Raze paralele (Cap VIII)

Buna seara sau buna ziua, depinde cand cititi aceste randuri. Ma numesc Veronica Dima, dar mi se spune Vera. Am 15 ani si locuiesc in comuna Nana din Calarasi.
Aici pe la noi, pe la tara ne plictisim foarte repede si barfim foarte multe. Nu exista mall ca la Bucuresti si nici cluburi, doar o discoteca 3 pe 4 cu 2 geamuri si un bar.
Cred ca vreti sa stiti si cum arat. Desigur ca nu voi arata niciodata: 90-60-90 bruneta, ochi albastri, 1 70 inaltime si casa cu piscina. Mai arat asa doar in visele mele. Adevarat mea fata este cam rotunda si are pe ea niste ochi caprui cu o gura mai mica si nasul potrivit. Parul scurt, pentru ca m-a prins tata odata cu Costica. Numele poate vi se pare cunoscut. Este Dj-ul nostru de la discoteca. Are talent si ureche muzicala.
Astazi, la magazin, am auzit ca Andrei, iubirea mea din generala vine cu o pitipoanca la noi in sat. Am auzit ca o cheama Ella, acum eu nu stiu de unde vine numele asta, ca cica se scrie cu doi de "ll" si se pronunta Ela. Cu siguranta este una dasta de la Bucuresti cu fite si tupeu. Nici nu stiu cum Andrei s-a putut uita la ea. Ma voi duce azi pe la ei ca am auzit de la Costi, prietenul meu ca sau instalat deja in casa lui bunicasu.
Am fugit repede din gradina, unde mi-a zis mama sa dau zapada dupa niste flori si am fugit exact la ultima ulita de la capatul satului si am intrat pe poarta. Acum cand povestesc ma apuca rasul, dar atunci avem frica in pantaloni.
I-am vazut pe cei doi, care stateau pe banca cea lunga, langa pomii dezveliti in bataia razelor putine ce le puteai numara pe degete. Se tine-au in barate si radeau de mama focului.
Ma simteam ca musca in lapte, cand am ajuns in dreptul lor, dar am fost uimita sa vad ca Andrei se ridica si ma ia in brate.:
- Vera, de cand nu te-am mai vazut, mi-a spus el luandu-ma in brate. Ella s-a mirat cand la vazut pe Andrei imbratisandu-ma. M-am uitat la ea cu rautate, dar nu stiam de unde vine. Andrei nu ma iubeste, o iubeste pe uratania asta mica, dar nici eu nu-l iubesc. Daca ar citit Costi randurile astea, maine s-ar putea sa ma vedeti la stirile de la ora cinci la PROTv. Dupa ce mi-a dat drumul Andrei mi-a zis:
- De unde ai stiut ca vom veni la casa? mi-a spus el cu un aer important.
- Prietenul meu mi-a zis, Costi, nu stiu daca il cunosti, am spus si eu cu nasul pe sus, deparca l-am facut pe Costi cel mai important om din Romania.
- S-ar putea sa-l cunosc, acum nu stiu dupa nume.
Mi-a prezentat-o si pe Piti a lui:
- Vera, ea e prietena mea Ella. Ella ea e Vera, colega de generala.
Am avut surprinderea sa-mi spuna ca-i pare bine. Nici nu credeam ca se va uita la mine. Aratam ca din gradina, iar ea era imbracata cu gust, nu ca mine
- Incantata de cunostina, Vera.
- Mda.. si eu. De ce nu-i spui Andrei ca am fost si prieteni-prieteni in generala.
- Da, parca era prin clasa a 6 cand m-ai fortat sa stau cu tine. Amintiri frumoase, nu?
- Da, n-a fost chiar fortat, dar in fine. Parca ti-am zis ca daca nu stai cu mine am sa zic la toti ca stii si ca iti place sa canti la pian.
- Poftim? canti la pian si mie de ce nu mi-ai zis, a spus Ella impacientata si ridicanu-se dupa banca.
- Stai linistita iubito. A fost ceva din copilarie si a trecut, a zis el si a luat-o in brate consoland-o.
- Sper ca sunteti fericiti , nu?
- Da, suntem si te rog sa pleci, avem multe de despachetat, mi-a spus Piti cu o voce joasa si parca iesita din porumb si nu din pepeni.
Am plecat cu frica la fel cum am venit si nu am avut tupeul sa ma uit in spate. Am avut curajul sa le spun ca in seara asta discoteca va fi deschisa si daca vor si ei sa vina. Au acceptat mai repede cat mi-am imaginat si am plecat mai departe.
Acum stau si ma gandesc ca eu nu-l mai iubesc pe Andrei si nici nu stiu de ce m-am dus la el si mi-am facut parere proasta de Ella lui. Acum vreau sa vina mai repede seara sa vad cum se imbraca Piti la o petrecere de tara. Mai ales cum danseaza. Va las sa fierbeti, ma duc sa ma imbrac.