Emme scrie...

    Vremea urâtă de afară mă împiedică să gândesc şi de aceea nu am nicio idee, niciun sentiment, nicio motivaţie.     Ploua şi asta mă întristează, mă face să stau în casă şi să citesc o carte bună, plăcută care să mă scoată din această depresie atmosferică.     Depresia atmosferică este inventată de mine, adică nu am ami auzit aşa ceva. Ce vrea să exprime? Este acea senzaţie când nu ai chef de nimic şi tot ceea ce poţi face pentru a ieşi din această stare este să faci ceea ce-ţi place, dar timpul şi oboseala te împiedică mai mereu.     Deci timpul, vremea urâtă şi oboseala îmi strică sfârşitul de săptămână. Dacă era frumos afară, poate nu mai eram obosită şi cu siguranţă îmi făceam timp.

Moment tragic, moment dureros.  Momentul în care toate se încheie şi nu ai idee de ce.  Momentul în care încerci să nu ţipi, dar sufletul îţi cere.  Momentul în care toate se îndepărtează de tine şi nimic nu-ţi mai pare cunoscut.  Momentul când  lumea te întreabă ce ai şi nu ştiu ce să le răspunzi, pentru că nici tu nu îţi poţi da seama ce ai cu adevărat.  Momentul când toate cad şi te uiţi suspinând să vezi dacă cad în picioare.  Momentul când vrei pe cineva lângă tine şi realizezi că acea persoană nu merită.  Momentul acela când vrei să nu mai auzi pe nimeni şi să nu mai vezi nimic.  Moment  tragic, moment dureros.