Te vreau inapoi (Cap XI)














"Contacteaza-ma dupa ce telefon vrei tu, dar suna-ma odata. Te vreu inapoi." Astea au fost cuvintele care le-am repetat in gand pentru zece minute si Sebi nu zicea nimic. Incepea sa ma enerveze. Stia ca nu mi-l pot scoate din minte si din suflet. Nici nu isi intorcea privirea la mine, se uita drept in fata, parca se uita in gol. Am incercat sa-i atrag atentia si m-am pus in fata lui incercand sa-l opresc:


-Stai asa Sebi. Ai auzit ce am gandit, nu?i-am zis eu cu lacrimi in ochi.


-Da, printesa, am auzit, dar ce vrei sa facem? De intors nu ne intoarcem ca pierdem timp. Oricum pe J. nu-l putem lua ca este om. Daca voia sa vina cu noi trecea de durere si acum era aici cu tine.


-Nu mai vorbi asa, el este sensibil la durere, daca nu mai traia? i-am zis eu incretindu-mi fruntea.


-Da, ai dreptate. Oricum stai linistita si ai sa-l uiti. Nu te mai ambala atata. Ildico iti va da sfaturi bune cand o sa ajungem la palat, daca mai ajungem, in ritmul asta o sa fim acolo peste doua zile.


-Bine, tac, dar te rog ajuta-ma sa gasesc o solutie, i-am zis eu uitandu-ma la el clipind din ochi.







In fata noastra se vedea o camera mare si alba. Tunelul urat si plin de panze de paianjen se terminase. Dominic incepea sa-si revina. Aerul umed de tunel se transformase in aer curat, asemanator cu cel din parc primavara. Venele imi fugeau acum de bucurie si sufletul meu parca se ridica, dar gandindu-ma doua secunde la J. am revenit la starea initiala. Sebi si-a schimbat zambetul si i se vedeau toti dintii.


Am mai inaintat putin si am intrat in camera alba. Prima oara m-a orbit lumina, dar nu a durat mult. In fata ochilor vedeam o sala de calculatoare. Plasme, microfoane, camere video si in dreapta era un imens ecran. Nu am mai vazut nicaieri un asemenea ecran. Prima oara cand am dat cu ochii de el m-am speriat. Dominic ma strangea de mana si simteam ca ii este putin frica.


In stanga statea la un calculator un baiat. De la spate parea dragut, dar cand s-a intors era si mai dragut. Un brunet cu ochii albastri. Asta a fost prima caracteristica ce am vazut-o la el. Dupa ce si el m-a vazut am mai adaugat o liniuta la caracterizare: "zambetul perfect". Avea niste dinti perfecti si albi. In momentul ala venele nu ma mai ascultau si au inceput sa alerge.


Sebi s-a uitat la mine si mi-a zis in gand: "Nebuno, iti place, nu?" iar eu i-am raspuns: "Da, normal." si i-am zambit. S-a intors cu spatele la mine si s-a intreptat spre scaunul unde se afla baiatul zicandu-mi: " Hai sa-ti fac cunostinta, vino langa mine" mi-a zis el in acelasi timp cand deschise convorbirea cu acel baiat.


- Buna Alesis, am venit la tine ca sa te rog sa ma trimiti si pe mine in tara Rosie.


- Buna Sebi. Imi pare bine ca ai venit. Da, desigur.


- Uite, am venit cu fiicele regelului. Uite ea e Carolina, fiica cea mare.


S-a apropiat de mine pentru a ma saluta si a face cunostinta.


-Buna domnita Carolina. Ma bucur sa te cunosc.


-Buna Alesis, imi pare bine, am spus eu cu roseata in obraji. Ea este Dominic, sora mea mai mica.


-Buna domnita Dominic, ia zis el uitandu-se in alta parte.


-Buna, a zis Dominic putin rusinata.


Dupa ce am facut prezentarile ne-am asezat pe o canapea rosie, care mirosea a trandafiri. In cealalta parte se afla o canapea verde. M-am ridicat dupa cea rosie si m-am dus la canapeaua verde pentru ca o mirosi. Eram curioasa sa vad daca avea si ea un miros caracteristic. Mirosea a mucegai, un miros care nu-l poti caracteriza.


M-am intors la canapeaua rosie si l-am intrebat pe Alesis de ce miros canapelele. Mi-a raspuns scrut si la obiect "Cei Rosi au mirosul tradafirilor, iar cei verzi au mirosul mucegaiului. Dar acum nu te poti mirosi, cand vei ajunge in tara Rosie atunci iti vei da seama." Am dat din cap ca am inteles si am stat cuminte pana ce aveam sa plec in alta tara.


Alesis s-a ridicat de pe scaun impacientat si rosu la fata. Sebi l-a intrebat alarmat:


-Ce s-a intamplat Alesis?


-Acum, cu noi exista un Verde. Trebuie sa vad pe harta unde se afla.


-Stai asa, linisteste-te ca avem noi un Verde. E la Caro pe umar.


-Si de nu mi-ati zis ca dadeam drumul la robotii de curatenie degeaba.


-Imi cer sucuze, dar daca s-a facut invizibil de frica, am si uitat de el.


-Dar pana la urma ce cauta cu voi? intreaba Alesis cu o spranceana ridicata.


-A fost trimis de mai demult de regele Verde pentru a o spiona pe Caro, dar el nu este unul dintre acei Verzi care au devenit Verzi din rautate si a face rau, ci asta micu a devenit din greseala un Verde. Intelegi?


-Da, si acum vrei sa-l duci la loc in tara Verde?


-Nu, el ne-a zis ca vrea sa ramana cu noi si sa fie un Rosu. Trebuie sa vorbim cu tata sa vedem ce spune.


- Am inteles. Uite aici un formular si completeaza pentru fete si pentru Verzisor. Dupa puteti sa plecati.


Sebi a luat hartia si a inceput sa scrie. Avea un scris ordonat si frumos. L-a scris incet pentru a nu gresi. In momentele alea ma cuprinse iar dorul de casa. Era si mai aprins ca nu mai puteam sa ma mai intorc. J. nu m-a sunat, iar sufletul meu era ca si mort. Alesis era dragut, dar el era la mijloc. Nu era nici Rosu, dar nici Verde. Si nu puteam sa-i cer sa vina cu noi. In al doilea rand acela era locul lui de munca. Mi-am inchis ochii si am incercat sa nu tip de durere.

Comentarii

  1. preeeea frumoos>:D< te iub emmmm:x

    RăspundețiȘtergere
  2. Britain`s got talent, America`s got talent, India`s got talent, Romanii au talent, asa ca de ce nu ar avea si bloggerii? Talent!

    Mno…amu-i amu! Sa vedem ce talent ai tu! Baga mare si etaleaza-ti talentele pe blog (poza o gasesti la mine ) si daca nu e foc spune lumii, printr-un link, ca eu te-am indemnat

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-ai propus un link exchange,sunt de acord fapt pentru care te-am si adaugat

    RăspundețiȘtergere
  4. foarte inedit . Un fel de alice in tara minunilor ..romanesti.N,am mai pomenit asa combinatii .hm .

    RăspundețiȘtergere
  5. @sulfur: sincer sa sa fiu nici nu m-am uitat la film sau sa citesc cartile (daca sunt mai multe) asta e imaginatia mea :D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste