(I)real

I


M-am gandit inainte sa intru, poate faceam o prostie mai mare decat mine. Am tras aer in piept, neputand sa il tin prea mult in mine.

Am deschis incet poarta, nestiind ca o sa scartaie in halul ala si am scrasnit din dinti. Am inchis-o cu mare grija si mi-am dat seama ca aerul se schimbase brusc si totul era alb. Inainte sa intru erau 25 de grade dar acum cred ca nu treceau mai mult peste 0. Mi-am infasurat bratele in jurul trunchiului si mi-am numarat bataile inimii. M-a cuprins o frica teribila.

M-am uitat in jur, nimic nu era schimbat. In curtea cea mare si cu multa verdeata, pomi, trandafiri si vita-de-vie, a mai ramas doar o amarata cusca a unui asa zis caine. M-am cutremurat si mai rau.

Totul era de un alb imaculat. Am facut un pas marunt pe dalele care ma duceau la usa din fata, dar simteam cum ca ma scufund in nestire si exista teama ca o sa mi se intample ceva rau.

Am ajuns la usa din spate in care am intrat foarte repede, parca m-a impins frica, mi-a dat un sut in fund.

Casa.

Era alba, era alba doar acolo unde a fost mobila iar pe langa, un galben sters si plin de panze de paianjen. Am continuat sa inaintez, cand am vazut pe perete multe palme, amprente lasate de un copil mic, dar prea sus ca sa ajunga el. Atunci mi s-a pus un nod in gat si l-am inghitit cu greu.

Am urcat pe scari sprijinindu-ma pe perete ca sa nu cad. Ma si vedeam cazand intr-un gol si trezindu-ma la mine in camera ca dintr-un vis urat. Nu aveam eu norocul asta.

Am ajuns la etaj. Acolo o briza foarte rece imi ingheta sufletul si am observat ca usa balconului era deschisa si era si un geam spart.

Am intrat in fosta mea camera. Era la fel, culoarea alba era exact unde fusese mobila.
Prea frig ca sa mai gandesc. Prea frig ca sa mai gandesc ce cautam acolo si de ce era asa de alb totul. Prea frig sa imi dau seama ca nu am mai calcat in casa asta de 5 ani de zile si nu am mai vazut-o nici de pe strada. Prea frig sa ma trezesc din visul asta stupid.

Mergand in camera parintilor am vazut o masuta cu un televizor pe ea. Mergand sa vad ce este cu el acolo, pentru ca nu isi avea rostul,nefiind nici priza macar, m-am impiedicat de un fir care ducea in camera bunicului. Nu am vrut sa ma intorc (eu si superstitiile mele) si m-am dus la televizor; cand sa pun mana pe el s-a aprins fara sa ii fac nimic. M-am dat cu un pas mai in spate, uitandu-ma ingrozita. Avea purici; nu se vedea nimic clar. M-am uitat pe geam si am fost surprinsa sa vad unele dintre cele mai frumoase zile de vara din primii ani petrecuti aici. Parca era un film, mi se derula filmul vietii mele in fata. M-am tras de la fereastra prea absorbita de frumusetile trecutului si m-am dus in camera bunicului sa vad ce-i cu firul acela.

Ma pastea o frica de nedescris. Ce putea sa fie in camera aia mica si fara suflet? Ma putea inghiti cineva? Daca o sa fug pe scari prea infricosata si o sa cad? Am vrut sa deschid usa, dar era inchisa. Am vazut ca firul alb era trecut pe sub usa. Am tras de el pana cand usa se deschise. Eram ingrozita, cum sa se deschida usa cand eu cu mana mea mai devreme am incercat sa intru si nu am putut.

Am intrat. Era la fel; alb unde era mobila si galben sters in locurile unde nu fusese niciodata atins de mobila. Aici aerul era umed si greu de respirat. M-am uitat pe geam: acelasi film dar cu secvente din gradina cand ploua vara si ma jucam in ploaie. Dintr-o data am simtit ceva rece la spate. Simteam cu mi se plimba sangele prin vene si ma ardea. Dar acel ceva sau cineva ma facea sa ma linistesc.Ma facea sa imi fie bine atunci cand eram cuprinsa de o arsura greu de suportat. M-am intors, dar nu am vazut pe nimeni. M-am speriat pentru ca eram convinsa ca era cineva in spatele meu. Am intrebat cu jumatate de gura:
-Cine e aici?
Nu imi raspunse nimeni. Cand am vrut sa ies din camera o voce de baiat imi raspunse foarte suparat:
-De ce ai plecat...?
Eu speriata si cu respiratia taiata, ma mai si balbaiam:
-Ci-ne esti?Ce-vrei-de-la-mi-mi-ne?
El cu o voce mai blanda:
-Nu te speria, nu iti fac rau. Cand o sa te trezesti, o sa iti dai seama.


Neputand sa imi dau seama ce vrea sa imi zica si incercan sa imi dau seama ce se intampla cu adevarat cineva imi baga ceva in ochi si ma deranja. M-am strambat putin si am deschis ochii. Eram pe un pat de spital cu fel si fel de aparate care ma asurzeau langa mine si m-am speriat. Langa mine era el care ma tinea de mana bandajata spunandu-mi:
-De ce ai plecat fara sa imi spui? M-am speriat, nici la telefon nu ai raspuns.
Nu imi venea sa cred, nu stiam unde sunt. Cu gura intre deschisa am silabisit:
-Ce-s-a-in tam plat? unde-sunt?
-Nu iti face griji, ai fost in coma, ai facut accident cu masina, dar esti bine.
Vocea mi se parea cunoscuta, Da, el era iubitul meu pe care am crezut ca l-am pierdut atunci cand am plecat din casa... cand m-am certat cu el. M-am bucurat si am mormait:
-Te iubesc!
El mi-a soptit cu un glas trist si ciudat:
-Nu mai vorbi, imi vei spune dupa ce te faci bine. Da, si eu te iubesc, dragostea mea.

II

Mi-am dat seama ca totul in jur se invartea cu mine si ma feream de ceva care m-ar lovi, dar nu eram sigura inca de ce.
Doctorul era deasupra mea cu ceva ce imi baga in ochi, mai apoi, in gura. Oricum... o senzatie mai putin placuta. O sa ii multumesc mai tarziu, acum trebuia sa fac altceva; trebuia sa ii spun lui cat de mult il iubesc si ca imi pare rau ca m-am certat cu el. Dar arsurile provocate din cauza ranilor parca ma secau pe inima.
M-am zbatut sa-i vad privirea, dar era de negasit. M-am gandit ca a plecat sa se odihneasca, dar il vedeam langa doctor in pragul usii de la salon si deodata ii s'a incretit fruntea si s'a uitat la mine. M-am cutremurat. Ce i-a spus doctorul? O fi grav? Mor?

A venit la mine de parca era impins de cineva de la spate si mi-a vorbit in soapta:
-Iubito, scuza-ma ca am plecat atat de brusc de langa tine dar...Lasa fraza neterminata si se uita la doctor. Si cu o flacara a sperantei imi spunea pe nerasuflate:
-Analizele au iesit foarte suspicios...noi credem... nu stim sigur...
-Ce credeti? Spune-mi? Mor?
-Nu, stai linistita. Te vindeci prea repede. La ce rupturi ai avut, trebuia sa te refaci in 3-4 saptamani, dar tu, tu te-ai refacut in doar 2 zile cand ai fost inconstienta.
Da, acum imi dau seama cosmarul meu in fosta mea casa a tinut 2 zile? Urat. Oricum mi-a facut placere sa imi revad fosta casa si trezindu-ma cu el langa mine.
-Se pare ca ai ceva neomenesc in sange, ceva care te face sa te vindeci mult mai repede decat un om obisnuit.
Am simtit un nod mare si lat in gat. Am tipat in gand: Deci, m-au prins!
Ma facusem rosie la fata si nu stiam cum sa atenuez. Mai bine ma prefac ca nu stiu nici eu.
-Da? eu ingrijorata. Si ce sunt, corcitura?
-Inca nu se stie, ca nu au avut timp sa ia si alte monstre din corpul tau.
M-au prins la mijloc fara sa imi spun si eu punctul de vedere in ceea ce constituie felul in care eram.
-Iubito, m-auzi? Hei..M-am imuiat si cred ca am lesinat la loc.
-Sunt bine, dar vreau sa ma odihnesc. Da, trebuie sa ma odihnesc, sa-mi odihnesc gandurile. Ce aveam sa le spun? Acum eram un specimen.


III

Din nestire si pentru ca nu m-am controlat destul am intrat iar in coma, dar cel mai interesant lucru era ca stiam ce faceam. Stiam ca erau doctori care vorbeau prin preajma mea. El isi facea griji. Toata lumea era panicata. Nu puteam sa imi revin ,mi'am oprit respiratia pentru 2 secunde, dar mi-am dat seama ca le dadeam o stare de grija doctorilor ca nu mai aveam sa ma reintorc. Asa ca am stat linistita si m-am gandit pe ce usa sa intru.

Mi-am spus in gand: Prima e cu noroc. Am intrat pe prima usa si ce sa vad, aceasi camera de unde plecasem mai devreme. Sunt inca la geamul ploios dar acum nu mai era el sa ma salveze din cosmar. Mi-am luat inima in dinti si mers mai departe. Unde mai departe? Unde ma conducea frica, ea era sefa acum.

Am inchis geamul pentru ca era ingrozitor de frig. In acelasi moment un tipat de copil si o injunghietura in spate m-au facut sa raman fara suflu. Am auzi1t niste tipete in capul meu si m-am oprit brusc. Mi-am dat seama ca si cei vii se speriasera la fel ca mine si le dadea mari batai de cap asa ca m-am potolit imediat. Spatele imi ardea. Mi-am ridicat bluza si mi s-a pus un nod in gat. Pe spatele meu era o mana de copil mic de culoarea rosie, trebuia sa fie sange la fel ca amprentele din bucatarie. De data asta m-am controlat ca sa nu ii mai ingrijorez pe cei care aveau grija de mine.

Am plecat din camera uimita si cu bluza ridicata. Am fost pe balcon. Am dat la o parte geamul spart fara sa ma intep si am deschis usa foarte incet, de parca ma auzea cineva si venea sa ma scoata. Am iesit pe balcon, dar un val rece de ocean imi atige fata si ma facu sa ma cutremur. In fata mea se intinsese oceanul. De unde ocean? Nu am vazut in viata mea ocean! Nu era ca si filmul vietii mele. Ce se intamplase? In acelasi moment o voce stridenta tipa:
-Sari! Cum era sa sar, doar un nebun ar face asta si eram in coma unde puteam sa ajung?
-Ti-am spus sa sari, acum!
Eu cu o voce infundata si cu teama care imi era sora acum:
-Nu voi sari, am sa plec!
-N-ai sa pleci pentru ca nu ai unde.
-Lasa-ma sa plec! Am tipat atat de tare cat am ramas fara voce.
Acea persoana tipa asa de tare incat mi-am pus mainile la urechi.

Acea persoana m-a enervat atat de tare incat m-am transformat in legenda care peste cateva zile urma sa fie deslusita ....asa ca nu imi mai era frica nici in coma.
M-am transformat, dar transformarea mi-a luat din putere si am cazut fara nicio speranta ca ma voi ridica in curand.Celor de sus incepuse sa le fie frica, asa ca am incercat ca partea mea omeneasca sa ramana linistita si sa fiu capabila sa gandesc.M-am facut din nou om pentru ca eram prea slabita. M-am gandit ca ar fi bine sa ma reintorc, dar stiam ca acea persoana nu ma va lasa in pace prea mult timp.

Comentarii

  1. imi place.. astept o continuare .. un singur lucru: mai citeste inca odata , ai repetitii si niste greseli de exprimare! in rest e absolut bestial :D m-a acaparat si am stat prinsa pana la sfarsitul postului :D

    RăspundețiȘtergere
  2. @IRELEVArT: Imi pare bine ca iti place nebunia mea necontrolata.

    In legatura cu greselile... nu stiu ce sa spun.. asta sigur am.. dar cu timpul o sa ma performez si o sa am ale exprimari..si inca ceva.. daca ma poti ajuta si mi-l poti corecta tu si sa imi zici unde am gresit ca sa nu mai gresesc alta data.. asa mai invat si eu si o sa imi fi de folos.. oricum multumesc!

    O sa continui.. chiar in seara asta..
    O zi buna!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ti-am adaugat si eu linkul la Blogroll.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna ziua ,
    Va rog frumos sa schimbati link-ul dinspre jocurik.com in www.jocuriplay.com , cu urmatoarele date :

    Titlu : Jocuri pentru copii
    Url : http://www.jocuriplay.com

    Multumesc pentru intelegere si pentru neplacerile provacate.
    Catalin !

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumos. Am preluat pe blogul
    http://1001povesti.blogspot.com/
    un fragment din aceasta poveste, cu specificare sursei.
    Te-am trecut la blogroll pe
    http://1001povesti.blogspot.com/
    Esti de acum unul dintre POVESTITORI.
    Totodata te-a trecut si la blogroll pe
    http://metaxatraian.blogspot.com/
    Mi-ar face placere sa fiu pe blogroll-ul tau.
    O zi buna.

    RăspundețiȘtergere
  6. hmmm...imi place proza ta...insa ai putea sa incerci sa intri mai mult in detalii...o sa vezi ce greu e...:D incearca

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste