Emme scrie...

    Cariera pentru multi dintre voi este un plan. Iti faci planul de acasa si incerci sa se potriveasca cu cel din targ.    De cand esti mic iti descoperi anumite abilitati si incerci sa le valorifici pentru a deveni ceva in viata. Copilul are tendinta atunci cand este mic sa ia ca exemplu ceea ce vede in familie, de exemplu: "Tata e doctor si mama e tot doctor, asta imi da de inteles ca si eu ar trebui sa fiu doctor, nu?" Nu chiar, nu in toate cazurile copilul trebuie sa ia exemplu din familie.    De cand copilul incepe sa mearga, vorbeasca si ajunge la gradinita, cea din urma fiind primul contact cu un colectiv, trebuie sa fiti atenti la comportamentul lui. Ii place sa alerge sau sa dseneze, ii place sa vorbeasca in public sau ii place sa asculte, ii place sa invete o poezie sau ii place sa faca lucrari practice. Sunt unele intrebari pe care parintii trebuie sa si le puna. Observati ca abilitatile pe care le are nu sunt tocmai cele prevazute de voi....

     Seara venise foarte repede şi foarte friguroasă pentru sfârşitul lui martie. Vântul bătea ca nebunul, iar din pod se auzeau fel şi fel de sunete care prevesteau ceva rău. Casa era călduroasă, iar focul din şemineu parcă plutea de fericire. Aceasta era prima noapte, din săptămâna aceea, în care Dix şi Alison erau împreună acasă.     Dix şi Alison erau amândoi doctori la cel mai mare spital din Metropolă. Acolo se cunoscuseră şi viaţa lor era tare palpitantă şi liniştită în acelaşi timp. Erau doi îndrăgostiţi care îşi sorbeau fericirea unul altuia şi respirau unul pentru celălalt. Spitalul era locul în care se vedeau cel mai des, din cauză că turele lor se prelungeau, unul dintre ei pleca acasă şi celălalt rămânea, depindea de natura cazului.    Alison era înnebunită după cumpărături. O femeie înaltă, cu părul blond plin de bucle şi cu nişte ochi verzi ca smaraldul, te dădea pe spate, chiar dacă aveai verighetă, chiar dacă nu. Îi plăcea a...

Pfff. Am început să zic foarte des "pff". Nu ştiu ce de, dar mi se pare amuzant. Acum că am stat 12 ore în pat la telefon cu cel mai bun prieten, care m-a ajutat să ies din starea de sterieți, acum pot spune că sunt fresh şi pot să scriu ceva pe blog. Ţin tare mult la blogul ăsta şi nu vreau să pierd din faimă şi să nu vă pierd nici pe voi. Dacă nu pot intra deloc pe blog, o saptaman, două. Voi scrie din timp şi le voi programa. ;)) hihi. Titlul nu coincide cu ce-am zis până acum, dar va urma. Peste exact trei zile, este ziua de naştere a tatălui meu. Până aici e ok. Dar fază este că nu am nici cea mai mică idee ce să-i cumpăr. Aveţi idei, ceva?