Impreuna (Cap V)








"Draga jurnalule,

Astazi, voi avea o intalnire cu baiatul de care sunt atrasa. El ne stiind ca mie imi place de el. Intalnirea va avea loc la mine acasa, mai precis la cina, unde vor fi prezenti si parintii mei. Mai multe voi scris la sfarsitul zilei."
Elena avea un jurnal in care scria de trei ani de zile si nu l-a schimbat. A scris aproape in fiecare zi si nu s-a ferit sa povesteasca si intamplarile jenante sau urate din viata ei. Era mai mult o agenda de la o firma de imobiliare, adusa de tatal sau. Avea lipite tot felul de fotografii si articole de revista, plus, ce confectiona ea de mana. Scrisul era colorat. Folosea culorile dupa starea in care se afla atunci. Jurnalul era sa fie citit de cateva ori, atunci cand l-a uitat sub perna, sau cand cineva se uita la ea in biblioteca acolo unde era ascuns. Avea o coperta de carte dintr-un carton maro vechi cu titlul "Schite uitate", dar interiorul era gol. Acolo se afla agenda minune, asa cum o numea ea.
Biblioteca nu era foarte mare. Avea trei rafturi asezate deasupra tabliei patului.Rafturile erau confectionate dintr-un lemn scump, adus din Franta sau Elvetia, nici ea nu mai stia de unde erau aduse toate mobilierele. La geam avea masuta sau cum o numea ea "masa studiosului". In fata patului era asezata o comoda cu patru sertare pentru diferitele carti sau caiete. Televizorul sau mai bine spus, plasma, care era adusa tot de afara, bineinteles, umplea toata camera cu un aer de noblete. Elenei nu ia placut niciodata sa aiba o duzina de haine. Se imbraca la moda cu gust si merge odata la doua-trei luni pentru a-si reinnoii garderopa. Hainele pe care nu le mai purta sau i-au ramas mici, le-a dat la copii din centrele de plasamet. Peretii erau umpluti cu postere care mai de care. Unele mici care erau puse pe un perete. Altele super mari pe celalalt perete. Nici nu se mai vedea exact ce culoare aveau peretii initial. Tatal ei nu a zis nimic, pana cand, a intrat la ea in camera si a vazut ca tot tavanul era plin si el tot de postere. Nu i-a putut spune nimic, dar a facut o fata de "waw, suntem cumva la muzeul de postere?"
A terminat de scris si de ascuns jurnalul la locul lui si a coborat jos pentru a o ajuta pe Dana sa faca ordine si sa aseze masa pentru cina. Matei era inca la servici. Asa ca au inceput sa aseze totul cum au vrut ele, fara sa fie cicalite de un barbat. Au decis sa puna masa ce-a mare in living. Era o masa veche, dar buna, cu niste picioare negre, lungi, cu tablia tot de un negru lucios. Scaunele erau rosii, invelite in catifea si niste ciucuri pusi cu gust. Tacamurile erau dintre cele mai bune, argintul nu lipsea niciodata de la masa lor. Paharele erau din cristal. Au pregatit masa, gatind niste feluri mai deosebite, aduse din Franta. Desigur ca n-a lipsit vinul rosu. Elena a pus cateva flori intr-o vaza si a asezat-o in mijlocul mesei si a dat drumul la DVD, cantand niste romante la chitara.
S-a facut si ora cinci dupa-amiaza cand fetele au terminat de aranjat cina. S-au dus sa se schimbe in camerele lor. Aveau timp doar o ora si jumatate pana la venirea lui Matei. Andrei venea la sapte, ora stabilita de Dana.
Elena s-a imbracat in rochita data de Dana. S-a fardat natural, pentru a nu iesi in evidenta cu nimic si s-a accesorizat pe masura. Dana si-a gasit o rochie pe care a purtat-o la prima inalnire de acest gen cu Matei. A vrut sa-si aduca aminte cum a fost la prima cina impreuna cu prietenul ei si familia.
Toate erau pregatite, cand apare in pragul usii, Matei cu servieta si cu cravata putin desfacuta. Nu i-a venit sa creada ca cele doua, fiica si sotia, au putut sa faca ca locul monoton pe care il credea odinioara acum s-a transformat intr-un salon de restaurant.
- Fetelor, va ajutat cineva?
- Nu. spune Dana intrigata.
- Este foarte frumos, felicitari!
- Baiatul, cuceritor de inimi cand trebuie sa vina?
- Tata? zice Elena putin mirata de atitudinea luata.
- Ce-i? nu este asa?
A lasat-o fara replica si ca sa o salveze Dana intra in discutia lor.
- Matei, iubitule, dute si schimbata ca trebuie sa apara.
Matei era un barbat inalt cu ochii caprui si parul de un castaniu inchis. Avea o firma de imobiliare din care scoate bani frumosi. Avand posibiliatea de a calatori in toata Europa. Muncea de dimineata pana seara si nu se vaita despre munca lui depusa.Avea o eleganta aparte. Camasile si le calca singur, pentru ca dorea ca si cel mai mic detaliu sifonat sa fie netezit. Avea un tic de a-si trece mana prin parul des, atunci cand se gandea si sa strambe din nas cand se enerva. Vocea lui era uimitoare, toata lumea il asculta si ii cereau sfaturi. Avea si ureche muzicala, dar din copilaria a avut un accident la un concurs de chitara si de atunci, a dat vina mereu pe el, pentru cele intamplate. De asemea ca i-a transmis aceasta gene cu muzica si fiicei sale, dar ea inca nu a gustat din gloria muzicii clasice.
Pe la ora saptesprezece fara cinci minute se aud doua batai in usa dintr-un metal foarte rezistent si negru.
- Ma duc eu. voi stati aici, spune Elena.
- Buna, raza de seara! spune Andrei cu acelasi zambet ravarsitor de buze. El tinea doua buchete pe flori in mana.
- Buna, Andrei. Intra.
Andrei intra mai mult cu privirea atintita catre Elena, care sa nu uitam ca era imbracat superb. Stralucea. I-a oferit trandafirii rosii pe care ii luase pentru ea si niste crini, care miroseau in toata casa, pentru Dana.
La masa erau asezati normal. Ca atunci cand se puneau la masa de duminca seara. Matei in capul mesei la dreapta Dana, la stanga lui era Elena si acum Andrei statea lana Elena.
- Ma bucur ca ai acceptat invitataia asa de repede, Andrei, spune Matei ranjind si uitandu-se in farfurie.
- Imi face placere si de aceea am venit in aceasta seara.
- Sper ca iti place mancarea facuta, zice Dana uitandu-se pe sub sprancene.
- Da, desigur este delicioasa.
Cam toata cina nu au vorbit. La masa nu se se vobea in general. Opiniile se ziceau apoi la un pahar de vin pe canapea.
Dupa cina, s-au pus pe canapeaua de 4 persoane. Facuta la comada. Doar Ella, Andrei si Dana stateau pe canapea. Matei, smintea ca trebuiea sa arate ca si regele casei asa ca s-a pus pe un fotoliu din catifea, asezat langa semineu.
Andrei avea un costum negru, fara cravata cu doi nasturi deschisi la camasa alba si bine calcata,a remarcat Matei.
Elena era cam stanjenita si mai ales Andrei. Adica cine nu avea emotii. Casa era ca un cub unde energiile mai aveau putin si bufneau.
Andrei a invita-o pe Elena la o plimbare pe afara. Pentru a mai vorbi si ei intre patru ochi.
- Da, desigur va puteti duce, spune Dana entuziasmata si facandu-i cu ochiul Elenei.
Matei nu zicea nimic, incerca sa treaca, prin baiatul care ii "fura" fata, sa poata vedea comportamentul si mentalitatea de care da dovada. Concluzia pe care a tras-o Matei a fost una cat se poate de buna. I-a placut de Andrei si n-a avut nimic de reprosat.
Cei doi au iesit afara, pentru a lua si o gura de aer si pentru a vorbi.
- Stii, am petrecut foarte mult timp impreuna. Adica stiu ca pare absurd, ne cunoastem de patru zile. Dar aceste intamplari m-au facut sa ma atasez de tine. Ii prinde capul in palmele lui moi si uriase pe langa ale ei si incearca sa o sarute. Deodata se aprinde lumina din bucatarie, care se revarsa pe chipurile lor. S-au speriat cam tare si aleg sa se plimbe pe strada mare. La o intersectie se opresc pentru ca Elena sa spuna si punctul ei de vedere:
- Stiu ca pare absurd, dar si mie imi place de tine. Si...
N-a mai apucat sa spuna nimic, ca Andrei si-a infipt mainile in parul ei facut bucle si a saruta-o cum n-a mai facut-o niciodata pana atunci.
Au ramas nemiscati si uitandu-se unul la altul uimiti de acel sarut venit din senin si sincer. S-au luat in brate si si-au soptit cuvinte dulci si ne mai rostite, pana atunci.
S-au intors acasa, tinandu-se de mana si facand glume pe seama lui Matei.
- Bine ca ati avut desert, ca altfel cred ca eu eram desertul pentru tatal tau, spune el cu zambetul pe buze.
- Ai vazut ca nu s-a purtat urat si nu te-a ironizat. Cred eu ca si-a facut o parere buna despre tine, spune Elena cu o intelepciune ne mai intalnita.
- Ei bine, hai sa te duc acasa. Se face tarziu si sa nu se ingrijoreze ai tai.
Au ajuns in fata usii si cand sa deschis Elena usa se trezeste cu Dana, imbracata in pijamale si cu halatul pe ea.
- V-ati distrat in seara aceasta? Hai intrati. Tatau tau s-a dus la culcare, asa ca poti sa intri fara griji Andrei. Se uita la el cu intelegere si incepe sa rada.
- Ne-am distrat de minune, spun amandoi in acelasi timp.
Dana, dar nici ei nu au observat ca inca se mai tin de mana. Dana isi da seama pana la urma si le spune:
- Asa eram si eu ca am avut prima intalnire. Eram emotionata, se uita la mainile lor cu o satisfactie desavarsita, si nu intelegeam de ce mama lui nu ma placea.
Atunci si-au dat seama ca se tineau de mana si s-au desprins.
- Am uitat sa iti zic, Andrei. Maine seara la orele 17 :30, sunteti invitati amandoi la TNB de o fosta colega de servici. O poti insoti pe Elena, maine?
- Da, cu siguranta.
- E foarte bine atunci.
Dana s-a ridicat de pe canapea si a urcat la etaj, lasandu-i pe cei doi sa-si ia la revedere.
- A fost o seara minunata, spune Elena.
- Da, a fost uimitoare, nu credeam ca o sa fie atata de usor.
- E bine ca ne-am distrat.
- Da.
Apoi se saruta si Elena il conduce pana la usa. Se mai saruta inca o data pentru "noapte buna". Nu inchide usa pana cand nu-l vede traversand pe partea cealalta a strazii principale.
Elena urca repede la Dana in camera. Matei a adormit deja. O cheama printr-un "psss" scurt ca sa nu-l trezeasca pe tatal sau. Dana iese in fata usii:
- Iti multumesc foarte mult pentru seara aceasta, esti cea mai buna!
- Nu ai pentru ce, scumpa mea. Am facut toate astea pentru ca imi esti draga si tin la tine.
- Noapte buna, vorbim maine mai multe.
- Noapte buna!
Elena s-a dezbracat intr-o mare graba, pentru a scrie in jurnatul ei, despre cele petrecute peste zi.
"Uite ca am facut-o si pe asta. Am avut o intalnire, chiar prima mea intalnire cu un baiat, care fost la mine acasa. Suna cam ciudat, dar a fost frumos. Acum cred ca eu si cu Andrei suntem impreuna. O sa vina totul de la sine, daca va exista ceva intre noi. Tata cred ca a avut o parere buna despre el. I-am multumit Danei ca ma ajutat si ca mi-a dat ideea.
Maine voi merge la teatru cu Andrei. Va fi uimitor. "

Comentarii

  1. La mine acasa Andrei chiar sfarsea mancat de tata cu garnitura de carotida impanata, si eu am aproape 28.... :)
    Ce frumos ar fi sa fie parintii asa intelegatori si sa nu taie aripile primilor fiori.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Ramona J: Af fi foarte frumos, ca fiecare familie sa faca o cina in care sa-l/sa o invite pentru a se cunoaste. Dar in zilele noastre, nu avem parte de asa ceva. Si eu cred ca de aceea se petrec multe necazuri cu "copii care fac copii". parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  3. deabea astept urmatoru` capitol:))..e bestial:x.

    RăspundețiȘtergere
  4. o sa te numesc micuta scriitoare....:*:*:>:D<bv sunt f frumoase povestile;)tin-o tot asa

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste