Emme scrie...

Amintiri... Mai multe la Carmen

Mi-aduc aminte că acum două sau trei zile am plecat grăbită de la spital şi în metrou înainte de staţia unde trebuia să cobor îi se făcuse rău unei doamne mai în vârstă. A leşinat. A căzut aşa de repede încât n-am putut să mă gândesc, oare de ce? Toată lumea s-a strâns în jurul ei şi încercau să îi dea primul ajutor. M-am ridicat după scaun şi am intrat în mulţime cu un stetoscop în mână. Norocul meu a fost că îl aveam în geantă. Am strigat că sunt medic şi m-am apropiat de femei. Respira tare greu. I-am ascultat inima. Bătea foarte încet.  Am sunat la Urgenţă şi am vorbit cu Şefu de la Cardiologie. I-am spus că sunt cu o femeie în metrou. Semnele vitale nu-s chiar aşa de bune. Mi-a spus să-i dau primul ajutor până o să trimită el o ambulanţă. Într-un final, ambulanța a venit, iar paramedicul nu m-a lăsat să vin şi eu la spital. Spunându-mi că maximul de ore pe săptămână este de 80, aşa că eu nu mai aveam voie să intru în spital ca să lucrez peste aceste 80 de ore. Aşa că am ajuns ...

  Un accident teribil cu un mort şi 2 răniţi grav mi-a prelungit tura până pe la 70 de ore. Nu mă plâng pentru că am putut dormi cam două ore pe la ultimul etaj unde nu avea să mă trezească nimeni. Desigur, nu aveam să mă trezesc singură aşa că doctorul de la cardiologie mi-a trimis un mesaj care arat a cam aşa “URGENŢĂ”, a st a mă trimitea cu gândul la o sală plină de răniţi şi mai ales ţipete incontrolabile.       Am ajuns jos şi când am deschis uşa glisantă, patru oameni erau parcă făcuţi praf la propriu. Am î nceput să le citesc fisa. Am constatat că nu aveau mai mult de 18 ani, aşa că părinţii lor trebui au să fie îngrijoraţi. Am rugat o asistenta să încerce să ia legătura cu părinţii lor . După a u urmat 12 ore în sala de operaţi e . După ce am ieşit din tura iubitul meu avea să mă aştepte la ieşirea din spital. 

   Stăteam acum două zile la mine în apartament  la măsuţa din cristal cu o cană de cafea şi cu ziarul proaspăt tipărit în mână. Cred că eram cea mai obosită persoană din tot spitalul. Am stat 48 de ore la urgenţă şi am intrat doar în două operaţii la cardiologie. A doua zi am avut liber, o zi în care am putut  să fac tot ce am vrut, mai puţin să mă odihnesc, desigur. Am spălat toate rufele din casă. Am făcut două torturi pe care le-am mâncat tocmai acum. Am citit jumate dintr-un roman care mi-a captat atenţia şi uite aşa 24 de ore s-au dus ca vântul. Acum sunt tot la măsuţa de cristal cu binecuvântata cafea şi cu vestitul ziar. 

Amintirile sunt nişte impulsuri care ne invadează creierul atunci când ascultăm, vedeam sau mirosim ceva. Am şi eu câteva amintiri de genu, unele bune, altele nu. Atunci când ascult: 1.Psapp - Cosy în the Rocket [Îmi transmite o stare de linişte] 2.MxPx - Play it loud [Mă face să mă trezesc imediat] 3. Grasul XXL - Lala song [Îmi dă o stare de "party time"] Atunci când văd: 1. Atunci când văd primele mele cărţi pe care le-am citit, îmi aduc aminte de copilărie. 2. Atunci când văd caietele vechi din generală, îmi aduce aminte de acei ani. 3.Atunci când merg în parc, îmi aduc aminte de toate amintirile frumoase. Atunci când miros: 1. Eu mă ataşez de fiecare parfum, aşa că, fiecare sticluţă are amintirea ei. 2. Mirosul proaspăt din cameră îmi aduce aminte de ţară. 3. Mirosul de primăvară, mă aduce la extaz. Îmi place poza :D

Ţie ce-ţi aduce aminte de copilărie? Această listă puteţi să o luaţi ca pe o leapşă sau pur şi simplu să vă amintiţi de timpul copilăriei. Eu, încă sunt copil, dar îmi place să spun că timpul în care copilăream s-a sfârşit. Mi-am conturat o personalitate, gândesc altfel, eu nu mă mai cred copil, dar anii pe care îi am mă dau de gol. Să revenim la lista amintirilor din copilărie: 1. Mirosul de pomi înverziţi din faţa blocului. 2. Prăjitura cu mere făcută de bunică-mea. 3. Cafeluţa cu lapte făcută tot de bunică-mea. 4. Ieşirile în parc(Titan) cu bunicul meu.  5. Plecările la ţară, drumul, care nu avea mai mult de 50 de Km, dar mie mi se părea o veşnicie. 6. Mirosul de ţară, aer curat, pomi... 7. Turtele făcute de mamaia. 8. Vestitul corcoduş. (Eram stricată la burtă în fiecare zi) 9. Vestitul vişin, în care am fost legănată într-o cutie de plastic, atunci când eram mică. 10. Vestita partidă de cărţi, jucată cu bunicul meu.  11. Nemuritoarele poze,...

Cautam zilele trecute pe net, filme mai ales si am gasit asta . Cei care ati trait inainte de '89 stiti ce insemna. Eu, daca sunt nascuta dupa'89 ma aleg doar cu povesti spuse de parintii mei, plus ca acest film este facut dupa cazuri reale.

Astazi, m-a intrebat cineva : Ce faci? Si eu i-am raspuns: Stau si ma intreab, daca ma voi duce sambata asta la tara... Si el zice: Crezi ca nu te duci sau cum? Si eu zic: Nu cred ca m-ar lasa ai mei sa ma duc si mie frica. Si el zice: Dar asa de rai sunt? Si eu zic: Nu, din contra, dar nu stiu de ce mi-au zis asa, in fine, ramne sa vedem joi, oricum eu deabia astept sa merg. Si el zice: E asa de interesant la tine la tara? Si eu zic: Vrei sa-ti povestesc? Si am inceput sa-i spun, dar aici va voi spune poveste mai pe scurt. Cum sa incep? Sa incep de la inceput, logic. Veneam de cand eram mica la tara, acolo fiind parintii lu tata, pe care ii iubesc cel mai mult. Si m-am obisnut, mi-am facut prieteni. Am putut sa ma acomodez asa de repede pentru ca acolo mai venea si verisoara mea, ea fiind fica fratelui lu tata( cred ca ai inteles ) si ea m-a ajutat sa ma integrez mai repede. Peste ani, ne-am facut si noi mai mari si bunicamea ne lasa mai mult afara. Intr-o perioada stateam la poarta, ...