Viata noua, asteapta-ma ca vin (Cap XII)















Sebi a terminat repede de completat acele harti si i le-a inapoiat lui Alesis. Alesis le-a bagat in niste dosare a scris numele nostru si s-a intos catre noi:


-Sunteti gata? ne-a spus el cu zambetul pe buze. S-a ridicat din scaunul lui confortabil si s-a indreptat catre ecranul imens din spatele lui.



- Da, a spus Sebi foarte entuziasmat. Voi fetelor, sunteti bine?


-Da, am spus eu si pentru Dominic.


-Tu verzisorule, este bine, esti gata? s-a apropiat Sebi de mine pentru al vedea pe Verzisor.


-Da, Sebi, ma simt super bine.


- Atunci sa mergem, a zis el foarte bucuros.






Pentru el era usor, fireste, el a intrat pe acest ecran si a iesit de nenumarate ori. Pentru mine era prima oara cand faceam acest lucru. Si nici in mometul in care ne-am apropiat de ecran nu credeam ca este adevarat.

Inima nu ma mai asculta, venele se jucau leapsa, iar creierul meu avea vedenii. Niciodata nu m-am mai simtit asa de rau. Poate atunci cand m-am transformat, dar eram foarte mica.

Ne-am pus in linie in fata ecranului si ne-am luat de mana. Alesis ne-a spus cu o voce hotarata, prima oara m-am speriat:


-Incercati sa uitati de toti cei de pe Pamant, pentru ca o sa va fie greu sa treceti portalul.


-Ai inteles printesa? mi-a zis Sebi uitatndu-se la mine si parca batand un apropo.


- Da, am inteles. Am dat din cap si am inchis ochii. Mi-am pus barbia la piept si am tras aer pentru a-mi umple plamanii.


-Atunci, sa-i dam drumul. Am sa apas pe buton si cand ajung cu numaratoarea la trei, Sebi va plecat primul, pentru ca el stie ce se petrece in partea cealalta si va va ajuta sa coborati. Unu, doi si trei.


Cand a zis trei Sebi a si sarit in ecran. Mi-am ridicat privirea pentru a constata ca este adevarata toata chestia asta cu portalul. Alesis se uita la mine cu o privire relaxata.


-Haide printesa. Unu, doi si trei.


Gata, am ajuns. Prima impresie a fost "woaw". Nu credeam niciodata ca voi vedea asemenea lucruri.

Am iesit dintr-un pom, eram intr-o padure. Pasarile se auzeau cum ciripeau si eu imi simteam corpul. Lumea unde m-am nascut era la fel cu cea unde am crescut. Nimic schimbat. Eram in padure si totul era la fel, ca intr-o padure de pe Pamant. Sebi se uita la mine si a incercat sa nu vorbeasca, dar n-a putut sa se abtina.


-Ce zici, printesa? Mai vrei sa te mai intorci pe Pamant?


- Nu te grabi, inca nu am vazut mai nimic.


In momentul acela a zarit-o si Dominic. Era rosie la fata si respira greu. Nu putea sa sara din copac si Sebi a ajutat-o. Verzisor era alb ca varul si a incercat sa se prefaca ca nu ii este frica.


Nu mai simteam nici un dor de casa. Pe J. nici nu mi-l mai aminteam cum arata si eram tare confuza in legatura cu asta. Mi-a ramas privirea intr-un singur punct gandindu-ma la treaba cu J., iar Sebi si-a trecut palma prin fata mea ca sa ma trezesc.


Drumul care ne conducea inspre oras era plin de gropi, mocirla si multe animale salbatice. Vremea acolo era schimbatoare si chestia asta m-a enervat la culme. Am incercat sa ma linistesc si sa-mi vad de noua mea viata ce aveam sa o traiesc la maxim.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste