Treceți la conținutul principal

Ochii rosii (Cap VII)


Maya si J. s-au intors din masina cu apa in mana si cu fetele cazute. Mai aveau in mana un biletel pe care mi l-au dat sa-l citesc. - Cei cu asta?
- Citeste!
"Caro sunt Sebi si vezi ca am plecat cu Ildico la "mine" acasa. Vino si tu." M-am speriat si mi-a cazut si mie fata ca celor doi. M-am gandit ca a omorat-o, nu s-a stapanit si gata cu Ildico. Poate i-a spus adevarul si Ildico spunea la toata lumea de tara Rosie.




J. se uita putin urat la mine, trebuia sa stau sa vorbesc cu el si sa lamurim niste chesti de cuplu.
Da, eu si J. suntem impreuna de ceva timp, dar de cand a aparut Sebi nu am mai vorbit cu el. Tinuta lui agresiva m-a facut sa-mi fie mila de el. Ne cunoasteam de un an si ceva. A venit la sfarsitul clasei a VIII-a la mine in clasa si am cazut din fericire si in acelasi liceu. Este un baiat foarte inalt, face baschet de performanta. Tinuta lui este vulgara, dar asa pare, in interiorul lui se afla un suflet curat si bun. Comportamentul si vestimentatia il tin in picioare. Dupa ce parintii lui au murit intr-un accident de tren viata lui J. s-a spulberat. Locuieste cu bunicii lui, dar nu-i asculta mai deloc si de aceea doarme mai mult pe la mine. Relatia noastra este foarte frumoasa si ne intelegem super bine.
J. m-a luat de mana si m-a dus pe cea mai apropiata banca si m-a luat in brate. Mi-a soptit la ureche ca ma iubeste si sa am grija ce fac. Mi-a zis ca nu e suparat pe mine si nici nu o sa fie. Mi-a mai zis ca el banuieste ca se intampla ceva cu mine, dar eu n-am aprobat si nici n-am zis ca nu e adevarat, am stat ca o statuie uitandu-ma intr-un singur punct. M-a tras mai langa el si a incercat sa ma pupe pe gat, dar nu l-am lasat. I-am zis ca o sa vina si timpul cand o sa-i spun adevarul, dar mai trebuie sa astepte. Mi-am luat mingea, adica mingea era alui Sebi, dar trebuia sa i-o inapoiez si am plecat intret pe strazile aglomerate catre casa lui Sebi.
Verzisorul radea de mama focului si din verde s-a facut rosu la fata. Mi-am scuturat umarul ca sa nu par suspecta ca ma bat cu propriu umar si l-am potolit. A inceput o noua sedinta de yoga si m-a lasat in pace. Dupa ce am traversat marele bulevard batand mingia Verzisorul voia sa vorbeasca cu mine. Eram vazuta de toata lumea. Nu aveam cum sa vorbesc de una singura, paream nebuna. Asa ca mi-am scos telefonul mobil si m-a prefaceam ca vorbesc la telefon.
- Da, ia zi, ce vrei?
- Caro sa stii ca daca mergem la Sebi acasa o sa intram in comuna aia unde sunt si cei Verzi acolo. Daca ma descopera si vad ca sunt cu tine o sa ma omoare.
- Da, ai dreptate. Singura solutie este sa am incredere in tine si sa te las pe undeva pe aici.
- Da, dar unde?
- Stai sa ma gandesc, am spus eu uitandu-ma la toate magazinele din prejur.
- Vrei la pet shop?am zis eu razand.
- Vrei sa ies de-acolo mai curat decat uu Verzisor curat, mi-a zis Verzisor razand foarte pare si parca incepuse sa se auda.
- Mai incet, sa nu se auda. Atunci te las la o biblioteca, poate te mai documentezi si tu.
- Eu sa citesc?mi-a zis el foarte repede si punandu-si mainile in san si uitandu-se urat la mine.
- Dar ce, am zis ceva urat, am zis eu uimita.
- Eu n-a avut cum sa citesc. Nu prea stiu sa citesc, adica cunosc literele, dar mi-e greu sa le unesc.
- Atunci, te duc la scoala?
- Nu.. ai innebunit?mi-a zis eu cu un glas nervos.
- Atunci, i-a mai lasa-ma in pace si fa ce vrei. Eu te las la intrarea in comuna si stai acolo pana ce vin.
- Bine, si daca ma "miros", mi-a zis el facand o fata ganditoare.
- Fugi.
Am ajuns si la intrarea in comuna. L-am lasat pe Verzisor si am plecat incet catre casa lui Sebi. Toti de acolo se uitau la mine si incercat sa ma faca sa-mi pierd controlul. Am vazut niste femei omorate si copii care sangerau. Barbatii cu mustati lungi randeau zgomotos si paharele dupa mesele de la carciumi erau umplute cu bere si vin. Accidente de masina provocate in lant si case care ardeau fara nici o sursa plauzibila. Tabloul era si mai tragic de cand venisem prima oara.
Am ajuns in sfarsit la casa lui Sebi, cei de la intrare mi-au deschis usa. Parca intrasem in paradis. Linistea se instala in sufletul meu si parca imi aparea un zambet nou pe fata. Am vazut-o pe Ildico cu ochii rosii si cu atitudine vulcanica. Se batea cu toti oamenii care o ingrijeau. In mometul ala am simtit cum un val ma cuprinde si ma ridica. M-a ridicat cam la un metru de sol si m-a dus pana la Sebi. parca eram pe o patura plutitoare.
Am ajuns cu bine. Sebi era tare fericit. Nu intelegeam de ce.
- Bai asta, stii ca m-ai speriat cand ai plecat asa ca un magician ce esti.
- Buna din nou printesa, mi-a zis Sebi cu calm.
- Cei i-ai facut lui Ildico?
- Este de-a noastra acum, mi-a zis el fara a schita nici o remuscare.
- Pfoaa, stii ca i-ai distrus viata? Ea cum va mai trai cu parintii ei?
- Mi-a zis ca vrea sa stea cu mine de acum incolo. A zis ca nu vrea sa se mai intoarca la familia ei.
- Nu, ca esti nebun. Nu te credeam in stare, i-am zis eu cu putina ura in glas. De ce mi-ai zis sa vin aici?
- Pentru ca trebuie sa plecam. Acum! O lasam pe Dominic aici. Asta e, stiu ca nu-ti convine, dar trebuia sa vorbesti cu ea pana acum.
- Deja ai inceput sa ma enervezi, pe bune. Tu nu iti dai seama ca ma va cauta si in gaura de sarpe. Lasa-mi doua ore sa ajung acasa, sa vorbesc si sa ma intorc. Te rog
- Bine, daca in doua ore nu esti aici. Plec si fara tine.
Nici nu i-am mai raspuns. I-am intors spatele si am dat sa plec, dar acel val care m-a ridicat mai devreme m-a dus pana la Verzisor. Era bine pentru ca am trecut mi repede de acei Rosii insuportabili. Verzisor era acolo ghemuit si parca nu mai respira. Se facuse din verse alb ca varu de frica. L-am luat iar de ceafa si l-am urcat pe umarul meu.
Acasa cand am ajuns am simtit ca Dominic nu era asa de nervoasa si mi-am facut curaj sa vorbesc cu ea. Statea pe canapeaua din living si citea o carte. Mama era la bucatarie asa ca nu aveam cm sa vorbesc cu ea. Asa ca m-am asezat langa ea si mi-am inchis ochii, m-am concentrat la maxim si am incercat sa-i arat ei ceea ce voiam sa-i spun prin cuvinte. Nu dupa mult timp Dominic a lasat cartea de-o parte si s-a uitat minute bune intr-un singur punct. Parea posedata, dar era doar efectul filmuletului care ii derula pe retina. Dupa ce m-am oprit, s-a intors incet spre mine si m-a strans in brate. Cred ca si-a dat seama cat mi-a fost de greu cu alergia si a inteles. S-a dus la mama, a pupat-o, si-a luat hanoracul si a iesit pe usa fara sa-mi spuna nimic. Am inteles dupa comportamentul ei ca a priceput tot ce i-am arata, asa ca mi-am luat la revedere de la mama cu pretextul ca plecam pana afara. Am inchis usa incet gandindu-ma numai la mama, cum va suferi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

Limba păsărească era vorbită de generaţia mea. Eram în faţa blocului şi ca să nu audă toţi vecinii ce puteam noi la cale, preferam să vorbim într-un limbaj numai de noi cunoscut. Am căutat prin mai multe surse şi am ajuns la această limbă păsărească. Pot spune că este destul de greu, dar dacă ai cuvântul în minte şi îl desparţi în silabe, poţi să vorbeşti foarte uşor pe această limbă. Îţi trebuie mult exercițiu.

Şi avem...

După vocalele A E I O U se pun următoarele:

 A = pa
 E = pe
 I = pi
O = po
U = pu

Exemple:

da = dapa
nu = nupu
bine = bipinepe
rău = răpaupu
te iubesc = tepe ipiupubepesc
îmi placi = ipimipi plapacipi (asta suna haios)
îmi place blogul tău = ipimipi plapacepe blopogupul tapaupu


Cum ma las de fumat?

Eşti fumător?    Poate ai căutat măcar o dată în viaţă pe internet "cum să mă las de fumat?" dar nu ai dat peste o relatare a unuia care a încercat diverse metode. 
    Acum câteva zile mi-am dat seama că într-un interval foarte scurt am fumat foarte multe ţigări şi asta m-a adus la a treia tentativă de a mă lăsa de fumat, şi sper eu şi ultima. Acesta a fost unul dintre motive. M-am mai gândit la faptul că sunt aproximativ 500 lei pe lună arşi la propriu, plus sănătatea mea, pe care la vârsta asta o neglijez. Şi ultimul motiv secundar ar fi faptul că văd multe lume care se preocupa de ceva înafară de facultate sau muncă. Aşa că m-am gândit că " a mă lăsa de fumat" să fie pentru mine o nouă provocare.
   Totul a început de a-mi spune "Nu mai fumez, asta e ultima ţigară şi punct." Am rezistat 10 ore fără să fumez. În aceste 10 ore am ajuns la o concluzie personală. 
Există 2 tipuri de depententa.
   Fizică - în care se instalează acel tic de manevrare a ţigăr…

O zi obişnuită din viaţa mea

O zi obişnuită din viaţa mea, acum, înseamnă să mă trezesc la 9 AM şi să mă pregătesc pentru a pleca la şcoală. Nu este chiar aşa de uşor precum pare. Eu obişnuită cu trezitul de dimineaţă, adică pe la 6AM, atunci când eram în şcoala generală, acum îmi este foarte greu. Programul de la şcoală este foarte încărcat şi nu-mi mai rămîne timp şi pentru mine. Pentru activităţiile pe care aş vrea să le fac, care îmi fac plăcere, nu care sunt greu de efectuat şi au un timp anume de terminat.