacat ca n-ai putut sa vii si tu". Dar asta care incepuse sa ma enrveze ma tot sacaia la cap.
- Dar lasa-ma domne in pace.
- Dar ce-ti fac. Ne giugiulim si noi putin.
- Asa in vazul lumii?
- Dar nu e mai nimeni pe ulita.
- Hai lasa-ma ca n-am chef.
- Tu o sa ai chef la 50 de ani, iti spun eu.
S-a uitat urat la mine si a plecat intr-o furtuna, vijelie, uragan, tornada, ce vreti voi.

18 februarie 2011

Si asta nu e tot (Cap.IX)

M-am distrat foarte bine in seara asta. Am fost si in momente mai bune. Voiam sa-i smulg parul destrabalatei aleia. S-a dat si la Costi al meu, cum vine asta? Cred ca vreti sa va povestesc cum a fost la asa zisa discoteca. Am ramas la momentul cand trebuia sa ma duc sa ma imbrac.
"M-am dus la mine in camera sa-mi iau rochita cu care trebuia sa ma imbrac. Casa mea e un labirint. Pentru a ajunde in camera unde dorm trebuie sa ies pe afara. Mai bine nu ieseam. Incepuse o ploaie torentiala cu vanturi puternice. In momentul ala am crezut ca seara s-a dus de rapa. Am crezut ca voi sta in camera si voi scrie toata seara. Bineinteles ca eu am foarte mult noroc si nu se putea sa pierd sambata seara. Primesc un mesaj de la un numar pe care nu-l aveam in lista si zicea asa: "Discoteca s-a mutat la Andrei in seara aceasta. Petrecea incepe la 22:00." La Andrei? De ce? Cu ce ocazie? Cu siguranta ca o sa fie si Ella si o sa aiba niste arfe si fite. Desigur cum are orice Piti cu P mare de la.. mda. Si m-am gandit ca trebuia sa ma imbrac cu cea mai sclipitoare rochita pe care o am in sifonier. M-am dus la dulap si l-am deschis ca o disperata de haine, sa caut tinuta adegvata. Surpriza, in sifonier era doar rochita cu paiete. Unica mea rochita. Unica pana la majorat. M-am decis sa ma strecor la mama in dulapul ei secret, unde avea un set de rochite "cumparate" de la o dama. Mama se ocupa cu dansul pe mese si i-a foarte multi bani. In peretele din spatele dulapului are o usa secreta. Acolo tine toate rochiile si palariile pe care le poarta la spectacole. Am luat si eu una care era mai colorata. O rochita scurta. Daca ma aplecam mi se vedea tot Parisul si avea un corset negru cu niste margele colorate. Un joc de culori cam strident. Am luat rochita cu margele si m-am uitat dupa niste pantofi asortati. Mama este mica de inaltime, am gasit numai pantofi cu platforma si toc cui. N-am putut sa merg pe ei si mi-am luat niste balerini de fetita de clasa a VII-a. Mi-am strans parul in coada de cal. Asa se poarta acum. Mi-am dat cu putin parfum, m-am rujat cu rujul mamei adus de la Paris. Niste cercei mari si negru cat cuprinde la ochi. Eram gata de "atac". "Costi nu va veni la Andrei din motive personale. Gelozie. Nu va mai fi el in centul atentiei. Acum va fi Andrei si Piti la carma."Ma gandeam eu in timp ce il sunam pe Dinu sa vina sa ma ia cu masina din fata portii. Dinu stie ca nu mai sunt prietena lui Costi. Asa ca am si eu ocazia sa-mi fac de cap. L-am sunat. N-a raspuns. L-am mai sunat odata. N-a raspuns. Intr-un final a raspuns:
- Ce faci ma Dine?
- Poate vrei sa spui Dinule..
- Da, ma, Dine, deci vino sa ma iei si pe mine in 5 minute, te rog? I-am spus eu cu gandul deja la primul sarut pe care o sa il dau in masina.
- Nu pot.. Vero.
- Ma alinti asa de frumos... si nu poti veni?
- Am treaba.. si.. pana mea.. daca e sa am chef.. tu.. ai..aaa...vrea?
- Bai asta, tu cu cine crezi ca vorbesti aici? I-am spus eu putin enervata de tupeul pe care il are, jegosul.
- Stai, nu te supara. Ma gandeam la Costi.
- Sa nu zici ca-ti place de Costi acum?
- Ce-ai femeie, ai innebunit? Cum sa-mi placa mie de gagicatu'? Mi-a spus putin scos din ale lui.
- Aaa, spune, mai, Dine asa. Eu nu mai am nici o treaba cu Costi. Asa ca invita-ma la Andrei in seara asta, linistit. Imi revenise zambetul pe buze din nou.
- Ce sa facem noi doi la Andrei?
- Nu numai noi doi. Vin foarte multi la el.
- S-a intamplat ceva? A inceput sa se sperie ca prostu'.
- Nu, Dine stai linistit. Discoteca se tine la Andrei in seara asta. Vii dupa mine sau nu?
- Da iubire, vin acum.
- Haide mai repede. Pa
I-am inchis cam in nas. Nu stiu daca mai voia sa-mi spuna ceva. A venit foarte repede. Na, sta la doua case de mine distranta. E baiat de treaba. Imi place de el.
- Buna din nou scumpete, mi-a zis deparca:"Nu e nimeni pe ulita. N-ai vrea sa reparam masina amandoi?"Nu i-am dat importanta si am vorbit mai tare, pentru ca muzica era data la maxim si nu ma intelegeam cu el.
- Hai mai repede, ca mai este putin pana la 22:00
- DA IUBIRE. ACUM!
- Nu mai striga in halu asta, mi-am pus mana la ureche aratandu-i ca m-a surzit. Macar la semne se pricepe.
Am plecat cu viteza. Pietrele din urma noastra nici nu se mai vedeau. Era alunecos pe jos din cauza ploii. M-am facut putin ca mi-e frica de viteza si a incetinit instant. Omul acesta la vorbe nu reactioneaza. Daca ii ziceam sa mearga mai incet se facea ca nu aude.
Am ajuns in cinci minute la Andrei. Toata masinile din "oras" erau la el la poarta. Am crezut ca am ajuns prima, da de unde.
Casa e pe stil vechi. Cu ferestre simple usi batranesti. In pod sobolanii se mancau unii pe altii. In viata numai cei cu sange in vene traiesc pana la 100 de ani. Asta mi-a zis bunicul odata demult.
Pe dinafara casa era urata. Dar cand am intrat in casa, ce sa vezi era tot luxul din Romania."

12 februarie 2011

Raze paralele (Cap VIII)





Buna seara sau buna ziua, depinde cand cititi aceste randuri. Ma numesc Veronica Dima, dar mi se spune Vera. Am 15 ani si locuiesc in comuna Nana din Calarasi.
Aici pe la noi, pe la tara ne plictisim foarte repede si barfim foarte multe. Nu exista mall ca la Bucuresti si nici cluburi, doar o discoteca 3 pe 4 cu 2 geamuri si un bar.
Cred ca vreti sa stiti si cum arat. Desigur ca nu voi arata niciodata: 90-60-90 bruneta, ochi albastri, 1 70 inaltime si casa cu piscina. Mai arat asa doar in visele mele. Adevarat mea fata este cam rotunda si are pe ea niste ochi caprui cu o gura mai mica si nasul potrivit. Parul scurt, pentru ca m-a prins tata odata cu Costica. Numele poate vi se pare cunoscut. Este Dj-ul nostru de la discoteca. Are talent si ureche muzicala.
Astazi, la magazin, am auzit ca Andrei, iubirea mea din generala vine cu o pitipoanca la noi in sat. Am auzit ca o cheama Ella, acum eu nu stiu de unde vine numele asta, ca cica se scrie cu doi de "ll" si se pronunta Ela. Cu siguranta este una dasta de la Bucuresti cu fite si tupeu. Nici nu stiu cum Andrei s-a putut uita la ea. Ma voi duce azi pe la ei ca am auzit de la Costi, prietenul meu ca sau instalat deja in casa lui bunicasu.
Am fugit repede din gradina, unde mi-a zis mama sa dau zapada dupa niste flori si am fugit exact la ultima ulita de la capatul satului si am intrat pe poarta. Acum cand povestesc ma apuca rasul, dar atunci avem frica in pantaloni.
I-am vazut pe cei doi, care stateau pe banca cea lunga, langa pomii dezveliti in bataia razelor putine ce le puteai numara pe degete. Se tine-au in barate si radeau de mama focului.
Ma simteam ca musca in lapte, cand am ajuns in dreptul lor, dar am fost uimita sa vad ca Andrei se ridica si ma ia in brate.:
- Vera, de cand nu te-am mai vazut, mi-a spus el luandu-ma in brate. Ella s-a mirat cand la vazut pe Andrei imbratisandu-ma. M-am uitat la ea cu rautate, dar nu stiam de unde vine. Andrei nu ma iubeste, o iubeste pe uratania asta mica, dar nici eu nu-l iubesc. Daca ar citit Costi randurile astea, maine s-ar putea sa ma vedeti la stirile de la ora cinci la PROTv. Dupa ce mi-a dat drumul Andrei mi-a zis:
- De unde ai stiut ca vom veni la casa? mi-a spus el cu un aer important.
- Prietenul meu mi-a zis, Costi, nu stiu daca il cunosti, am spus si eu cu nasul pe sus, deparca l-am facut pe Costi cel mai important om din Romania.
- S-ar putea sa-l cunosc, acum nu stiu dupa nume.
Mi-a prezentat-o si pe Piti a lui:
- Vera, ea e prietena mea Ella. Ella ea e Vera, colega de generala.
Am avut surprinderea sa-mi spuna ca-i pare bine. Nici nu credeam ca se va uita la mine. Aratam ca din gradina, iar ea era imbracata cu gust, nu ca mine
- Incantata de cunostina, Vera.
- Mda.. si eu. De ce nu-i spui Andrei ca am fost si prieteni-prieteni in generala.
- Da, parca era prin clasa a 6 cand m-ai fortat sa stau cu tine. Amintiri frumoase, nu?
- Da, n-a fost chiar fortat, dar in fine. Parca ti-am zis ca daca nu stai cu mine am sa zic la toti ca stii si ca iti place sa canti la pian.
- Poftim? canti la pian si mie de ce nu mi-ai zis, a spus Ella impacientata si ridicanu-se dupa banca.
- Stai linistita iubito. A fost ceva din copilarie si a trecut, a zis el si a luat-o in brate consoland-o.
- Sper ca sunteti fericiti , nu?
- Da, suntem si te rog sa pleci, avem multe de despachetat, mi-a spus Piti cu o voce joasa si parca iesita din porumb si nu din pepeni.
Am plecat cu frica la fel cum am venit si nu am avut tupeul sa ma uit in spate. Am avut curajul sa le spun ca in seara asta discoteca va fi deschisa si daca vor si ei sa vina. Au acceptat mai repede cat mi-am imaginat si am plecat mai departe.
Acum stau si ma gandesc ca eu nu-l mai iubesc pe Andrei si nici nu stiu de ce m-am dus la el si mi-am facut parere proasta de Ella lui. Acum vreau sa vina mai repede seara sa vad cum se imbraca Piti la o petrecere de tara. Mai ales cum danseaza. Va las sa fierbeti, ma duc sa ma imbrac.

11 februarie 2011

Ochii de smarald (Cap. VII)

Fetele au inceput sa se imbrace pentru iesirea in oras. Rochia aleasa de Ella era una simpla, dar pusa pe ea o facea cea mai eleganta si sexy fata de 15 ani. Rochia era crem cu niste ornamente florale. Ii venea pana la genuchi. Si-a tras pe ea un ciorap culoarea piciorului si pantofii crem ai Danei. Si-a lasat parul pe spate, s-a parfumat, niste briz-brizuzi si era gata de atac.
Pe cand Lola, avea un corset negru, scotand in evidenta bustul generos pe care il mostea de la mama ei. Si niste pantaloni stramti si luciosi asortati cu niste botine negre. Parul si l-a indreptata cu placa, plus briz-briz si era si ea gata.
Lasandu-se seara bataile inimilor incepeau sa se accentueze si sa iasa pur si simplu din piept. Baietii intarziau si fetele au inceput sa dea telefoane pentru a iesi cu umpic din starea pe care o aveau. Baietii au venit in cel mai scurt timp dupa urletele disperate ale Lolei. "Unde naiba sunteti? Vati intalnit, nu? Haide odata!"
Soneria s-a auzit, iar Ella a inceput sa tremure. De parca o ducea cineva sa o arda pe rug. Isi lua telefonul roz cu pietre lipite frumos stralucitoare si a incercat sa fuga cu acele tocuri uriase, pentru ea, pe scari. Jos era o atmosfera placuta si parca de familie. Va intrebati unde este tatal Lolei? Pentru ca pana acum ar fi trebuit sa fie inchisa in camera ei si Ella "ruinata pe viata, alaturi de Nina". Cosmin, fost angajator la stat. Lucra la o posta dintr-un sat alaturat Bucurestului la vreo 30Km spre Sud. Era un barbat inalt, suplu cu ochii verzi, se imbraca modest. Pierderea locului de munca la facut pe Cosmin sa se sinucida in pivnita casei unde locuiesc acum Lola si Mihaela. Asta s-a intamplat acum 10 ani, deci Lola nu prea il cunoaste din vedere. Dar nici nu s-a chinuit sa gaseasca poze sau mai situ eu ce alte amintiri. O durea sufletul doar atunci cand o vedea pe mama ei ca plangea.
Ella cand il zareste pe Andrei se face precum o fata zambitoare care nu se mai opreste din zambit. Trebuia doar sa-i spuna cineva ca Nina venea chiar acum la casa Lolei pentru a o aduce inapoi acasa. Atata trebuia. Dar desigur, tatal ei a avut grija sa nu se afle chiar nimic.
Lola reactioneaza altfel. Cand vede buchetul de flori, realizeaza cand de mult tine Leo la ea.
Ella, n-a reusit sa-si ia ochii de la Andrei si cu privirea atintita spre el spune :
- Mihaela noi trebuie sa plecam ca altfel intarziem la spectacol.
- Da, desiur. distractie placuta. Aveti grija de voi.
- Da, mama, multumim.
Cand de-o data, se credea ca din cauza curentului, usa s-a inchis brusc. Speriindu-l pe Leo care stetea cel mai apropiat de usa. Mama Lolei se uita la scarile ce duc spre pivnita si le spune copiilor:
- Sa nu intarziati!
Lola se schimba complet la fata, dar doar pana ce a iesit din casa.
Pe strada lucrurile stateau altfel. Andrei era de mana cu Ella si Leo cu Lola. Au decis sa ocoleasca putin, pentru a nu da nas in nas cu Nina. Au inceput sa glumeasca si sa povesteasca despre intamplarile lor din vacanta intersemestriala.
In autobuz, toata lumea se uita la ei. Chiar toata lumea. Privirile se roteau in jurului lor si atunci cand unul dintre ei se uita la unu care se holba acel om se prefacea ca se uita in alta parte. Fetele erau de o frumusete fara egal si baietii imbracati cu bun gust. Aveau cravata cu parul pieptanat la perfectie.
Au coborat la statia de la TNB. Inainte sa coboare in fata usii de la mijloc era o balta plina de mocirla. Peste tot era noroi. Andrei s-a dus la usa din fata sa verifice daca pe acolo se putea cobori. A facut un pas mare si a putut sa sara fara sa se murdareasca. A sarit si Leo, print-o saritura ca cele de la jocurile Olimpice, cred ca are 10 la sport. Fetele au fost ajutate de cavalerii, care erau pe "doi cai frumosi" cu minim doua picoare. Dupa aceasta incurcatura au plecat mai departe catre teatru.
Biletele se cumparau pe loc. Ella si Andrei le aveau gata cumparate, mai aveau de cumparat Lola si Leo. Ei s-au dus sa stea la rand. Un rad nu prea mare. Erau circa 10 cupluri aliniate ca la scoala la casa de bilete. Ella si Andrei s-au dat mai intr-o parte petru ai astepta pe cei doi. Afara era destul de frig si mai batea si vantul. Andrei o sorbea pe asa zisa "aleasa a inimii lui" si nu-si putea lua gandul de la ea. Ella era la fel de entuziasmata, simtiind parca un gol in stomac. Poate o fi ca nu a mancat sau era altceva? Altceva cu siguranta. Andrei ii lua fata in palme. Asta era obiceiul lui de a o face atenta:
-Iubito esti tare frumoasa in seara aceasta. Se uita fix in ochii ei si tinand putin gura deschisa. Pornind sa o sarute si a strans-o in brate.
- Vreau sa fie cea mai frumoasa seara din viata mea. Vreau sa plutesc de fericire. Incerca sa se uite fix in ochii lui, dar ochii lui verzi ca smaraldul o tulbura si mai rau . Desigur, o tulbura in bine, putea sa cada din picioare. Andrei a luat-o de mana si o conduce la usa principala. Leo si Lola erau si ei gata cu biletele.
Seara se auzea incendiara. Urma sa se joace o piesa de dragoste. Cei patru erau tare fericiti si entuziasmati.
Piesa s-a desfasurat frumos, au fost impresionati de scenele de dragoste intamplate acolo. Au si invata ceva din greselile altora si s-au amuzat la glumele actorilor.
Dupa spectacol, au ales sa mearga la un restaurant din apropiere pentru a lua cina. Baietii au fost cu ideea de a le duce pe fete la un restaurant de la ei din cartier. Decent si fara fite.
Era un restaurant simplu cu specific italian. Localul era imens. Nici nu vedeai in partea cealalta. Mesele erau dreptunghiulare cu loc de patru persoane intr-o parte si in cealalta parte mese de 2 peroane. Ei s-au pus la cele de patru persoane.
Fetele de mese erau rosii si servetelele erau de un alb imaculat. Pahare cu picior si vesela de ziceai ca e adusa din alta lume. Ospatarul a fost dragut si a asteptat pana cand fetele s-au hotarat.
Ella statea in fata lui Andrei, iar Lola in fata lui Leo. Mainile lor erau strans legate si nici vorba de o gluma proasta sau un banc sec. Mirosul pastelor te ametea. Si bunatatea vinului te ametea din toate punctele de vedere. Nu prea au vorbit, deoarece mancarea era asa de bunca, incat nu voiai sa strici aroma delicioasa a pastelor. Baietii ca niste gentelmani au platit consumatia. Au decis sa se duca acasa pentru ca se facuse deja prea tarziu.
Pe drum au dat de un magazin care personaliza lucruri. Au intrat sa se uite pentru a-si face o idee. Venea ziua indragostitilor. Trebuiau sa le cumpere ceva iubitelor. Fetele n-au rezistat sa nu exclame, cand au vazut papitoaiele si inimioarele rosii. Neputand sa reziste, baietii vazandu-le pe fete epuizate de atatea "tipete" le-au cumparata cate un papitoi cu numele lor scris pe burta acelui iepuras. Asa l-a numit vanzatorul, dar el semana cu altceva. Andrei a scris "Ella&Andrei", iar Leo, deasemea a scris "Lola&Leo".
Pe drum fetele erau in pragul fericirii cu acei ursuleti/iepurasi in mana.
- Eu am sa-i pun numele Tito, spuna Ella uitandu-se la Andrei cu o privire dulceaga.
- Noi o sa-i spunem Doli, spunea Lola imbratisadu-l pe Leo.
Ar trebui sa ocoleasca iar pentru a trece de casa Ellei.
Mama Lolei deja statea in fata usii asteptandu-i.
- Sper ca v-ati distrat?
- Da, cu siguranta, spune Andrei feriti. A luat-o pe Ella si a pupat-o pe obraz. N-a putut sa o sarute, ii era ruise de mama Lolei. Dar cand a vazut ca cei voi se sarutau, a luat-o pe Ella in brate si i-a sopitit ca seara aceasta a fost minunata.
Fetele au urcat repede la etaj si s-au schimbat intr-o viteza de nedetectat de nici un aparat. Si au inceput sa schimbe impresii.
- Sa stii ca Leo s-a schimbat mult. Adica si fizic, dar si psihic. Imi place de el.
- Da, dar Andrei am constatat ca este real si ca nu m-ai aburit cu descrierea lui.
- Amandoi sunt speciali pentur noi, spunea Ella uitandu-se pe geam cu tradafirii in mana.
- A fost o seara excelenta! exclama Lola si se tranteste in pat cu ursuletul ei.
- Hai sa dormim ca maine o sa avem o zi grea.
S-a facut dimineata foarte repede, a constata Lola. Soarele batea puternic in jaluzele si nu mai putea visa cum trebuie la Leo.
In acelasi timp, Nina isi pregatea bagajele pentru a pleca inapoi la tara ei fara apa potabila si gaze. Matei si Dana au fost facuti in toate felurile de Nina. Ca nu e curat. Ca mancarea nu e buna. S-au ca hainele nu sunt calcate destul de bine. Toate aceste critici, au fost aduse mai cu semana la adresa Danei. Nina nu o suporta pe Dana , inca din prima zi cand a vazut-o.
Ella si-a facut si ea bagajele pentru a se intoarce acasa. Si-a luat la revedere de la Mihaela si Lola si le-a multumit pentru ca a primit-o o seara la ele.
Planul a mers de minune. Matusa Nina nu s-a prins deloc. Credea ca nepoata ei preferata se distreaza intr-o tabara de munte. Ella chiar s-a distrat de minune, dar nu in tabara.
Lunile au trecut. A venit si ziua premierii. Cei 4, acum devenit cei mai buni prieteni, au luat primele locuri. S-au dus si au petrecut la Leo acasa. Vara acum le-a rezervat numai distractie si dragoste, desigur.
Mihaela a plecat cu Lola si cu Leo in Spania. Avea o matusa batrana si trebuia sa aiba grija, iar cei doi pentru distractie.
Iar Andrei si Ella s-au refugiat la casa parasita ,mostenita de Andrei dupa moartea buniciilor lui. Ea se afla tot in partea de Sud a tarii.

10 februarie 2011

Mutusa cu coarne (Cap VI)

Sosise si ziua cea mult asteptata. Zambetele si neatentile Elenei erau nenumarate.
Micul-dejun l-au luat in familie, pentru ca toata lumea era acasa.
- Sunteti cele mai frumoase astazi, fetelor. Ce s-a intamplat?
- Am dormit bine, tata. Ce puteam face, spune Elena cu gura pana la urechi si bufnind-o rasul.
- Astazi vom petrece mai mult timp liber, pentru ca nu voi pleca, spune tata serios. S-a ridicat ca sa-si ia inca o felie de paine si un pahar de suc.
- Cred ca azi imi voi face temele, a spus Elena. Maine e duminica si daca e frumos pot iesi prin parc.
- Atunci vom sta doar noi doi, a spus Dana cu mana peste mana lui Matei.
Telefonul a inceput sa sune. Matei avea o melodie rock pentru tonul de apel. Fetele au fost impresionate. Matei isi schimba fata intr-una posomorata, parca era dat afara de la serviciu. Si spunea doar atat: "Azi? Poi unde esti? Vrei sa... Stai asa, unde esti acum? Cam intr-o ora, nu? Ma suni cand ajungi. Saru-mana"
- Saru-mana? s-a mirat Dana.
- Se anunta o zi grea fetelor. Vine...
- Cine vine? a spus Elena repezita si cu ochii bulbucati?
- Matusa...
- Sora mamei? a spus Elena entuziasmata.
- Nu...
- Dar, spune odata iubitule, a spus Dana strangandu-l si mai tare de mana.
- Matusa Nina, de la Calarasi.
- Poftim? Nu se poate, trebuie sa fie o confuzie. Nu are cum.. este exclus, a spus Elena cu mainile pe fata si smiorcaindu-se.
- Nu, este adevarat, acum s-a urcat in tren si vine chiar spre noi, a spus Matei dezamagit.
Elena cu lacrimi in ochi, isi ia marul si fuge la ea in camera, inchizandu-se cu cheia.
Dana se uita urat la Matei, care a incercat sa o linisteasca din priviri.
- Cum sa ma linistesc, cand vipera aia de sorta vine in casa mea? O sa se certe in fiecare zi cu biata fata.
-Nu e vina mea, crede-ma. Ce voiai sa-i spun, ca nu suntem acasa? Daca ea atunci se urcase in tren. Inseamna ca deja isi cumparase bilete si stia sigur ca suntem acasa.
- Stii, ca Elena are o intalnire foarte importanta in seara asta. Am cumparat biletele. Locul este chiar in primele randuri, n-are cum sa lipseasca.
Atunci, Matei incepe sa-si netezeasca parul cu mana. S-a gandit cam 10 minute cu ochii atintiti la o rama, unde era Elena cu ce-a mai buna pritena.
- Am o idee! a exclamat el, fara sa-si ia ochii de la rama. O vom trimite pe Elena la Lola sa stea weekend-ul acesta, pentru a nu da ochii cu Nina, iar ei ii vom spune ca este intr-o tabara la munte. Voi vorbi eu cu mama Lolei si tu dute sa vorbesti cu Elena.
- Esti sigur ca va functiona? a spus Dana cu ochii inlacrimati.
- Da, stai linistita.
Sus, in camera Elenei se auzea muzica data tare si tipetele ei necontrolate. A incercat Dana sa bata la usa, dar in zadar, nu a fost auzita. A inceput sa dea cu pumnul si doar de data aceea a avut noroc. S-a schimbat melodia chiar cand a inceput sa bata si mai tare in usa.
- Ce vrei? Lasa-ma
- Stai, nu inchide. Vreau sa vorbim.
- Da, spune.
A lasat-o sa intre in camera si a rugat-o sa se aseze.
- Tu vrei sa o vezi pe Nina?
- Tu ce crezi? Nu, iti dai seama ca nu.
- Bun, atunci iti voi spune in felul urmator: Iti vei face bagaje in cea mai mare graba si te vei "muta" weekend-ul acesta la Lola.
- Pe bune? Ar fi super, spune Elena. Deja se vedea cum fata incepea sa se lumineze. Dar ar fi o mare problema, cum ii spunem tatei?
- Tatal tau a venit cu ideea. Ce crezi, s-a gandit mai mult la intalnirea ta din seara aceasta. Deci, hai pregateste-te. Eu ma duc jos sa vorbesc cu mama Lolei.
Dana coboara ca o vijelei pana jos. Din fericire, mama Lolei era in drum spre casa si a oprit direct la ei. Lola, nu avea de unde sa stie ca Elena va dormi o noapte la ea.
Elena coboara cu bagajele in mana si isi ia niste bomboane pentru drum.
- Buna ziua, d. Mira. Ce mai faceti?
- Buna, Ella draga, de la munca, obosita. Dute si puneti bagajele in masina ca ne grabim putin.
- Va multumesc foarte mult ca o luati pe Elena in seara asta la d-voasta, pentru ca avem o mare incurcatura. Matusa ei, adica sora mea, vine pe la noi si Elena are o intalnire in seara aceasta. Ii puteti da voie sa iasa? Daca vreti poate sa iasa si fata d-voasta. Se duc la o piesa de teatru la ora 17 30.
- Da, desigur. E sambata seara si merita si ei macar o seara libera. Nu va faceti griji, este in siguranta. La revedere!
Iese Mihaela, asa o chema pe mama Lolei. O femeie, care nu se compara cu Dana. Modesta cu parul tuns scurt si castaniu. Se imbraca in todeauna sport si lucra ca antrenoare la o echipa de ping-pong feminin. O avea pe Lola si o fata infiata. Lola avea 15 ani ca si Elena, iar Monica avea 10 ani. Razboiul dintre Lola si Monica tinea toata ziua. Noaptea ce se mai linisteau.
La casa Mihaelei era un deranj care o supara, deoarece a pus-o pe Lola sa faca curatenie.
Lola uimita de venirea Elenei, a inceput sa tipe si sa se stranga in brate.
- Ella, de cand nu te-am mai vazut?
- De o caruta de timp, e adevarat.
-Ce te aduce pe la noi?
- Voi sta cu tine in seara aceasta, adica mai precis te voi invita pe tine si pe Leo la TNB pentru a ne uita la un spectacol frumos. Am vorbit deja cu mama ta si te lasa.
- E super! Dar tu, ce faci, vii singura?
- E, nu chiar singura, hai ca iti povestesc sus.
Lola a ajuta-o pe Ella sa-si ia bagajele si sa o ajute sa se instaleze. Mona, asa cum era alintata Monica, asculta pe la usi intrigata si enervata de venirea Ellei. Nici nu au despachetat bine ca si Lola a inceput sa o ia la intrebari pe Ella:
- Hai spune-mi, e din scoala? Parca ai zis ca nu te combini cu astia din liceu.
- Da, asa este, dar pe el nu l-am cunoscut in liceu. L-am cunoscut, inainte sa intre si sa fie colegul meu de banca.
- Lasa asta, deci ia spune-mi, cum arata?
- E putin mai inalt decat mine..
- Super!
- Are parul cret..
- Si mai super!
- Are ochii verzi...
- E minunat!
- Si niste buze suculente..
- E clar, nu e om, a spus Lola incepand sa rada. E prea frumos sa fie adevarat.
- Vorbesc serios, o sa-l vezi in seara asta. Tu ce ai mai facut cu Leo.?
- Ne-am certat, ne-am impacat. Acum suntem impacati si nu stiu cat va dura.
- Esti nostima, a spus Ella punandu-se pe burta si cu privirea atintita la Tv.
- Poate asa o sa faci si tu cu amorezul tau. Apropo, cum il cheama?
- Andrei, a spus Ella cu mainile puse sub barbie ca acel emoticon "8->".
- Se vede de la o posta. Esti indragostita lulea de el.
- Pot spune, ca doar putin.
- E putin, la nebunie.
Lola semana din toate punctele de vede foarte bine cu Ella, de aceea erau si foarte bune prietene. Doar ca Lola era genul de fata care ironiza foarte mult si uneori cei care nu observau acest lucru se suparau. Avea parul scurt si foarte drept. Ii placeau cartile cu final la alegere si ura sportul. Timpul liber si-l petrecea cu Ella. Ieseau la terasa vara si la patinuar iarna. Ochii ii avea caprui. Ii placeau betisoarele parfumate si gumele Orbit.

9 februarie 2011

Impreuna (Cap V)








"Draga jurnalule,

Astazi, voi avea o intalnire cu baiatul de care sunt atrasa. El ne stiind ca mie imi place de el. Intalnirea va avea loc la mine acasa, mai precis la cina, unde vor fi prezenti si parintii mei. Mai multe voi scris la sfarsitul zilei."
Elena avea un jurnal in care scria de trei ani de zile si nu l-a schimbat. A scris aproape in fiecare zi si nu s-a ferit sa povesteasca si intamplarile jenante sau urate din viata ei. Era mai mult o agenda de la o firma de imobiliare, adusa de tatal sau. Avea lipite tot felul de fotografii si articole de revista, plus, ce confectiona ea de mana. Scrisul era colorat. Folosea culorile dupa starea in care se afla atunci. Jurnalul era sa fie citit de cateva ori, atunci cand l-a uitat sub perna, sau cand cineva se uita la ea in biblioteca acolo unde era ascuns. Avea o coperta de carte dintr-un carton maro vechi cu titlul "Schite uitate", dar interiorul era gol. Acolo se afla agenda minune, asa cum o numea ea.
Biblioteca nu era foarte mare. Avea trei rafturi asezate deasupra tabliei patului.Rafturile erau confectionate dintr-un lemn scump, adus din Franta sau Elvetia, nici ea nu mai stia de unde erau aduse toate mobilierele. La geam avea masuta sau cum o numea ea "masa studiosului". In fata patului era asezata o comoda cu patru sertare pentru diferitele carti sau caiete. Televizorul sau mai bine spus, plasma, care era adusa tot de afara, bineinteles, umplea toata camera cu un aer de noblete. Elenei nu ia placut niciodata sa aiba o duzina de haine. Se imbraca la moda cu gust si merge odata la doua-trei luni pentru a-si reinnoii garderopa. Hainele pe care nu le mai purta sau i-au ramas mici, le-a dat la copii din centrele de plasamet. Peretii erau umpluti cu postere care mai de care. Unele mici care erau puse pe un perete. Altele super mari pe celalalt perete. Nici nu se mai vedea exact ce culoare aveau peretii initial. Tatal ei nu a zis nimic, pana cand, a intrat la ea in camera si a vazut ca tot tavanul era plin si el tot de postere. Nu i-a putut spune nimic, dar a facut o fata de "waw, suntem cumva la muzeul de postere?"
A terminat de scris si de ascuns jurnalul la locul lui si a coborat jos pentru a o ajuta pe Dana sa faca ordine si sa aseze masa pentru cina. Matei era inca la servici. Asa ca au inceput sa aseze totul cum au vrut ele, fara sa fie cicalite de un barbat. Au decis sa puna masa ce-a mare in living. Era o masa veche, dar buna, cu niste picioare negre, lungi, cu tablia tot de un negru lucios. Scaunele erau rosii, invelite in catifea si niste ciucuri pusi cu gust. Tacamurile erau dintre cele mai bune, argintul nu lipsea niciodata de la masa lor. Paharele erau din cristal. Au pregatit masa, gatind niste feluri mai deosebite, aduse din Franta. Desigur ca n-a lipsit vinul rosu. Elena a pus cateva flori intr-o vaza si a asezat-o in mijlocul mesei si a dat drumul la DVD, cantand niste romante la chitara.
S-a facut si ora cinci dupa-amiaza cand fetele au terminat de aranjat cina. S-au dus sa se schimbe in camerele lor. Aveau timp doar o ora si jumatate pana la venirea lui Matei. Andrei venea la sapte, ora stabilita de Dana.
Elena s-a imbracat in rochita data de Dana. S-a fardat natural, pentru a nu iesi in evidenta cu nimic si s-a accesorizat pe masura. Dana si-a gasit o rochie pe care a purtat-o la prima inalnire de acest gen cu Matei. A vrut sa-si aduca aminte cum a fost la prima cina impreuna cu prietenul ei si familia.
Toate erau pregatite, cand apare in pragul usii, Matei cu servieta si cu cravata putin desfacuta. Nu i-a venit sa creada ca cele doua, fiica si sotia, au putut sa faca ca locul monoton pe care il credea odinioara acum s-a transformat intr-un salon de restaurant.
- Fetelor, va ajutat cineva?
- Nu. spune Dana intrigata.
- Este foarte frumos, felicitari!
- Baiatul, cuceritor de inimi cand trebuie sa vina?
- Tata? zice Elena putin mirata de atitudinea luata.
- Ce-i? nu este asa?
A lasat-o fara replica si ca sa o salveze Dana intra in discutia lor.
- Matei, iubitule, dute si schimbata ca trebuie sa apara.
Matei era un barbat inalt cu ochii caprui si parul de un castaniu inchis. Avea o firma de imobiliare din care scoate bani frumosi. Avand posibiliatea de a calatori in toata Europa. Muncea de dimineata pana seara si nu se vaita despre munca lui depusa.Avea o eleganta aparte. Camasile si le calca singur, pentru ca dorea ca si cel mai mic detaliu sifonat sa fie netezit. Avea un tic de a-si trece mana prin parul des, atunci cand se gandea si sa strambe din nas cand se enerva. Vocea lui era uimitoare, toata lumea il asculta si ii cereau sfaturi. Avea si ureche muzicala, dar din copilaria a avut un accident la un concurs de chitara si de atunci, a dat vina mereu pe el, pentru cele intamplate. De asemea ca i-a transmis aceasta gene cu muzica si fiicei sale, dar ea inca nu a gustat din gloria muzicii clasice.
Pe la ora saptesprezece fara cinci minute se aud doua batai in usa dintr-un metal foarte rezistent si negru.
- Ma duc eu. voi stati aici, spune Elena.
- Buna, raza de seara! spune Andrei cu acelasi zambet ravarsitor de buze. El tinea doua buchete pe flori in mana.
- Buna, Andrei. Intra.
Andrei intra mai mult cu privirea atintita catre Elena, care sa nu uitam ca era imbracat superb. Stralucea. I-a oferit trandafirii rosii pe care ii luase pentru ea si niste crini, care miroseau in toata casa, pentru Dana.
La masa erau asezati normal. Ca atunci cand se puneau la masa de duminca seara. Matei in capul mesei la dreapta Dana, la stanga lui era Elena si acum Andrei statea lana Elena.
- Ma bucur ca ai acceptat invitataia asa de repede, Andrei, spune Matei ranjind si uitandu-se in farfurie.
- Imi face placere si de aceea am venit in aceasta seara.
- Sper ca iti place mancarea facuta, zice Dana uitandu-se pe sub sprancene.
- Da, desigur este delicioasa.
Cam toata cina nu au vorbit. La masa nu se se vobea in general. Opiniile se ziceau apoi la un pahar de vin pe canapea.
Dupa cina, s-au pus pe canapeaua de 4 persoane. Facuta la comada. Doar Ella, Andrei si Dana stateau pe canapea. Matei, smintea ca trebuiea sa arate ca si regele casei asa ca s-a pus pe un fotoliu din catifea, asezat langa semineu.
Andrei avea un costum negru, fara cravata cu doi nasturi deschisi la camasa alba si bine calcata,a remarcat Matei.
Elena era cam stanjenita si mai ales Andrei. Adica cine nu avea emotii. Casa era ca un cub unde energiile mai aveau putin si bufneau.
Andrei a invita-o pe Elena la o plimbare pe afara. Pentru a mai vorbi si ei intre patru ochi.
- Da, desigur va puteti duce, spune Dana entuziasmata si facandu-i cu ochiul Elenei.
Matei nu zicea nimic, incerca sa treaca, prin baiatul care ii "fura" fata, sa poata vedea comportamentul si mentalitatea de care da dovada. Concluzia pe care a tras-o Matei a fost una cat se poate de buna. I-a placut de Andrei si n-a avut nimic de reprosat.
Cei doi au iesit afara, pentru a lua si o gura de aer si pentru a vorbi.
- Stii, am petrecut foarte mult timp impreuna. Adica stiu ca pare absurd, ne cunoastem de patru zile. Dar aceste intamplari m-au facut sa ma atasez de tine. Ii prinde capul in palmele lui moi si uriase pe langa ale ei si incearca sa o sarute. Deodata se aprinde lumina din bucatarie, care se revarsa pe chipurile lor. S-au speriat cam tare si aleg sa se plimbe pe strada mare. La o intersectie se opresc pentru ca Elena sa spuna si punctul ei de vedere:
- Stiu ca pare absurd, dar si mie imi place de tine. Si...
N-a mai apucat sa spuna nimic, ca Andrei si-a infipt mainile in parul ei facut bucle si a saruta-o cum n-a mai facut-o niciodata pana atunci.
Au ramas nemiscati si uitandu-se unul la altul uimiti de acel sarut venit din senin si sincer. S-au luat in brate si si-au soptit cuvinte dulci si ne mai rostite, pana atunci.
S-au intors acasa, tinandu-se de mana si facand glume pe seama lui Matei.
- Bine ca ati avut desert, ca altfel cred ca eu eram desertul pentru tatal tau, spune el cu zambetul pe buze.
- Ai vazut ca nu s-a purtat urat si nu te-a ironizat. Cred eu ca si-a facut o parere buna despre tine, spune Elena cu o intelepciune ne mai intalnita.
- Ei bine, hai sa te duc acasa. Se face tarziu si sa nu se ingrijoreze ai tai.
Au ajuns in fata usii si cand sa deschis Elena usa se trezeste cu Dana, imbracata in pijamale si cu halatul pe ea.
- V-ati distrat in seara aceasta? Hai intrati. Tatau tau s-a dus la culcare, asa ca poti sa intri fara griji Andrei. Se uita la el cu intelegere si incepe sa rada.
- Ne-am distrat de minune, spun amandoi in acelasi timp.
Dana, dar nici ei nu au observat ca inca se mai tin de mana. Dana isi da seama pana la urma si le spune:
- Asa eram si eu ca am avut prima intalnire. Eram emotionata, se uita la mainile lor cu o satisfactie desavarsita, si nu intelegeam de ce mama lui nu ma placea.
Atunci si-au dat seama ca se tineau de mana si s-au desprins.
- Am uitat sa iti zic, Andrei. Maine seara la orele 17 :30, sunteti invitati amandoi la TNB de o fosta colega de servici. O poti insoti pe Elena, maine?
- Da, cu siguranta.
- E foarte bine atunci.
Dana s-a ridicat de pe canapea si a urcat la etaj, lasandu-i pe cei doi sa-si ia la revedere.
- A fost o seara minunata, spune Elena.
- Da, a fost uimitoare, nu credeam ca o sa fie atata de usor.
- E bine ca ne-am distrat.
- Da.
Apoi se saruta si Elena il conduce pana la usa. Se mai saruta inca o data pentru "noapte buna". Nu inchide usa pana cand nu-l vede traversand pe partea cealalta a strazii principale.
Elena urca repede la Dana in camera. Matei a adormit deja. O cheama printr-un "psss" scurt ca sa nu-l trezeasca pe tatal sau. Dana iese in fata usii:
- Iti multumesc foarte mult pentru seara aceasta, esti cea mai buna!
- Nu ai pentru ce, scumpa mea. Am facut toate astea pentru ca imi esti draga si tin la tine.
- Noapte buna, vorbim maine mai multe.
- Noapte buna!
Elena s-a dezbracat intr-o mare graba, pentru a scrie in jurnatul ei, despre cele petrecute peste zi.
"Uite ca am facut-o si pe asta. Am avut o intalnire, chiar prima mea intalnire cu un baiat, care fost la mine acasa. Suna cam ciudat, dar a fost frumos. Acum cred ca eu si cu Andrei suntem impreuna. O sa vina totul de la sine, daca va exista ceva intre noi. Tata cred ca a avut o parere buna despre el. I-am multumit Danei ca ma ajutat si ca mi-a dat ideea.
Maine voi merge la teatru cu Andrei. Va fi uimitor. "

8 februarie 2011

"Mama" in loc de "mama vitrega" (Cap IV)



Soarele a rasarit din nou pe cerul limpede si brazdat de pasarile iernii. Razele soarelui au trezit-o pe Elena, care uitase sa se trezeasca pentru a merge la scoala. Uitase sa activeze ceasul desteptator pentru a suna la ora 6. Linistea din camera a speriat-o pe Dana, care a urcat in camera Elenei.
- Elena draga, ce cauti la ora asta in pat?
- Poftim? spune ea cu o voce ragusita. Cand e ceasul?
- Cat ti-e nasul, Ella! spune ea cu o voce sincera.Se aseaza pe marginea patului si s-a apropiat mai mult de ea. Sa stii ca si eu uitam sa ma trezesc atunci cand trebuia sa plec la scoala. Dar nu eram asa de visatoare ca tine. Tu ce ai patit?
Se ridica mai sus ca sa stea confortabil si se uita la mainile ei. Se simtea putin rusinata. Era pentru prima oara cand mama vitrega vorbea cu ea asa de sincer si fara rautate. Mama ei nu a avut onoarea s-ai povesteasca depsre prima iubire sau sa o avertizeze intr-un fel.
- Na, ai vazut ca a venit un baiat nou in clasa si...
- Si...?
- Poi faza este ca... imi cam place de el, dar nu stiu cum sa-i spun.
- Andrei? Da, este chiar frumos este si inteligent?
- Da, adica nu ma refer la scoala, ca si acolo are note destul de mari, dar cand vorbeste cu mine se vede ca este bine crescut.
- Atunci, lasa-l pe el sa faca asa zisul "primul pas". Oricum mai asteapta, pentru ca baietii in general se gandesc mai greu il legatura cu o fata. Mai testeaza-l si tu si vezi daca merita sau nu. Fii atenta la scrisul lui, la cum le vorbeste parintiilor. Cel mai important este cum vorbeste cu tine. Poate il invitam la noi la cina, sa-l cunoasca si tatal tau.
- Tata? O, nu, nu cred ca-l va aceepta.
- Nu face mare caz din asta. Probabil ca nu-i va placea, dar nu cred. Oricum, tu stai cu el nu taica-tu. Parerea mea este ca merita sa faci tot posibilul pentru baiatul acesta.
- Mersi mult ca imi dai niste sfaturi uitle.
- N-ai pentru ce Ella.
Este prima oara cand ii zice Ella. Oare de ce? Probabil ca in sfarsit a inceput sa o placa. Greu de crezut. S-au pur si simplu a avut ea o zi buna. I-a cumparat Matei inelul cel mult dorit.
Iese Dana din camera. Se aude cum tocurile ei de 10 centimeri bat la ca limbile unui ceas "tic-tac". Ella se da jos din pat si se repede la ceasul desteptator. Ora indica 10 :30. Asta insemna ca Andrei mai avea 3 ore la liceu si apoi vedea acasa. Apoi a coborat jos la bucatarie pentru a manca un sandvici cu unt de arahide. Si-le pune pe o farfurie si se duce in living ca sa se uite si la televizor. Dana era langa ea cu o cana de cafea cu lapte in mana. A deschis Tv-ul si a aparut un canal care difuza stirile de la ora 11.
"Sambata, 12.2.2011, la Teatrul National Bucuresti se va pune in scena o piesa noua care nu s-a mai auzit de ea. Biletele sunt la jumate de pret fata de biletul obisnuit, pentru cupluri. Asa ca, va asteptam. Sambata seara la orele 17:oo"
- Asta suna interesant, zice Dana. cu o spranceana ridicata in sus.
- Adica, ce vrei sa spui? sta doua secunde sa se gandeasca... a nu, in nici un caz, eu. Andrei.cuplu. teatru. Isi pune mana la gura si incepe sa rada.
- De ce nu, Ella. Ar fi foarte frumos. V-asi duce eu cu masina pana acolo. Si la intoarcere ca sa va las singurei, ai sa ma suni cand vrei sa vin dupa voi. Este o ocazie unica. Pe bune.
- Si ii zic eu asa. Tac-pac?
- Ei, nici tac-pac. Poate pac-pac. Se pune turceste langa ea si incepe sa rada.
- Cum sa-i zic?
- Am eu o idee, isi pune mana la barbie, prefacandu-se ca se gandeste.
- Cand te mai aduce acasa. Oricum maine sigur venti impreuna. O sa-i zic ca am doua bilete la teatru si eu cu Matei nu mai putem sa ne ducem si vi le dam voua. N-are cum sa refuze.
- O idee excelenta. Dar cum faci rost de bilete, ca se cumpara pe loc.
- Stai sa ma gandesc. Am o cunostinta la Teatru National si cred ca poate sa va ajute.
- O, mersi mult de tot mama.
A fost pentru prima oara cand Ella i-a zis mama Danei. Dana s-a mirat putin.
- Te deranjeaza ca-ti zic mama?zise Ella cu o vinovatie in glas.
- Nu scumpo, cum sa ma supar. Dute sus si fati curat in camera ca diseara avem musafiri.
- Pe cine? intreaba ea mirata.
- Cum pe cine? Un baiat cret cu ochii verzi...
- Si tata ce o sa zica?
- Cu taica-tu o sa vorbesc eu. Hai fugi.
- Merci mult. O pupa si fuge la ea in camera.
Elena era tare bucuroasa ca a vorbit cu Dana, care acum i-a spus si mama. Fericirea si entuziasmul ei se vedeau, vorba tatei, de la o posta. Dar dintr-o data toata fata i s-a inegrit. Parca ii cazuse gura, ii disparuse zambetul.
- Eu cu ce ma imbrac? se pune in genuchi in mijlocul camerei si incepe sa ingane un planset de copil.
Intra Dana in camera si speriata se pune pe parchet.A incercat sa-i dezlege mainile arcuite de pe fata ei:
- Ce-ai patit? Ce s-a intamplat?
- Nu am cu ce sa ma imbrac!
- Alta problema. Parca sunt eu, asa ma panicam cand nu gaseam cu ce sa ma imbrac sau nu gaseam un lucru. Am o rochie neagra, care mie imi este mica. Vrei sa o incerci?
- Da, desigur.
Au mers amandoua la Dana in camera si au intrat in vestiarul imens cu mii si mii de haine. Unele de la Paris, Londra, Berlin si multe altele. Tapetul era de un roz calduros si usile dulapurilor albe si imense cu niste linii fine si curbate, te faceau sa dormi in dulapul ei.
S-a dua catre o cutie mare, alba, care era baga intr-un dulap. Parca era ascunsa. A scos din ea o rochie nici prea lunga, dar nici prea scurta. A pus-o pe ea sa vada daca ii sta bine. La inceput s-a chinuit putin, deoarece era stramta pe corp, dar dupa ii vina foarte bine.
Rochia s-a potrivit de minune. I-a mai dat si niste pantofi cu toc negri. Acum se vedea frumusetea fetei. Straluceau hainele pe ea sau stralucea ea. In timpul acela se aude soneria de la intrare. S-au mirat ca nici una nu astepta musafiri la ora 11.
- Dana, este ora 13:30. Sa nu fie Andrei. Poate a venit sa vada de ce nu am venit azi la scoala. Te duci tu, te rog?
- Da, stai aici si schimbate, daca vrea sa vorbeasca cu tine te strig eu.
Coboara Dana cu o viteza incredibila. In timpul acela Ella s-a dus in camera ei sa se schimbe. A auzit tot ce au vorbit. S-a facut rosie la fata si isi rodea unghiile. La care Dana:
- Puiule, vino ca te cauta cineva.
- Da, vin acum.
Coboara intr-o fuga teribila si ii revine zambetul pe buze, atunci cand il vede pe Andrei.
- Buna, raza de dupa-amiaza! Nu te-am vazut de mult.
- Bunaaa! tinand accentul mai mult pe "a". Dana ne poti lasa singuri un minut?
- Da, desigur. A , da, eram sa uit. Am un lucru sa-ti spun Andrei. In seara asta esti invitat la cina, la ora 19 :00.
- Multumesc de invitatie. O sa vin cu mare placere.
Ella a incercat sa faca pe proasta, sa para ca nu stia. Au iesit in fata casei.
Afara, soarele era stapanul. Adierea vantului si cu stapanul soare au facut ca atmosfera sa clocoteasca intre ei.
- De ce nu ai venit azi la scoala?
- Nu m-am trezit, adica am uitat sa pun ceasul sa sune.
- M-am speriat, am crezut ca ai plecat cu altcineva, decat cu mine sau ca ai patit ceva.
- Sunt bine, chiar foarte bine. Maine vom merge amandoi.
- Care e treaba de diseara. De ce vrea mama ta, adica scuze, mama ta vitrega sa vin si eu la cina.
- Aaa, nu te scuza, am putut sa-i spun mama. Nu stiu, s-a intamplat ceva frumos intre noi azi si ne-a legat foarte mult. Cred ca ii este drag de tine, alt motiv nu stiu. Si-a bagat mana in parul prins coada de la spate si se uita in alta parte.
- Trebuie sa vin imbracat elegant?
- Nici ca de bal, un strop de eleganta.
- Am inteles, tatal tau, vrea sa ma manace la desert?
- Nu fii rau... s-au pus amandoi pe ras. Vrea sa te cunoasca. Si Dana vrea sa stie mai multe depsre tine, la fel si eu.
- Atunci,ok, ne vedem diseara. Te pup.
S-a apropiat de ea si o pupa in coltul gurii. S-au rusinat amandoi de acest moment si se despart prin a nu-si dezlipi ochii unul de celalat.

7 februarie 2011

Zile cu soare (Cap. III)

In urmatoarea zi se trezeste cu o stare de spirit excelenta. Raceala i-a trecut, iar zambetul ii ocupa aproape toata fata. Manaca repede, isi ia geanta, se incalta si o zbugheste afara.
Afara o astepta de ceva timp Andrei:
- Neata soare! spune el cu un zambet urias.
- Neata..! spune ea incercand sa-si ascunda entuziasmul.
- Ce faci, de ce esti suparata?
- Nu sunt suparata, sunt doar obosita. Am sa-mi revin.
Au pornit spre liceu pe strada principala. Nici astazi nu a venit Lola din cauze medicale.
Atunci cand mergea langa el, Elena, parca plutea. Mirosul zapezii topite nici nu-l mai simtea din cauza lui Andrei. Mainile lor erau bagate in buzunar, deci nici o atingere accidentala. Dar privirile lor erau mereu atintite pe acelasi lucru. Depinde de ce vorbeau. Au ajuns la liceu foarte repede, chiar mai devreme cu 10 minute. Au mai stat prin curtea scolii. Multi dintre elevii de clasa a-XI-a au venit sa-l cunoasca pe noul venit. Toata lumea era incantata de el. Si chiar au inceput fetele de la alte clase sa o invidieze pe Elena ca statea numai cu el.
In clasa era o galagie de ne descris. Profesorul intarzie si elevii teoretic trebuiau sa pastreze linistea, dar ei erau intr-o mare dezordine. Dupa cateva momente intra si profesorul. Cei doi au incep sa vorbeasca in spate prin biletele.
Andrei: "nu-i asa ca e frumos azi afara?"
Elena: "da..este minunat!"
A: "nu vrei sa ne plimbam prin parc?"
E: "dupa ore?"
A: "da..poti?"
E: "da :D "
A: "bine atunci :*"
Se suna si ies in pauza. Totul bine si frumos. Pana cand incepe Andrei sa o intrebe pe Elena despre fetele din clasa:
- Uite, fata aceea cum e?
- Maria? Nu e cine stie ce.. adica e buna.. dar nu pentru tine.
Elena deja incepea sa se supere oarecum, dar nu stia ce o apuca. Nici nu-l cunoastea si deja era geloasa.
- Vad ca mi-ai raspuns cam "calcata pe coada". Nu-ti convine?
- Aaa, stai linistit, n-am nimic. M-ai intreaba-ma.
- Dar fata aceasta-se plimba cu degetul discret prin jurul ei si se opreste chiar la ea-cum este?
Elena s-a facut rosie la fata si si-a bagat o mana prin par. Andrei a ramas cu degetul inspre ea.
- Fata aceasta. Fata aceasta este o fire simplista care nu se da in vant dupa haine scumpe, chiar daca are o mama vitrega foarte sihopata. Este sincera si ii place frumosul. Mai multe vei afla despre ea daca vrei si daca vei reusi.
- O, bun asa! Dar crezi ca o sa fie greu?
- Nu, daca stii cum sa o iei o sa fie foarte usor.
- Bine ca mi-ai zis. Hai la ora ca s-a sunat.
Dupa ore pleaca in parc dupa cum au stabilit. Afara deja incepea sa miroasa a dupa-amiaza cu soare dar frig ce-i drept. La intrarea in parc vede o florarie si admira trandafirii rosii prin vitrina. Andrei observa privirea Elenei si se duce sa-i cumprere unul. Unimita de gestul facut se inroseste iar si face niste gropite in obraji.
S-au pus pe o banca mai retrasa si au inceput sa vorbeasca:
- Spune-mi si mie despre viata ta ca eu ti-am zis cate ceva despre a mea, spune Andrei.
- Ar fi mult de spus: Mama mea a murit acum 2 ani de zile. A avut cancer. Tata a vrut sa se recasatoreasca si a ales-o pe Dana, care nu prea ma inghite, sincera sa fiu. Atunci Andrei ii ia mana in palma lui si o mangaie.
- Continua, nu te opri.
- Da, si ne-am mutat aici acum tot 2 ani. Nu mi-a placut ideea de a ne muta, dar tata daca a fost absorbit de frumusetea Danei si de linguserile ei, trebuia sa o facem si pe asta. Am suferit mult din cauza asta, dar acum incepe sa-mi treaca.
- Trist, dar cum povesteti tu imi vine sa te strang in barte, spune el cu un zambet pe fata.
- Atunci, fa-o! spune ea cu zambetul pe buze.
Se pune intr-o parte si o ia in brate. In acel momet inimile amandurora incepeau sa baga cu o viteza uimitoare. Au stat cateva secunde nemiscati. Elena era tentata sa-si bage mana in parul lui cret, dar s-a abtinut. Andrei parca ii citise gandurile si spune:
- Ai un par foarte frumos. Asa il avea si mama ta?
Elena avea un par lung si castaniu, sanatos si stralucea ca un diamant.
- Da, o mostenesc.
- Foarte frumos.
- Multumesc, dar si tu ai un par frumos.
- Mie nu prea imi place. Imi sta in toate felurile, incepe sa rada.
- Crezi ca al meu sta la ordinele pe care i le dau?
- Oricum, mersi de complinet.
- Hai sa mergem ca se face tarziu si imi este foame, spune ea cu zambetul sters. Era trista ca trebuie sa plece si se desparte de el, dar s-a bucurat imediat ce si-a dat seama ca maine se vor inatalni iar la liceu.
- Bine, hai sa mergem.
Au ajuns in fata casei ei si isi luau la revedere, cand se deschide usa de la bucataria Elenei si iese intr-un halat rosu si lung cu parul prins si unghiile deabia facut, era Dana.
- Am auzit zgomot si am iesit sa vad ce se intampla.
- Buna Dana. El este Andrei noul coleg de clasa si sta peste drum.
- Buna Andrei, eu sunt Dana, mama vitrega a Elenei.
- Andrei, incantat. Se intoarce la Elena cu un zambet schitat brusc si ii spune:
- Eu ar trebui sa plec. Ne vedem maine la aceasi ora?
- Da. Vezi ca nu o sa intru pe mess in seara asta ca am multe teme pentru maine. Si tu la fel. Pa-pa
- OK. pa-pa
Din cauza mamei insuportabile, Andrei n-a mai incercat sa o pune de adevart pe obraz ca in semn de amicitie. A plecat direct.
La cina, Dana a si inceput sa istoriseasca evenimentul petrecut in fata usii.
- Fata ta deja isi da intalniri.
- Poftim? spune Matei prefacandu-se ca s-a inecat.
- Nu tata, este doar colegul nou venit la noi in scoala si sta pe langa noi, de aceea am venit impreuna acasa.
- Deci nu-i nimic "grav"?
- Nu stai linistit. Am sa-ti spun daca o sa fie ceva "grav".
Matei inca nu s-a obisnuit cu ideea ca fata lui de acum este o adolescenta pe picioarele ei, partial, si ca la varsta asta mai are cate unu sau doi prieteni mai apropiati. El spune ca a fi cu un baiat insemna ceva "grav".
Seara Elena isi termina temele si se baga in pat. De data aceasta nu mai da drumul la Tv, stiind ca nu va gasi nimic interesant. Se pune pe o parte cu perna ei favorita si incearca sa viseze la Andrei.

6 februarie 2011

Baiat nou (Capitolul II)


In a doua zi de liceu, Elena se trezeste cu o durere mare de ceafa. Durerea, crede ea, provine de la o raceala care se instalase deja.
Micul dejun l-a mancat cu o lene imensa si cu ochii atintiti catre televizor. Dana nu o baga in seama, avea alte treburi. La 8 si 5 trebuia sa plece din casa ca sa prinda masina care ducea la liceu.

In masina mica, dar cu copii multi se producea zarva. Adolescentii erau toti asezati in spate. Cei din generala erau la mijloc. Numai copii de gradinita erau cu parintii in fata langa sofer. Inainte sa inchita soferul usile se vede cum un baiat mai inalt si cu o geanta pe umar se grabeste sa urce in masina. Ii multumeste soferului ca l-a asteptat si se duce in spate. Locul Elenei era gol si se aseaza chiar langa ea.
Baiatul acela parca ii luase mintile Elenei. Avea niste ochi verzi si avea parul cret cu niste buze carnoase. Era frumos si punct. Baiatul intra in vorba cu Elena:
-Buna, scuza-ma asteptai pe cineva pe scaunul asta?
-Hy, aaa..nu, trebuia sa vina prietena mea, dar azi este bolnava. Era vorba de Lola, prietena cea mai buna a ei.
-Da.. eu sunt Andrei.. sunt nou venit in cartier si de asemenea si in liceu.
-Imi pare bine, eu sunt Elena. In ce clasa ai picat?Intreaba ea si asteptand sa spuna in clasa a IX-a A ca sa fie cu ea in clasa.
-Sunt a IX-a, dar inca nu mi s-a spus ce litera. Vom afla la scoala cand ajungem.
-Tu ce clasa esti? Poate o sa fim chiar colegi de banca.
- Sunt A-ul. Da, poate.
Amandoi se facura rosii la fata si priveau pe geam.
Elena era singura din punctul de vedere relational. Nu ii placeau relatiile scurte si de aceea cauta un baiat care sa poata sa stea cu el mai mult de 2 saptamani.
Au ajuns la liceu. Toata lumea era bucuroasa intr-un fel ca s-au intos la scoala. Elena era foarte apropiata de Andrei. Facea pe ghidul scolii ca sa-l ajute pe Andrei sa gaseasca salile de curs mai repede. El s-a dus la secretariat cu foile care mai trebuiai depuse. Si-a luat la revedere de la Elena si a pupat-o pe obraz. Ea s-a facut rosie la fata si a plecat grabita.
In clasa de la etaj-ul 2 nu se auzea nimic. Toti erau in clasa si dupa linistea asurzitoare, insemna ca si profesorii erau intrati la ore. Prima ora avea desen. Usor pentru ea. Intra in clasa si o vede pe doamna profesoala la tabla scriind despre noua tema. Asa din prima zi?
-Imi pare rau ca am intarziat, dar avem un coleg nou si ar trebui sa-i arat unde este secretariatul. La care o voce mai groasa din spate spune:
-Da, am uitat sa-ti multumesc..
-Andrei? O ia usor spre spatele clasei si se pune langa el in banca.De ce ai ajuns inaintea mea?
- Am venit cu doamna profesoara pe scara profesorilor si de aceea am ajus asa de repede.
- Si acum o sa fim colegi?
- Asa se pare. Daca vrei o sa fim colegi si de banca. Si ii zambeste facand o gropita in obraji.
- Da, dar eu stateam cu prietena mea.
- Nu-ti face griji o sa mai aduca o banca pentru o persoana si poate o lipim de a ta.
- Ar fi o idee minunata.
In timp ce copii desenau, d. profesoara a incept sa-i intrebe ce au facut in mini vacanta.
- Uite ca tot a venit nou la noi in scoala: Andrei tu ce ai facut?
- Mai mult am stat sa car mobila de la o casa la alta. Pentru ca nu am venit aici din placere. Oricum nu a fost vacanta pe care am asteptat-o.
Dupa ce sau terminat orele s-au intors acasa pe jos, deoarece a iesit soarele si nu mai era ger. Elena incepe sa-l intrebe pe Andrei care este povestea cu mutatul.
- E lunga si trista.
- Spune ca n-am sa rad.
- Parintii mei au divortat si eu am ales sa stau cu mama. Tata ne-a dat afara din casa si ne-am mutat aici. Mama si-a schimbat serviciul si eu liceu. A fost greu din cauza proceselor. Acum am nevoie de cineva care sa ma ajute ca sa cunosc si eu lumea de aici.
- Poveste trista. Ai sa-ti revii. Daca tot am inceput eu sa te ajut cred ca o sa ma lasi sa te ajut in continuare, nu?
- Da, fii sigura de asta.
Andrei a dus-o pe Elena pana acasa.
- Aici stai?
- Da, e cam mare casa, nu?
- Cam da, rade. E foarte frumoasa si spatioasa.
- Uite, eu stau peste drum la casa acea rosie si mai batraneasca.
- E frumoasa si nu-i batraneasca, bufneste in ras si ii da o palma peste umar.
- Poi, bine atunci. Poate maine vin sa te iau de acasa si mergem impreuna la scoala, dar nu cu autobuzul ca e mare ingramadeala.
- Da, cum vrei tu. Poate sa vina si Lola? Ca mergeam cu ea ea in fiecare zi la scoala.
- Da, stai linistita.
- Iti multumesc pentru azi.
- N-ai pentru ce. Vorbim maine. Pa-pa
Vine langa ea si ii da o hartiuta si o pupa pe obraz.
- Pa-pa
Intra repede in casa isi lasa geanta in bucatarie si urca pe scarile din lemn pana la ea in camera. Se descalta si se arunca in pat. Deschide biletetul:" Id de mess andrei_15, poate vorbim". Deschide repede calculatorul si il baga in lista. Se dezbraca tragand cu un ochi la ecran sa vada daca i-a acceptat prietenia.
Seara cand ajunge tatal ei acasa se pun toti la masa pentru cina. Elena era putin aeriana si nu prea vorbea. Voia sa manace repede si sa vorbeasca cu Andrei. Nu s-a vorbit nimic la masa. Toti parca aveau alte ganduri.
Sus, in camera, mirosul lumanarilor parca te adormeau si te faceau sa visezi la plaje exotice si palmieri inalti. Ecranul era stins ca sa nu-si bage nimeni nasul in conferintele ei. Cand l-a deschis vede ca Andrei este intrat pe mess.
Andrei: buna! :*
Elena: buna, Andrei!
A: pot sa-ti zic Ella?
E: aa.. desigur
A: maine ce ore avem?
E: tic, info, enlg, rom rom mate
A: asa.. ms
E: cp
A: hai ca eu ma bag la somn. Maine la ce ora trebuie sa plecam?
E: daca o luam pe jos la 7 jumate..
A: bine.. nb..:*
E: nb:*
Ies amandoi dupa mess. Inchide calculatorul si aprinde televizorul in sansa ca o sa gaseasca ceva frumos de vazut. Nimic interesant.Se face ora 10 si ar cam trebui sa se bage la somn. Inchide televizorul si isi trage patura peste umar. Se gandeste la tot ce a facut azi si la Andrei. Parca il cunostea de-o viata, asa vorbea cu el. Se intelegeau foarte bine.

5 februarie 2011

Secretul iubirii (Capitolul I)


Intr-o seara de inceput de februarie Elena statea pe patul ei gigantic cu o carte uriasa in mana, citind secretul iubirii adevarate. Cartea avea 200 de pagini cu tot cu prefata si cu litere scrise cat o gamalie de ac.
Elena este acea fata de 15 ani care viseaza inca din copilarie la o iubire fara suferinta si la o viata roz. E putin mai inalta decat fetele din clasa ei si de aceea sta prima in sirul format la Educatie Fizica, are parul de un blond mai inchis si ochii albastri-albastri. Este detinatoarea unei camere spatioase si peste tot este lasata amprenta ei. Si-a personalizat toate lucrurile. Are un stil de viata strict, dar despre asta vom vorbi mai tarziu.
Prima zi de scoala din semestrul al II-lea: isi ia marul impachetat si apa, isi ia gheanta roz cu sclipici si porneste la drum. Pana acum nimic important, nu?
Scoala este mai mult o inchisoare decat un centru unde copii ar trebui sa invete. Toti trebuie sa vina in uniforma. La ore se vorbeste numai ce trebuie si mai ales trebuie sa se invete pe rupte.
Acasa putem spune ca e si mai rau: mama vitrega, tatal care este orbit de frumusetea "mamei" si alte certuri inutile.
La masa se vorbea de prima zi de munca/scoala/repetitii.
-Elena draga, cum a fost la liceu?intreaba Dana-fiind mama vitreaga a Elenei.
-A fost foarte bine, mai bine ma duceati la inchisoare, spune ea cu mancarea adunata toata intr-o parte si o privire suparacioasa.
Se lasa tacerea, dupa doua minute Matei intervine deranjat:
-Pe mine nu ma baga nimeni in seama?
-O, iubirea mea acum voiam sa te intreb: Tu scumpule ce ai facut la munca azi?
- Mda.. a fost urat.. numai oameni care nici nu stiau ce casa vor sa aiba si ma plimbau pe mine de colo-colo. La tine iubire cum a fost? Dana este coregrafa la Teatru National.
-Poi, a fost si la mine greu, pentru ca au venit niste pusti noi care nu prea le au cu dansul.
-Am avut cu totii o zi grea astazi asa ca sa mancam desertul si sa mergem sa dormim mai devreme ca maine o luam de la capat, spune Matei cu o intelepciune deplina.
Acum sunt toti in camerele lor parca asteptand sa se faca lumina. Elena s-a schimbat in pijamalele ei de satin dintr-un rosu aprins. Si-a dat cu crema pe mani si pe coate si s-a bagat in pat. N-a putut sa adoarma imediat pentru ca se tot gandea la cartea pe care a inceput sa o citeasca. Desigur cartea Secretul iubirii nu era recomandata de la scoala si nici nu avea de gand sa citeasca ce le dadea profesoara.
Se face 1 noaptea si din fundul holului se aude cum se invarte cheia in usa. Elena incuviinteaza din cap si se baga mai adanc in patura.

2 februarie 2011

La multi ani, Shakira!

Astazi isi sarbatoreste onomastica Shakira.

Sa-i uram un calduros "La multi ani!"
Shakira implineste azi 34 de ani.
Muzica




Poze :