Moarte clinica (Cap XIV)

Simteam cum firele imi strapungea tot corpul si ca aparatele ma sufocau pur si simplu. Sentimentul nu poate fi descris, dar reactiile mele au fost asteptate de toti doctorii din spital.

Am deschis ochii speriata si m-am uitat in sus. Alb complet. Am incercat sa intorc capul spre dreapta acolo unde stimteam caldura omeneasca si am simtit cum cineva ma atinge. Am inceput sa aud niste sunete care semanau cu vocile celor apropiati. La capataiul meu se afla J. care imi punea mana pe frunte si ma saruta, iar la picioare statea mama care plangea in hohote. Am incercat sa deschid gura, dar un tub imi intra in gura si m-a facut sa ma incec. Eram intubata de trei ani. Facusem accident de masina lovindu-ma foarte grav la cap. Povestea suna cam asa:


In ultimele zile de vacanta eram cu sora mea in cel mai apropiat parc impreuna cu J. si cu gasca mea la un baschet. Totul s-a petrecut asa de repede incat acum imi este greu sa imi aduc aminte foarte bine. Stiu doar ca am plecat sa-mi iau o apa minerala si un baton de cereale. Semaforul de la intersectie nu mergea, dar stiu sigur ca prima masina a oprit, a oprit si a doua si cand am vrut sa traversez si linia de tramvai o masina super mare a dat peste mine. Si de atunci am "visat" tot ce v-am povestit pana acum. Parintii mei mi-au spus ca am stat trei ani de zile in coma, deci asta inseamna ca am pierdut liceul. Asta a fost povestea. Acum sa revin la spital.

J. a incercat sa vorbeasca cu mine putin mai mult sa vada daca imi mai aduc aminte de ce s-a intamplat. Am vorbit eu acolo pe limba mea incalcita si am inchis ochii. Dupa cateva minute am simtit cum tubul imi iese din gura si ca un aer proaspat imi invadeaza narile. Imi scotesera masca de oxigen si puteam sa respir aer curat.

Am stat cam o luna in spital pentru recuperare. Tin sa le multumesc doctorilor care au avut grija de mine si ca nu mi-au luat inima sau mai stiu eu ce. Mi-a povestit mama ca un rezident mai "rau" a intrebat-o daca e de acord sa ma scoata de la aparate si sa imi ia inima, ca cica un barbat de la el din familie avea nevoie, dar mama a zis ca nu, a zis ca nu vrea sa ma "omoare".

Intr-o zi de mai stateam la calculator si ma uitam la niste filmulete. Am incercat sa imi pot aduce aminte tot ce am "visat" pentru a le pune cap la cap si a face propriul filmulet, dar aveam lagune foarte mari si nu puteam sa le unesc, nu aveau logica.  Dupa cateva saptamani m-am lasat de cautat.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste