Emme scrie...

Bum! şi toate privirile s-au oprit asupra noastră. Asupra cui? Asupra poliţistului şi a mea. Era Paul, băiatul de care mă îndrăgostisem în copilărie pentru prima dată. M-am dat jos după Eric şi am ieşit din maşină. Paul nu ştia ce să mai zică, aşa că din cauza emoţiilor, m-a luat în braţe.  - Hei, ce surpriză!  - Bună! Da, pot spune că e o surpriză. Cred că eram roşie la față. Nu credeam că mă voi întâlni cu el în această ipostază.  - Ai făcut 18 ani, felicitări şi îmi place maşina. A început să pună mâna pe ea şi să-i dea un rotocol.  - Hm, păi, nu este maşina mea.  - A, este al domnului cu care te sărutai.  - Paul, nu am făcut 18 ani, nu am carnet şi maşina nu e a mea. Poţi acum să-mi zici că nu mai am voie să dau de carnet pentru câţiva ani?

   A doua zi m-am trezit foarte buimăcită. Toată camera se învârtea cu mine. Îmi aduc aminte că am visat ceva foarte urât şi cred că am şi plâns puţin. Ochii îmi erau roşii şi eram transpirată toată.    M-am dat jos din pat şi din instinct m-am dus la telefon să văd dacă m-a căutat cineva. După mi-am dat seama că telefonul nu mai mergea şi am fugit până la parter pentru a lua telefonul fix. Voiam să-l sun pe tata şi să-l întreb dacă astăzi mai mergem la ţară la bunici. Mama era la piscină şi asculta melodiile tinereţii ei.

   A doua zi de dimineaţă m-am trezit cu dureri mari de cap şi mă usturau ochii foarte tare. Desigur, am plâns toată noaptea în timp ce Ada a sforăit lângă mine, n-am vrut să o trezesc că şi aşa era super obosită şi nu putea să-mi zică nimic ca să mă liniştească. M-am dat jos din pat şi am deschis geamul. Afară era o căldură insuportabilă, nici n-am putut să respir adânc pentru a mă trezi, pentru că simţeam cum aerul de afară îmi arde gâtul. Am trezit-o pe Ada foarte încet, pentru că dacă o trezeam repede păţeam ca acum câteva luni în excursie. Am trezit-o aşa de repede încât n-a vorbit cu mine toată ziua. De ce? Pentru că şi ea are nişte vise ciudate, dar ale ei sunt frumoase şi dacă o trezesc în timpul unui vis frumos stă supărată pe mine toată ziua. Aşa că am luat-o încet.

Iubito, tot ce e adevărat aici, este doar imaginația mea! Capitol pilot Capitol I Capitol II

    Atunci când eşti tânăr totul ţi se pare o joacă, timpul trece foarte repede, iar bateriile nu trebuie să le încarci prea des. Distracţia din timpul tinereţii este cea mai dulce şi cea mai nevinovată, ca să spunem aşa. Iubirea este şi ea inofensivă, iar sentimentele sunt greu de stăpânit. Dacă ţi se întâmplă ceva rău crezi că lumea se sfârşeşte în acel punct şi simţi că nu poţi merge mai departe. Certurile minore pe care le ai cu părinţii, colegii, prietenii, ţi se par adevărate războaie, în care tu trebuie să ieşi mereu învingător.

    Miercuri m-am trezit de dimineaţă şi m-am dus să fac plajă, a venit şi prietena mea Ada, care stă la două case de mine. Mă cunosc cu ea din clasa a nouă, de când Iustin a plecat, şi ne înţelegem foarte bine. Ada este o fată foarte elegantă. De aici vine şi semnificaţia numelui ei, care înseamnă eleganță, nobleţe. Ştie să se îmbrace şi îi place foarte mult să asculte muzică. Este puţin mai înaltă decât mine. Are părul castaniu şi ochii verzi. Îmi place de ea că spune lucrurilor pe nume şi nu te duce cu zăhărelul. Dacă are ceva de zis spune, chiar dacă poate să fie dureros. Eu asta apreciez, dar multă lume spune că este un defect.