Ironia sortii sau adevar?


Visul de a mai fi fericit încă odată
A început sa se piardă,
Multe sperante cu început
Si sfarsitul de mult pierdut.

Oameni fără minte,
Speranţele acum zac fără cuvinte,
Oameni nebuni si pierduţi mintal
Facandu-mi destinul fiind banal.

Comentarii

  1. niki nu stiu ce sa mai comentez la postul asta..sincer ..imi pare rau emme dar nu prea am dispozitia sa las comuri...dar...


    iti spun doar k esti geniala si punct ! in ciuda dispozitie mele (kare stii de ce este cauzata)...



    te iubesc [:x]

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste