Misterul iernii(2)

Am aflat ce insemna aruncarea cheilor. Era doar o cheie de la un cufar, doar atata am putut afla. Cred ca s-au despartit, dar isi vorbeau frumos in seara aceea si nu s-au certat.

Acuma sunt inapoi in parc. Frigul ma face sa-mi i-au un pahar de ceai fiebinte. Cine ar sta in decembrie pe o banca in parc asteptand pe cei doi sa apara?

Pe el in cunosteam din liceu, il cheama James. Este un tanar chipes, inalt cu personalitate puternica. In liceu era un pusti care se lauda cu talentul lui de cataret si impresiona toate fetele. Niciodata nu-i scapa o fata din prada lui seducatoare.

Jane este o fata cuminte, care am cunoscut-o tot in liceu. Pe atunci avea parul lung si saten, iar acum parul este mai scurt putin. Mergea la olimpiade si nu iesea din vorba parintilor. A terminat liceu cu succes si a dat la facultate. Din nefericire pentru James, tatal lui vrea sa-l faca doctor si l-a obligat sa de-a la scoala de medicina amenintandu-l ca-i saboteaza cariera de cantaret.

Cei doi s-au cunoscut in facultate. Au cazut in aceasi clasa si nu prea isi vorbeau pe atunci. Cu timpul, toata clasa facea iesiri la film, teatru, parc si atunci s-au cunoscut cel mai bine. Si au continuat intr-o relatie lunga si fericita.

Au ajuns in parc. Se tineau de mana si parea putin suspect. M-am dus mai aproape de ei si am auzit ce vorbeau:

-Jane, nu pot sa mai stau.

-Stiu, dar intelege-ma si pe mine. O sa-mi fie dor de tine.

Ea se intoarse cu spatele la el si incepu sa planga. Lacrimile mai aveau putin si inghetara, daca el nu venea sa i le stearga

-Te rog, nu mai plange! O sa ma intorc. Promit!

-N-am cum sa nu plang, cand tu pleci si eu raman singura.

-O sa vin cat de repede pot...

- Am aruncat tot trecutul in acest lac si am facut asta doar pentru tine si tu.. tu acuma ma lasi singura.

Se uita la el si fuge afara din parc. Acuma mi-am dat si eu seama ce era cu acea cheie. Ma mir ca nu mi-a zis si ca trebuie sa o spionez.

--Va urma--