Umbrela mea..

Dispar in noapte. Am umbrela. Poua. Nimic nu ma mai poate intoarce, doar pentru a-mi lua un pachet de servetele, nimic mai mult. Mersul incet si auzul pomilor loviti de rafale de vant imi da senzatia ca nu sunt acasa. Mereu ies afara cand ploua, cu umbrela.

Imi doresc ca lacrimile cerului sa-mi atinga fata la apusul soarelui. Acum stau si privesc strada. Nimeni. Nici o umbrela care sa-i porte de grija umbrelei mele. Acum vreau sa fiu intr-un loc unde soarele rasare doar daca il platesti. Vreau sa fiu alaturi de lume si de aerul din care poti sa culegi amintiri placute. Vreau nemurire. Umbrela mea sa fie fericita alaturi de alte umbrele.

Comentarii

  1. foarte frumos ;) mie mi-a placut mult..sper sa fie fericita umbrela ta pana la urma :)

    RăspundețiȘtergere
  2. da.. acum este foarte fericita este alaturi de celelalte umbrele intr-un colt de camera ;))

    RăspundețiȘtergere
  3. E bine ca si-a regasit fericirea alaturi de celelalte umbrele...si cred ca ar fi bine sa ramana acolo pentru totdeauna..

    RăspundețiȘtergere
  4. si eu sper din tot sufletul sa ramana acolo.. ;))

    RăspundețiȘtergere
  5. Intrezaresc o doza de singuratate si un sentiment de nostalgie....

    RăspundețiȘtergere
  6. Singuratate si nostalgie cu siguranta.. robert

    Ms frumos dragos ;x

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste