Andrei o insala pe Ella (Cap. XI)

Dupa ce a plecat Costi am ramas sa ascult conversatia lui Andrei cu fata aia care nu stiam inca cine era. M-am apropiat mai mult de tufisuri si am reusit sa ascult conversatia. Stiu ca nu este politicos, dar trebuia sa aflu adevarul. Andrei parca era visator asa de frumos vorbea, nu credeam ca o poate insela pe Ella. Si au inceput sa vorbeasca:
-Andrei, mi-a fost tare dor de tine!
-Si mie la fel.
-Poate maine vii pe la mine sa bem o cafea.
-Sa vede, nu sunt sigura ca ma lasa mama sa plec.
-Vin eu si vorbesc cu ea.
-Daca o sa ma certe.
-N-are cum sa te certe, ai incredere. Hai vino la mine..
Da... si asta a fost momentul in care am explodat. Cred ca s-au luat in brate sau cine stie, poate s-au si sarutat. Am avut destule dovezi sa-l incriminez pe Andrei de infidelitate. M-am dus repede in casa. Nici nu mai vedeam bine de la fumul inecator si muzica asurzitoare. Mi-am facut drum pana in camera rezervata de Andrei si Ella. Am ametit si am cazut pe gresia rece la picioarele lui Dinu. Dinu m-a luat de o apripa si m-a scos afara. La cat de enervata eram am inceput sa-mi cada lacrimile pe palme si sa-l lovesc pe Dinu cu pumnii pe spate. M-a luat precum un sac de cartofi, plin ochi. Afara era linistea cunoscuta indeajuns de mine. N-am putut sa-mi revin,cand a inceput Dinu sa-mi reproseze cu vorbe mai putin frumoase:
- Ia zi, asta, ca am si uitat cum te cheama. Isi puse mainile in solduri ca o tata autentica si se uita cu o spranceama ridica. Ma privea de sus, eu eram asezata pe un butuc de lemn ud.
- Vera, bai asta... I-am zis eu ridicandu-ma si netezindu-mi rochita. Zi ce vrei?
- Ce a fost cu tine sa-mi zici ca nu mai esti cu pampalaul ala de Costi?
- Chiar n-am chef, te rog, lasa-ma. Aveam multa treaba inainte sa ma cari tu afara.
- Ha ha, zi mersi ca te-am scos afara. Cred ca, doamne fereste, mureai acolo.
- Cred ca te bucurai daca muream. I-am zis eu cand m-am asezat din nou pe buturuga.
- Sincer sa fiu, nu ma bucuram, pentru ca nu eram impacat cu idee ca m-ai mintit.
- Bai, bai, am spus eu punandu-mi mainile pe fata, chiar n-am chef. Te rog pleaca.
- Nu plec pana nu-mi spui. S-a apropiat de mine si mi-a apucat barbia mea frageda cu mainile lui mari si crapate.
Dupa ce mi-a lasat fata in pace am zarit-o pe Ella iesind din casa, mai bine spus fugind la poarta. Credeam ca cineva i-ar fi zis de Andrei si parasuta aia, dar n-a fost asa. Dezamagita am continuat dialogul cu Dinu.
- Bai Dine, ce vrei tu de la mine? M-am impacat cu Costi exact cand am iesit din masina si m-am dus la toaleta.
- Tu nu vezi ca nici nu stii sa minti..am stat langa tine si nu te-am pierdut din ochi de cand am iesit din masina pana te-ai intalnit cu papa-lapte ala.
Ella a inceput sa tipe. Am crezut ca era adevarat. Ella l-a prins pe Andrei cu alta. Am inceput sa zambesc si sa-mi arat toti dintii de la un capat la altu. Dar dintr-o data mi-am schimbat radical fata. Pe drumul pietruit am zarit o fata si un baiat. Ella a inceput sa le faca cunostinta cu cei care erau in curte. Eu am incheiat cu Dinu spunandu-i ca nu mai vreau sa vorbesc cu el si sa ma lase in pace. Alta solutia nu am gasit mai buna de a scapa de el.
La barul improvizat din living, care era centru disctecii improvizate, erau aia doi tinandu-se de mana si sorbind din niste pahare lungi si cu doua lamai. Bautura era roz. Am ramas uimita. Am inceput sa vorbesc cu ei:
-Buna. Cine sunteti voi?
-Buna, mi-a spus fata, ma numesc Lola si sunt din Bucuresti. Cea mai buna prietena a Ellei. Si el este prietenul meu Leo, inpreuna cu Andrei si Ella suntem cei mai buni prieteni la bine si la greu. Mi-a spus Lola cu un glas entuziasmat.
-Ma bucur sa va cunosc. Eu am sa ma retrag.