Pentru cei in impas
Da, şi nimic nu e nou... exact ca aici . Bună seara fetili, bine v-am găsit . Domnilor puteţi lua loc. Mă numesc Emme, cred că nu aţi uitat. Mă aflu în seara aceasta în faţa dumneavoastră pentru a-mi cere scuze. Îmi cer scuze că nu am mai scris, dar am avut o perioadă grea. Timpul nu mi-a dat inspiraţia necesară pentru a scrie pe blog. Dar faza naşpa este că nici acum nu ştiu despre ce să scriu. M-am tot uitat prin blogosferă să mă documentez, ca să-mi fac o idee despre ce se citeşte la ora actuală, dar din păcate nu am găsit nimic care să-mi capteze atenţia. Aşa că în seara aceasta nu voi avea un subiect concret, voi trece prin mai multe etape ale monotoniei mele. Vreau să spun că sunt tare bucuroasă de părinţii pe care îi am. Au şi momentele lor mai puţin bune, dar ştiu să le alterneze şi pot spune cu mâna pe inimă că am nişte părinţi suuuuper. Prietenii? Prietenii sunt de două tipuri: 1. cei care sunt lângă tine atunci când îţi este bine şi 2. cei care te lasă atunci...