31 martie 2011

Incerc sa-l uit, dar nu pot (Cap X)

M-am simtit prost fata de J..Il iubeam foarte mult ca sa-l las pe Pamant. Am visat de mult ori ca ma despart de el, dar niciodata asa, sa-l las pe Pamant fara nici o aparare.


In momentul cand am intrat in camera cu Robine, parca ceva ma intorcea la J. Aveam niste sentimente ciudate si parca peste inima mea s-a turnat o otrava. Mai bine spus: peste sufletul meu.



In camera cu Robine era tot Frederik cu "k". Cred ca acela era serviciul lui. Era amabil, zambaret, te ajuta daca aveai probleme. Intra-adevar era putin cam urat si putin mai mult nebun, il placeam doar pentru ca avea niste bancuri senzationale.


In momentul acela trebuia sa ne grabim. Dominic purta un numar mai mic la haine decat mine asa ca i-am gasit foarte repede masura. Cand Frederic a intrebat-o de culoare a inceput sa ma intrebe pe mine care o avantajeaza, era ferm convinsa ca se va casatori acolo si trebuia sa faca impresie buna, chiar de la prima aparitie. I-am zis sa-si ia Robina rosie. A fost foarte repede de acord, m-am si mirat.





27 martie 2011

Cine reuseste sa-si omoare fosta dragoste acela sa traiasca vesnic (Cap IX)


Am iesit in holul central al casei lui Sebi si m-am minunat la cate broderi si picturi vechi se pot gasi intr-un hol destul de mic. M-am uitat foarte atenta si am incercat sa nu ma pierd cu firea. Mi-am luat un pahar cu sampanie si m-am asezat pe un fotoliu rosu de catifea, langa o masuta neagra si joasa, pentru a astepta pe cineva care avea sa ma duca in camera cu Robine. M-am uitat foarte atenta la toti slujitorii, care incercau sa ma faca sa ma simt bine. Cand de-o data am vazut un pitic de vreo 30 de centimetri, imbracat intr-o Robina neagra pana in pamant. Prima impresie data de pitic a fost "Uhh, scarbos", dar m-am obisnuit chiar dupa primele cuvinte care le-a grait. Ma simteam bine langa el si euforia m-a cuprins si mi-a invadat creierul. Nu-l mai vedeam mic, verde si cu Robina neagra, parca il vedeam inalt cu ochii verzi si parul cret. Am trecut repede peste aceasta euforie si am inceput sa discut foarte serios cu el:




23 martie 2011

Durere (Cap VIII)


Am iesit din curtea casei pe care nu aveam sa o mai vedem niciodata. M-am simtit ca o criminala. Eu care imi iubeam mama asa de mult incat am putut sa o las acolo si eu sa nu ma mai intorc. In fine, mi-a fost greu. Acum sa vorbim despre mica noastra calatorie.
Aleeile parca se lungeau. Vedeam cum blocurile se inalta si semafoarele erau mereu rosii. Parca cineva ne oprea sa nu ajungem la Sebi. Dominic a inceput la un moment dat sa tremure, am luat-o de mana si i-am soptit sa-mi zica tot ce are pe suflet, sa se poata descarca pentru a nu avea un soc mai tarziu. Mi-a spus foarte multe pe drum, dar privirea si gandurile mele erau in alta parte. Vedeam cum copii jucau baschet si ma chemau sa dau la cos, mi se rupea sufletul. Am trecut prin fata parcului si am vazut batrani cu nepotii lor jucandu-se de parca aveau 30 de ani. M-am simtit ingrozitor gandindu-ma ca eu nu voi asista la nici o scena asemanatoare cu mama mea. Am strans-o si mai tare de mana pe Dominic. Am trecut prin fata barului unde iti petrece timpul liber J. am incercat sa nu ma gandesc la el. Il iubeam foarte mult. Am marit pasul si ne-am vazut de drum. Dupa doua minte de mers la intersectia strazilor 9 si 6 am primit un mesaj pe telefon: "Intoarce-te imediat la bar.J." si am raspuns " am sa plec, vorbim cand ma intorc.Caro." Cand am dat "trimitere" inima mi s-a rupt parca in doua parti grele,care parca ma facea sa nu mai respir. Mi-am bagat telefonul inapoi in buzunar si de atunci nu i-am mai raspuns la telefon. Am incercat sa vorbesc cu Dominic:



19 martie 2011

Ochii rosii (Cap VII)


Maya si J. s-au intors din masina cu apa in mana si cu fetele cazute. Mai aveau in mana un biletel pe care mi l-au dat sa-l citesc. - Cei cu asta?
- Citeste!
"Caro sunt Sebi si vezi ca am plecat cu Ildico la "mine" acasa. Vino si tu." M-am speriat si mi-a cazut si mie fata ca celor doi. M-am gandit ca a omorat-o, nu s-a stapanit si gata cu Ildico. Poate i-a spus adevarul si Ildico spunea la toata lumea de tara Rosie.




18 martie 2011

3 cosuri (Cap VI)















Am intrat pe usa, parca intrasem in alta lume. Era fum in camera, parca luase foc ceva. Ma panicasem si mi-am pus mana la nas si gura pentru a fi lucida. Sebi statea langa biblioteca cu bratele deschise si cu un zambet larg pe fata.


- Nu te-am chemat eu, i-am zis cu un glas rautacios.


- Stiu ca nu m-ai chemat tu, printesa. Am venit de buna voie, dar trebuie sa iti spun ceva. - Spune, deja ma plictisisem de "trebuie sa iti spun ceva".


- Trebuie urgent sa vorbesti cu Dominic. Chiar acum vreau sa te duci sa vorbesti ea.




17 martie 2011

Verzisorule, vrei sa fii Rosu? (Cap V)

M-am indreptat catre pat pentru a-mi lua telefonul. Verzisorul m-a oprit:
- Te rog eu, nu vreau sa mor, mi-a zis el cu lacrimi in ochi.
- Nu, stai linistit, i-am zis eu asezandu-i camasuta.
Am luat telefonul repede si am apelat "Sebi.fratimiu" si nu avea ton. Cand de-o data oglinda s-a facut rosie si l-am vazut pe Sebi care statea pe un scaun.
- Buna Sebi.
- Da printeso, ce mai vrei.
- Nu ma lua tu cu dastea, ce mai vrei, ca eu vreau multe.
- Bine, ce doresti, spune repede, adauga el in timp ce si-a tras oglinda mai aproape.
Mi-am tras scaunul de la birou mai aproape de oglinda si m-am asezat. Verzisorul era inca pe monitor, facea echilibristica.




16 martie 2011

Alergia la capsuni (Cap IV)


Pana la urma am ajuns acasa cu stari de voma si ameteala. Venele se jucau x si 0 pe incheietura mainii mele drepte si ma gadila. Esarfa pe care o tineam la gat am pus-o la mana pentru a nu fi vizibile venele mele jucause. Hanoracul meu era plin de sange si l-am bagat in rucsac.
Am ajuns in fata casei, unde Dominic se juca cu o prietena. Simteam bucuria din sufletul ei si imi era putin mila sa o iau din lumea aceasta. Ma mai gandeam ca poate chiar vrea sa plece si nu mai era nicio problema. Era greu de crezut asta. Mi-am bagat mainile in buzunarele blugilor si am intrat in casa. Desigur in casa era mama care facea prajituri. Mama era casnica si ii placea sa faca prajituri, dar numai noi le mancam, ea nici nu se atingea de ele. Ghinionul meu si a lui Dominic a fost ca neamul nostru, asta am aflat singura, este alergic la capsuni. Nu intrebati de ce. Chiar nu pot explica. Plus ca mirosul m-a facea sa vomit, nu-l suportam si punct. Am intrat pana la urma in bucatarie cu mana la gura si tinandu-mi respiratia. Mama s-a bagat in seama cu mine:





15 martie 2011

Verzisorii ma urmareau (Cap III)

Urmatoarea zi m-am dus la Sebi acasa dupa ore. Nenorocitul asta care zicea ca e fratimiu avea o casa parasita dintr-o comuna infecta. Nici nu pot sa va descriu satucul acela mizerabil, dar va zic cam cat pot. Erau case fara gard, casele nu aveau acoperis, cainii latrau ca nebunii. Deja in gandirea mea se instalase ceva negativ. Am vazut cum cei din tara Verde umblau deasupra oamenilor si ii faceau sa se lupte pentru nimicuri. Am incercat sa trec peste peisaj si m-am axat pe casa lui Sebi. Casa lui era ultima din sirul caselor din comuna. Parca a lui era mai frumoasa. Casa parea intreaga si avea un gard mic, dar macar el il avea. Am intrat in asa zisa casa. M-am concentrat sa-l indentific pe Sebi, dar n-am reusit. In casa erau doar cei din lumea mea - cei Rosii- Sebi era de negasit.





13 martie 2011

Tara Rosie (Cap II)

Buna! Ma numesc Carolina. Am 15 ani si sunt de pe langa Bucuresti. Cred ca ati afla asta din articolul de mai devreme. Am sa va povestesc viata mea. Cu bune cu rele. Si am sa incep de acum.
Eu nu sunt ceea ce par. Desigur, am 15 ani ma numesc Carolina, dar doar la suprafata. Inauntru meu este o lupta apriga intre bine si rau. Toate aceste iesiri vulcanice in prezenta surorii mele Dominic ma fac sa-mi para rau. Suntem facute din acelasi material si dasta nu putem sa avem o viata normala. Dominic ma intelege atunci cand ma enervez si ma lasa in pace, dar parintii mei care inca nu stiu ceea ce sunt le este greu sa ma inteleaga. Acum nu am curajul sa le spun adevarul, dar vor afla ei pe parcurs. Deci eram la momentul in care l-am vazut pe El si cu respiratia taiata am inceput sa-i vorbesc:




Fara titlu - Nou inceput (Cap I)

Soarele a rasarit din nou pe cerul imbracat de nori si cei doi care stateau ascunsi sub pomul care i-a pazit toata noaptea, radeau si incercau sa faca liniste pentru a nu fi descoperiti. Si-au luat patura plina frunze si furnici si au ascuns-o in casa din copac. Afara incepuse deja forfota de dimineata in care parintii ei se trezeau pentru a merge la servici. S-au sarutat pasional, de parca nu au facut-o toata nopatea, iar el a plecat cu papucii in mana pana la intersectia strazilor pentru a nu mai fi zarit.




Muzica veche































9 martie 2011

S.O.S

Esti foarte aproape,
Te zaresc in noapte.
Luminile ochilor tai...
Inima-mi lumineaza
In zori.
Esti foarte aproape,
Dar nu te mai visez in noapte
Si luminile ochilor tai,
Inima-mi omorata de calai.
Ps: sunt aici...

7 martie 2011

In sfarsit.

M-am intors la pagina mea personala in care voi scrie cam tot ce-mi trece mie prin cap. De la cele mai prosteti lucruri pana la cele mai sclipitoare.
Am sa incep mai intai prin a va anunta ca povestea mea (Capitole) a luat sfarsit, dar nu de tot. Voi continua cu al II-lea volum in viitorul a propiat. Cred ca voi face si un nou blog numai pentru aceasta povestea pentru a scrie in continuare prostiile mele pe blogul aceasta. Cand va fi gata va voi anunta.
Sper ca va placut povestea. O poveste simpla. Cu nume de personaje simple. Va multumesc din tot sufletul ca ma cititi.
Cam atat pentru azi. Mai scriu si maine. Bye.

5 martie 2011

Sfarsit cu "Te iubesc!" (Cap XIII)

Ploaia imi cadea pe obrajii dogoriti de caldura si mirosul ma facea sa plutesc. Simteam cum aripile se inalta la cer si ca totul din jurul meu se ridica, dar ploaia abundenta ma facea sa-mi pierd puterile si sa ma afund in lumea subterana. Gandurile ca nu mai sunt eu cea pura si fara pacate ma facea sa imi leg o piatra de gat si sa ma arunc in primul lac care imi iese in fata. Zambetul ironic de pe fata m-a facut sa-mi pierd controlul de fata buna si m-am dus direct la Ella sa-i spun cine este acest Andrei care o sa-i distruga viata.
Ploaia s-a potolit chiar cand am ajuns in fata Ellei. Ella statea pe o bancuta langa coltul casei si asculta muzica. Si eu m-am mirat, cum sa asculte muzica la casti cand muzica era data la maxim. M-am apropiat de ea cu fata trista si dezamagita - jucam teatru,desigur - incercam sa-mi pstrez calmul si sa nu ma apuce un ras prostesc si fara motiv. Lacrimile ii curgeau siroaie pe fata si avea un pumn de servetele pline de sange. M-am speriat si am incercat sa intru in vorba cu ea. M-am asezat pe banca cat mai aproape si i-am scos din ureche stanga casca care urla un hard rock urat si foarte galagios ma asurzea pe mine. Mi-a intors privirea trista si patata de sange:
- Vera, de ce m-ai gasit? mi-a spus ea punandu-si un servetel la nas.
-Am venit sa vorbim. Vreau sa-ti spun ceva. Dar tu ce ai patit?
- Am aflat Vera, am aflat.
- Ce ai aflat?
- De Andrei, ma insala. Vreau sa plec cat mai repede de aici, mi-a spus ea cu o voce tremurata. S-a ridicat dupa banca si s-a intreptat spre poarta.
- Stai, de unde ai aflat? Nu poti pleca. N-ai cu cine.
- Il cunosti cumva pe unu Dinu, de p-aici? El mi-a zis. L-a auzit pe Andrei cu una in boschetii aia de acolo, cica vorbea cu ea cu dulcegari si "poate vii maine pe la mine".
- Stai asa Ella, n-ai cum sa pleci. Mai intai vorbeste cu el. Daca nu o fi adevarat. Deja mi se rupsese inima...eram praf...nu mai aveam cuvinte.
- Ba este, de ce sa minta un taran, nu vad rostul.
- Sincera sa fiu si eu i-am auzit vorbind, dar nu am vrut sa te supar. Voiam mai intai sa vorbesc cu Andrei.
- Stiu ca e adevarat,simt asta, vreau sa plec. Cauta-mi o masina. Poti veni cu mine, mi-a spus deparca eram cele mai bune prietene si fugeam dintr-o fortareata.
- Ma duc acum, dar opresteti sangele sa nu mai curga.
- Fugi, te rog ajuta-ma!
Am fugit cat m-au tinut picioarele si am ajuns la Denisa, singura fata cu permis si care nu avea obiceiul sa bea alcool. Era singura cu care puteam fugi. Am convins-o pana la urma si am plecat spre Bucuresti cu o viteza uimitoare.
Telefoanele sunau fara incetare. Andrei o suna pe Ella si Costi pe mine. Am primit de la Dinu un mesaj in care mi-a scris:"Vezi ca povestea cu Andrei nu e adevarata, nu credeam ca o sa se ajunga la asta, spune-i Ellei sa se intoarca la Andrei. Te rog.". Nu-mi venea sa cred. Eram in drum spre Bucuresti, Dinu a marturisit ca nu e adevarat ce i-a zis Ellei si Ella e moarta de plans. Dupa doua minute Andrei mi-a dat un sms"Vezi ca vin dupa voi. Unde sunteti?" I-am zis ca suntem in drum spre Bucuresti intr-o masina galbena si mica.
In masina Ella se tot ruga sa nu fie adevarat ceea ce a zis Dinu. Si s-a rugat bine, dar acum trebuia sa se roage ca sa ne gaseasca Andrei la timp. Trebuia sa-i spun ca vine dupa noi.
- Ella, am vorbit cu Andrei.
- Nu vreau sa mai aud de el...intelegi? Niciodata.
- Stai asa, a zis ca vine dupa noi, stia ca mergem spre Bucuresti.
- Ooo nu, Denisa mergi mai repede. Nu vreau sa-l vad.
- Dar te rog, asculta-ma, vrea sa vorbeasca cu tine.
- Am zis nu. Si daca mai scoti un singur cuvant te las aici.
- Sa stii ca Dinu...
- Nici un Dinu, am zis. Denisa opreste masina!
- Nu, te rog, lasa-ma sa-ti explic...
- Nu vreau sa te mai vad. Pa
Si uite asa am ramas singura pe un drum fara lumini si fara picior de om. Asteptam sa vine odata Andrei si sa ma ia de aici. Am asteptat cateva minute, bune. Pantofii incepeau sa ma roada. Parulul imi luase razna de la umezeala si incepuse sa-mi curga si nasul. Din indepartare se vedea o masina mare, rosie. Am incercat sa o opresc, dar n-am putut. Dupa cativa metri a oprit si s-a dat jos din masina speranta mea. Andrei era cu Dinu, fratele lui Dinu si cu Costi in masina.
- Ce-ai patit? Unde e Ella? mi-a zis Andrei cu lacrimi in ochi.
- M-au lasat aici si au plecat mai departe.
- Bine, urca in masina, mergem dupa ele.
M-am urcat in spate langa Dinu.
- Ce faci ma nenorocitule? Cum ai putut ma sa-i zici asa ceva Ellei, bai taranule. I-am dat doi pumni in burta, dar am fost oprita de Costi.
- Lasa-l, ca l-a batut Andrei destul.
- Asa si merita.
- Dar... n-am vrut, a spus Dinu.
- Taci! Am strigat toti trei simultan uitandu-ne urat la el.
Pe drum se vedeau girofare. Politie, salvare, descarcerare. Nu stiam inca ce se petrece. Ne-am apropiat mai mult si am vazut masina galbena in santul adanc si cu mocirla. Nu mai aveam cuvinte si l-am rugat pe Miran, fratele lui Dinu care conducea, el fiind singurul care avea carnet si ne baut, sa opreasca. Politia misuna. Se auzeau tipete. L-am luat deoparte pe Andrei si i-am zis:
- Andrei, imi pare rau.
- Ce, ce, ce s-a intamplat?
- In masina asta au fost fetele.
- Nuuuu! Andrei a inceput sa planga si a alergat catre salvare.
- Ella, Ella, unde esti?
- Sunt aici Andrei.
- Iubita mea! Esti bine? Sa nu mai pleci niciodata de langa mine.
- Da, sunt bine. Sunt lovita la cap putin, dar imi trece.
- Sa stii ca fata aceea, Diana, era o o prietena din copilarie, dar mama ei nu o lasa sa plece la o ora asa tarzie si a iesit putin la ea la poarta. Nu ma ascundeam de tine. Te rog iarta-ma. N-am vrut sa te supar.
- Stai linistit. De acum incolo nu o sa mai am incredere in ori-si-cine. Te iubesc mult de tot si nu vreau sa te pierd.
- Si eu te iubesc mult Ella.
S-au luat in brate si au inceput sa planga de bucurie. Costi m-a luat in brate si mi-a soptit la ureche ca ma iubeste. Dinu s-a dus la Andrei si i-a dat o patura sa se inveleasca ca se facea frig. Si-a cerut scuze. Niste scuze sincere si nevinovate. Denisa n-a patit nimic. Au avut noroc amandoua ca au avut centura de siguranta. Medicii i-au pus un bandaj la cap Ellei si au lasa-o cu Andrei.
Nimic nu este mai frumos decat sa te strangi in brate cu persoana iubita. Nu uita sa iubesti. Ai grija de iubirea ta. Daca nu ai, nu uita ca iubirea cea mai mare este ascunsa chiar sunt nasul tau. Incearca sa o intelegi. Nu uita sa fii curat si sa ai ganduri bune. Ai grija de tine!