Treceți la conținutul principal

Durere (Cap VIII)


Am iesit din curtea casei pe care nu aveam sa o mai vedem niciodata. M-am simtit ca o criminala. Eu care imi iubeam mama asa de mult incat am putut sa o las acolo si eu sa nu ma mai intorc. In fine, mi-a fost greu. Acum sa vorbim despre mica noastra calatorie.
Aleeile parca se lungeau. Vedeam cum blocurile se inalta si semafoarele erau mereu rosii. Parca cineva ne oprea sa nu ajungem la Sebi. Dominic a inceput la un moment dat sa tremure, am luat-o de mana si i-am soptit sa-mi zica tot ce are pe suflet, sa se poata descarca pentru a nu avea un soc mai tarziu. Mi-a spus foarte multe pe drum, dar privirea si gandurile mele erau in alta parte. Vedeam cum copii jucau baschet si ma chemau sa dau la cos, mi se rupea sufletul. Am trecut prin fata parcului si am vazut batrani cu nepotii lor jucandu-se de parca aveau 30 de ani. M-am simtit ingrozitor gandindu-ma ca eu nu voi asista la nici o scena asemanatoare cu mama mea. Am strans-o si mai tare de mana pe Dominic. Am trecut prin fata barului unde iti petrece timpul liber J. am incercat sa nu ma gandesc la el. Il iubeam foarte mult. Am marit pasul si ne-am vazut de drum. Dupa doua minte de mers la intersectia strazilor 9 si 6 am primit un mesaj pe telefon: "Intoarce-te imediat la bar.J." si am raspuns " am sa plec, vorbim cand ma intorc.Caro." Cand am dat "trimitere" inima mi s-a rupt parca in doua parti grele,care parca ma facea sa nu mai respir. Mi-am bagat telefonul inapoi in buzunar si de atunci nu i-am mai raspuns la telefon. Am incercat sa vorbesc cu Dominic:




-Zi ceva, orice, i-am zis eu uitandu-ma foarte atenta la ea, dar in acelasi timp si ingrijorata.
- Imi este tare frica, mi-a zis ea in timp ce-si punea mana la gura.
- Ce ai, te doare ceva?am zis eu speriata cand am luat-o de umeri si am zguduit-o putin.
- Imi vine sa...
N-a mai avut timp sa-mi spuna ca vomita si m-a umplut de respect aproape din cap pana in picioare. M-am sters cu niste ziare si m-am dus la cel mai apropiat magazin sa-mi i-au o sticla de apa si niste servetele. Si-a cerut scuze asa cum a putut si am mers mai departe.
Verzisorul a inceput, ca prostu, desigur, sa rada. Mi-am infipt degerele mele uriase in ceafa lui si l-am potolit. De data aceasta juca sah pe hartie chiar cu el insusi. I-am zis sa lase sahul ca o sa vada lumea cum iese fum din umarul meu. M-a inteles, dar nu in deajuns. A inceput sa faca integrame cu replici din filme. Atunci am ramas masca si l-am lasat in pace sa-si vada de treaba lui.
Intre timp Dominic si-a revenit. Dar inca mai tremura din toate incheieturile si nu stiam ce avea. Nu avea de ce sa-i fie frica.
- Bai soro, nu ai de ce sa te crizezi asa, ai inceput sa ma enervezi, aici am sarit calul, stiu.
- Dar lasa-ma, daca imi este frica asta e, ce te bagi tu, mi-a zis ea cu o privire diabolica.
- Intelge mai fato ca, nu stiu cum sa-ti zic, noi acum mergem ca intr-o excursie si ne vom intoarce cat de repede posibil.
- Daca nu ne mai intoarcem? imi spune ea tragandu-ma de mana ca sa traversam mai repede.
- Da-ti peste gura ca altfel ti-o mult eu, asta a fost picatura care a umplut paharul.
- Auzi, i-a lasa-ma pe mine in pace. Imi este frica si punct. Ori ma lasi sa ma linistesc ori nu mai merg, te rog nu mai vorbi.
- Ok, am inteles, sa traiti sefa, nu mai vorbesc.
Tot drumul am auzit de la ea numai: nu se poate, da cu siguranta asa va fi, daca nu am ce sa manac? Tot felul de aberatii care ma surprindeau intr-un fel. Am incercat sa tac sa-mi tin ideile pentru mine.
Intr-un final, obositor pentru mine, am ajuns in comuna unde locuia Sebi. Dominic nu a mai fost aici si a fost surprinsa sa vada atata rau la un loc. M-a tras de mana cam ca la nivelul ei si mi-a zis ca ea vrea sa stea aici la mariginea comunei, unde sa nu aibe de-aface cu Verzii. Ce m-a surprins cel mai tare este ca nu si-a dat seama tot drumul ca eu port pe cineva pe umar. Cred ca daca ii spuneam nu mai mergea cu mine. A ramas singura, i-am dat telefonul meu pentru a nu se plictisi.
Am intrat la fel de repede, valul i-ar ma cuprins si m-a dus pana la Sebi. Parca era un lift mai performant si comod, dar in asta nu aveam norocul sa se opreasca curentul si eu sa fiu alaturi de un baiat misto. Am inchis ochii pentru a nu vedea crimele petrecute in stanga si in dreapta mea. Am trecut peste imaginile urate care-mi provocau greata.
Sebi statea bine mersi, nu avea nici o emotie, cu pelerina lui neagra pe ton. Atunci mi-am dat seama ca el era stapanul in casa si ca el comanda, dar nu am vrut sa deschis subiectul , nu voiam sa fiu nepoliticoasa. Surprinderea mea a fost sa o zaresc pe Ildico infasurata intr-un vesmant din catifea rosie si cu o coroana pe cap. Uimita de situatie, n-am putut sa ma abtin.
- Buna fratimiu, care mai e viata ta?
- Buna printesa, bine ai revenit, mi-a zis el cu tonul lui de "bine crescut".
- Vad ca puicuta ta si cea mai buna prietena a mea si-a revenit. Ma mai tine minte? am facut doi pasi in fata si am inceput sa-i flutur mana lui Ildico pentru a ma vedea. Nimic. Se uita in gol. Ce i-ai facut ma nenorocitule? Am inteles ca ai transformat-o, dar acum de ce nu-mi raspunde?
- Stai linistita, Caro, am sedat-o pentru a nu se lovi singura sau pe altcineva care vrea sa o ajute.
- Si, isi va reveni? i-am zis eu uitandu-ma in pamant.
- Da, cu siguranta. Cand vom ajunge in tara Rosie se va trezi. Cam intr-o ora asa.
- Intr-o ora plecam? Ce fain, imi place! am zis eu ironic.
- Printeso, stai linistita, stiu ca esti speriata. Sorta pe unde umbla?
- Am lasat-o afara, voia sa fie singura pentru a se linisti.
- O, bun. ok, dar peste o jumatate de ora trebuie sa vina si ea pentru a ne pregati. Crezi ca vei aparea in fata tatalui tau imbracata asa?
- Vreu sa vad rochiile de seara, am zis eu entuziasmata si uitandu-ma peste tot dupa rochi.
- N-avem rochii, avem Robine. Asa se numesc, sunt niste robe mai sofisticate, ai sa vezi. Acum dute si schimbate in Robine. Eu ma voi duce dupa Domimic.
Am dat din cap ca sunt deacord si am plecat foarte dezamagita. Rochiile de bal nu existau , i-ar eu imi pierdeam de la familie si iubit, toti tovarasii, pana la doctora care s-a rugat de mine 5 ani ca sa-mi ia sange.

Comentarii

  1. 9:27 PM nu ma pot concentra la cititi.
    Voi reveni.

    P.S. Se apropie de Star Wars.

    Best Seller!

    RăspundețiȘtergere
  2. @Cufaruldeflori: te inteleg ;))

    am vorbit eu prea mult si daia :))

    Cum ai zis si tu.. "daca n-are 2600 de pag nu o scot pe piata" iar eu zic "daca n-are 10.000 de personaje nu o scot pe piata"

    :))

    :*

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

Limba păsărească era vorbită de generaţia mea. Eram în faţa blocului şi ca să nu audă toţi vecinii ce puteam noi la cale, preferam să vorbim într-un limbaj numai de noi cunoscut. Am căutat prin mai multe surse şi am ajuns la această limbă păsărească. Pot spune că este destul de greu, dar dacă ai cuvântul în minte şi îl desparţi în silabe, poţi să vorbeşti foarte uşor pe această limbă. Îţi trebuie mult exercițiu.

Şi avem...

După vocalele A E I O U se pun următoarele:

 A = pa
 E = pe
 I = pi
O = po
U = pu

Exemple:

da = dapa
nu = nupu
bine = bipinepe
rău = răpaupu
te iubesc = tepe ipiupubepesc
îmi placi = ipimipi plapacipi (asta suna haios)
îmi place blogul tău = ipimipi plapacepe blopogupul tapaupu


O zi obişnuită din viaţa mea

O zi obişnuită din viaţa mea, acum, înseamnă să mă trezesc la 9 AM şi să mă pregătesc pentru a pleca la şcoală. Nu este chiar aşa de uşor precum pare. Eu obişnuită cu trezitul de dimineaţă, adică pe la 6AM, atunci când eram în şcoala generală, acum îmi este foarte greu. Programul de la şcoală este foarte încărcat şi nu-mi mai rămîne timp şi pentru mine. Pentru activităţiile pe care aş vrea să le fac, care îmi fac plăcere, nu care sunt greu de efectuat şi au un timp anume de terminat.

Cum ma las de fumat?

Eşti fumător?    Poate ai căutat măcar o dată în viaţă pe internet "cum să mă las de fumat?" dar nu ai dat peste o relatare a unuia care a încercat diverse metode. 
    Acum câteva zile mi-am dat seama că într-un interval foarte scurt am fumat foarte multe ţigări şi asta m-a adus la a treia tentativă de a mă lăsa de fumat, şi sper eu şi ultima. Acesta a fost unul dintre motive. M-am mai gândit la faptul că sunt aproximativ 500 lei pe lună arşi la propriu, plus sănătatea mea, pe care la vârsta asta o neglijez. Şi ultimul motiv secundar ar fi faptul că văd multe lume care se preocupa de ceva înafară de facultate sau muncă. Aşa că m-am gândit că " a mă lăsa de fumat" să fie pentru mine o nouă provocare.
   Totul a început de a-mi spune "Nu mai fumez, asta e ultima ţigară şi punct." Am rezistat 10 ore fără să fumez. În aceste 10 ore am ajuns la o concluzie personală. 
Există 2 tipuri de depententa.
   Fizică - în care se instalează acel tic de manevrare a ţigăr…