Alergia la capsuni (Cap IV)
Pana la urma am ajuns acasa cu stari de voma si ameteala. Venele se jucau x si 0 pe incheietura mainii mele drepte si ma gadila. Esarfa pe care o tineam la gat am pus-o la mana pentru a nu fi vizibile venele mele jucause. Hanoracul meu era plin de sange si l-am bagat in rucsac.
Am ajuns in fata casei, unde Dominic se juca cu o prietena. Simteam bucuria din sufletul ei si imi era putin mila sa o iau din lumea aceasta. Ma mai gandeam ca poate chiar vrea sa plece si nu mai era nicio problema. Era greu de crezut asta. Mi-am bagat mainile in buzunarele blugilor si am intrat in casa. Desigur in casa era mama care facea prajituri. Mama era casnica si ii placea sa faca prajituri, dar numai noi le mancam, ea nici nu se atingea de ele. Ghinionul meu si a lui Dominic a fost ca neamul nostru, asta am aflat singura, este alergic la capsuni. Nu intrebati de ce. Chiar nu pot explica. Plus ca mirosul m-a facea sa vomit, nu-l suportam si punct. Am intrat pana la urma in bucatarie cu mana la gura si tinandu-mi respiratia. Mama s-a bagat in seama cu mine:
- Buna draga, ce ai, iti este cumva rau?
- Daaa, am zis eu printre degete.
- Vrei sa vin sa te ajut cu ceva, a inceput ea sa strige de la capatul scarilor.
- Nuuu, am strigat cat m-au tinut plamanii.
Am intrat la mine in camera, mi-am lasat rucsacul pe fotoliu si am mers repede pana la geam pentru al deschide. M-am pus la birou si mi-am luat oglinda-picior si m-am uitat in ea pentru a-mi vedea craterele crescute pe fata. Inca nu aparusera asa multe si mi-am dat repede cu un praf care cica atenueaza chestia asta. Telefonul a inceput sa sune si am raspuns:
- Alo, da, am spus eu cu o voce joasa.
- Buna Caro sunt Sebi, te-am sunat sa-ti spun ca trebuie sa ii zici urgent lui Dominic de plecare, nu mai putem amana, tata ne astepta.
- Pfooaa, Sebi am dat-o in bara. Mama a facut o prajitura cu capsuni si sunt varza pe fata.
- Poftim, esti nebuna?adauga el foarte repede.
- Nu sunt nebuna, i-am zis eu lui infuriindu-ma.
- Gata, stai linistita. Maine esti ca noua, crede-ma. Ai grija de Dominic. Fii atenta, daca i-a si ea alergia maine veti fi ca noi. Asa ca incearca sa o faci sa se apropie de prajitura.
- Da, am inteles.
- Maine stai acasa, nu mergi la scoala. Deja am rezolvat cu profesorii.
- Ooo, multumesc mult fratioare.
- Lasa vrajeala asta. Ai grija ce faci.
- Da...
Mi-a inchis super repede. E nesimtit. Apoi m-am pus pe pat si mi-am privit posterele de pe tavan minute in sir si la un momet dat am auzit un ras neobisnuit. M-am ridicat si mi-am tarat picioarele pana la geam, ma gandeam ca se aude de afara, dar nu era de afara. Dominic intrase in casa si prietena ei plecase. M-am concentrat putin si am simtit inca o persoana in camera. M-am speriat si mi-am pus mana la gura straduindu-ma sa nu tip. Deasupra monitorului era un Verzisor care ma urmarea. El nu si-a dat seama ca l-am vazut. Statea pe un scaun invizibil si cu mainile la frunte, cred ca se gandea. M-am apropiat de el si l-am apucat de ceafa cu doua degete. Cand si-a dat seama ca sta in aer a inceput sa se zbata. Era unu dintre Verzii aia mici care inca nu aveau nici o putere. L-am pus in palma si am inceput sa vorbesc cu el in soapta. Cine ma auzea credea ca sunt nebuna, vorbesc singura.
-Buai asta, ce-i cu tine aici?
- Sarut-manusitele domnita. Am venit pe Pamanat cu un scop anume, dar n-am voie sa va spun.
- Spune... m-am rastit eu la el.
- Da, stai nu ma aruncati afara, spun tot. Am fost trimis de Verde ca sa te spionez si sa o fac pe mama ta sa pregateasca prajitura cu capsuni pentru ati provoca alergia si ca tu sa nu mai pleci in tara Rosie.
- Ce plan diabolic. A inceput sa ma uimeasca Verde asta, e tare rau, i-am spus eu enervandu-ma.
- Stai domnita ca eu n-am nicio vina. Nu am vrut eu sa fiu in tara Verde. Ma credeti?
-Da, te cred. Poate putem rezolva.
L-am luat de ceafa din nou si l-am aruncat in primul sertar de la birou. Am pus mana pe mobil si l-am sunat pe Sebi.
Am ajuns in fata casei, unde Dominic se juca cu o prietena. Simteam bucuria din sufletul ei si imi era putin mila sa o iau din lumea aceasta. Ma mai gandeam ca poate chiar vrea sa plece si nu mai era nicio problema. Era greu de crezut asta. Mi-am bagat mainile in buzunarele blugilor si am intrat in casa. Desigur in casa era mama care facea prajituri. Mama era casnica si ii placea sa faca prajituri, dar numai noi le mancam, ea nici nu se atingea de ele. Ghinionul meu si a lui Dominic a fost ca neamul nostru, asta am aflat singura, este alergic la capsuni. Nu intrebati de ce. Chiar nu pot explica. Plus ca mirosul m-a facea sa vomit, nu-l suportam si punct. Am intrat pana la urma in bucatarie cu mana la gura si tinandu-mi respiratia. Mama s-a bagat in seama cu mine:
- Buna draga, ce ai, iti este cumva rau?
- Daaa, am zis eu printre degete.
- Vrei sa vin sa te ajut cu ceva, a inceput ea sa strige de la capatul scarilor.
- Nuuu, am strigat cat m-au tinut plamanii.
Am intrat la mine in camera, mi-am lasat rucsacul pe fotoliu si am mers repede pana la geam pentru al deschide. M-am pus la birou si mi-am luat oglinda-picior si m-am uitat in ea pentru a-mi vedea craterele crescute pe fata. Inca nu aparusera asa multe si mi-am dat repede cu un praf care cica atenueaza chestia asta. Telefonul a inceput sa sune si am raspuns:
- Alo, da, am spus eu cu o voce joasa.
- Buna Caro sunt Sebi, te-am sunat sa-ti spun ca trebuie sa ii zici urgent lui Dominic de plecare, nu mai putem amana, tata ne astepta.
- Pfooaa, Sebi am dat-o in bara. Mama a facut o prajitura cu capsuni si sunt varza pe fata.
- Poftim, esti nebuna?adauga el foarte repede.
- Nu sunt nebuna, i-am zis eu lui infuriindu-ma.
- Gata, stai linistita. Maine esti ca noua, crede-ma. Ai grija de Dominic. Fii atenta, daca i-a si ea alergia maine veti fi ca noi. Asa ca incearca sa o faci sa se apropie de prajitura.
- Da, am inteles.
- Maine stai acasa, nu mergi la scoala. Deja am rezolvat cu profesorii.
- Ooo, multumesc mult fratioare.
- Lasa vrajeala asta. Ai grija ce faci.
- Da...
Mi-a inchis super repede. E nesimtit. Apoi m-am pus pe pat si mi-am privit posterele de pe tavan minute in sir si la un momet dat am auzit un ras neobisnuit. M-am ridicat si mi-am tarat picioarele pana la geam, ma gandeam ca se aude de afara, dar nu era de afara. Dominic intrase in casa si prietena ei plecase. M-am concentrat putin si am simtit inca o persoana in camera. M-am speriat si mi-am pus mana la gura straduindu-ma sa nu tip. Deasupra monitorului era un Verzisor care ma urmarea. El nu si-a dat seama ca l-am vazut. Statea pe un scaun invizibil si cu mainile la frunte, cred ca se gandea. M-am apropiat de el si l-am apucat de ceafa cu doua degete. Cand si-a dat seama ca sta in aer a inceput sa se zbata. Era unu dintre Verzii aia mici care inca nu aveau nici o putere. L-am pus in palma si am inceput sa vorbesc cu el in soapta. Cine ma auzea credea ca sunt nebuna, vorbesc singura.
-Buai asta, ce-i cu tine aici?
- Sarut-manusitele domnita. Am venit pe Pamanat cu un scop anume, dar n-am voie sa va spun.
- Spune... m-am rastit eu la el.
- Da, stai nu ma aruncati afara, spun tot. Am fost trimis de Verde ca sa te spionez si sa o fac pe mama ta sa pregateasca prajitura cu capsuni pentru ati provoca alergia si ca tu sa nu mai pleci in tara Rosie.
- Ce plan diabolic. A inceput sa ma uimeasca Verde asta, e tare rau, i-am spus eu enervandu-ma.
- Stai domnita ca eu n-am nicio vina. Nu am vrut eu sa fiu in tara Verde. Ma credeti?
-Da, te cred. Poate putem rezolva.
L-am luat de ceafa din nou si l-am aruncat in primul sertar de la birou. Am pus mana pe mobil si l-am sunat pe Sebi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu