Poezie fără titlu
Melancolia mă apasă Şi pătura a devenit mai groasă. În vise îmi apari mai mereu Şi mi se pare destul de greu. Viaţa fără tine e ca un joc fără jucători, Iar ziua de mâine mă apasă şi-mi dă fiori. Mă urmăreşti peste tot, Dar niciodată nu eşti lângă mine. Mintea îmi joacă feste, inima vrea la tine. Confunză sunt de când te-am întâlnit, Dar nu mă pot acomoda. Eşti de ne schimbat, dar n-am să te voi da. Iubirea nu se vinde şi nici nu se cumpără, Mă tem că ai să înţelegi greşit, Aceste rânduri scrise la nesfârşit.