Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2011

Masacrul (Capitolul II)

Hei;)), am scris si capitolul 2 al povestii, sper sa va placa.
Stiu ca o sa va puneti multe semne de intrebare dupa acest capitol, dar cititi in continuare, o sa va dati seama de restul pe parcurs.



Capitolul 2Incercam sa deslusesc unu din secretele acestei trairi, sa realizez cu adevarat ce mi se intampla, de ce, si sub ce motiv. Eram inchisa din nou in una din acele ganduri care pareau a fi o amintire dar de care nu mai stiam nimic. Locul familiar, gandurile coplesitor de ingrozite, sentimentele de oroare...si din nou aceea persoana necunoscuta care se afla in fata mea nedezvaluindu-si chipul. Acea silueta parea a fi motivul tuturor sentimentelor mele, erau pur si simplu de nedescris, sclipirea cu care doar prin prezenta ei imi provoca o neliniste tulburatoare, faptul ca venele mele simteau ca plesnesc la vederea ei, inima incercand sa scape din lacasul care o tine prizoniera de o viata. Incercam sa ma gandesc ca poate eu sunt de vina, ca poate toate acestea erau din cauza mea, sau poa…

Cum a fost Pastele?

La voi cum a fost Pastele?
O zi frumoasa de aprilie cu mult soare si putin baschet. Nu a lipsit gratarul si Remi.
Am incercat sa simt macar o fractiune de secunda bucuria Sfintelor Pasti, dar nu am putut.
 Oare de ce nu am putut?
 Pentru ca in ziua de azi nimeni nu mai simte nimic. Nu mai avem sentimente. Singurul sentiment care fierbe in voi este ura. Uitam sa iubim si mai ales uitam sa pretuim ce avem langa noi. Persoanele dragi noua uita sa ne aduca un zambet pe fata si trecem cu vederea si spunem: " Trec si peste asta."

Voi v-ati simtit macar odata in viata ca sunteti singuri? :|

Masacrul (Capitolul I)

Am inceput sa scriu o poveste, toate detaliile de rigoare le veti vedea mai jos:
Genul povestii: Horror, thriller , drama Sfat: Urmatoarea povestea poate fi vizualizata doar de copii de peste 16 ani. Multumim.
Daca nu aveti 16 ani si totusi vreti sa citit aceasta poveste, o veti face pe propria raspudere.:)



Gandurile mele incarcerate in propria-mi conceptie inca se intreaba...cine sunt? sau cine ar trebui sa fiu? toata aceasta suferinta sufocanta era menita sa ma distruga? Sa ma faca sa ma simt ca intr-unul dintre cele mai negre cosmaruri ale mele? Dar nu...acele vise..erau un nimic, in comparatie cu realitatea. Un fir de praf care se scurgea gratios printre degetele mele, durand doar o fractiune de secunda. Bucuria intensa pe care o simteam atunci cand un cosmar trecea nepasator printre gandurile mele stupefiate. Acea farama de suferinta ma facea sa stiu, ca visez. Acea suferinta minora, care ma facea sa cred ca realiatea, era in drumul spre...iad. Crede-ma. Nu vrei sa te simti ca mine, s…

La multi ani de Sfantul Gheorghe.

23 aprilie. :D

Sfantul Gheorghe.
Vreau sa le urez, celor care poarta nume derivate de la Gheorghe, un calduros:      La multi ani!
Cate cunostinte aveti care isi sarbatoresc numele astazi?
Eu am asa:


Buna!

Hei!...:*...Dupa cum a spus si Emme, ma cheama Claudia..si de acum incolo o sa incep sa scriu si eu impreuna cu ea. Eu am 15 ani...stau in Bucuresti si de obicei sunt o fire foarte optimista... Ce avem in comun: Multe..:)), eu si Emme suntem amandoua in zodia Gemeni(probabil asta o fi si unul dintre motivele ca ne intelegem atat de bine), suntem in aceeasi clasa...si in principal amandurora ne palce sa gandim pozitiv!...

E pentru prima oara cand scriu pe un blog...asa ca sper sa fie ok.

Unde facem Pastele, anul acesta? (Cap XIII)

Intr-un sfarsit am ajuns si in oras. Aerul era schimbat fata de padure. Era exact acelasi sentiment ca atunci cand stai o saptamana la tara si dupa revii in capitala. Mult zgomot de masini si atmosfera obositoare. Am incercat vorbesc cu Sebi, dar eram fascinata de blocurile imense si strazile care aveau 5 benzi pe un sens.




Viata noua, asteapta-ma ca vin (Cap XII)

Sebi a terminat repede de completat acele harti si i le-a inapoiat lui Alesis. Alesis le-a bagat in niste dosare a scris numele nostru si s-a intos catre noi:

-Sunteti gata? ne-a spus el cu zambetul pe buze. S-a ridicat din scaunul lui confortabil si s-a indreptat catre ecranul imens din spatele lui.


- Da, a spus Sebi foarte entuziasmat. Voi fetelor, sunteti bine?

-Da, am spus eu si pentru Dominic.

-Tu verzisorule, este bine, esti gata? s-a apropiat Sebi de mine pentru al vedea pe Verzisor.

-Da, Sebi, ma simt super bine.

- Atunci sa mergem, a zis el foarte bucuros.



Te vreau inapoi (Cap XI)

"Contacteaza-ma dupa ce telefon vrei tu, dar suna-ma odata. Te vreu inapoi." Astea au fost cuvintele care le-am repetat in gand pentru zece minute si Sebi nu zicea nimic. Incepea sa ma enerveze. Stia ca nu mi-l pot scoate din minte si din suflet. Nici nu isi intorcea privirea la mine, se uita drept in fata, parca se uita in gol. Am incercat sa-i atrag atentia si m-am pus in fata lui incercand sa-l opresc:

-Stai asa Sebi. Ai auzit ce am gandit, nu?i-am zis eu cu lacrimi in ochi.

-Da, printesa, am auzit, dar ce vrei sa facem? De intors nu ne intoarcem ca pierdem timp. Oricum pe J. nu-l putem lua ca este om. Daca voia sa vina cu noi trecea de durere si acum era aici cu tine.

-Nu mai vorbi asa, el este sensibil la durere, daca nu mai traia? i-am zis eu incretindu-mi fruntea.

-Da, ai dreptate. Oricum stai linistita si ai sa-l uiti. Nu te mai ambala atata. Ildico iti va da sfaturi bune cand o sa ajungem la palat, daca mai ajungem, in ritmul asta o sa fim acolo peste doua zile.

-Bine, …