Martie - Aprilie


Era într-o după-amiază, când soarele se bucura de ultimele minute de glorie, iar luna îşi făcea mândră apariţia. Ea stătea în veranda casei pe un şezlong, alături de o carte bună şi un pahar înalt umplut jumătate cu ceai rece. Vântul se înteţea, iar valurile mării începeau să bată şi mai tare, nu se vorbea de nicio furtună la televizor, dar în sufletul ei furtuna se instalase deja.

Trecuseră 5 luni de când el nu-i dăduse niciun semn de viaţă. Inima ei se zdrobi în bucăţi minuscule, nu ştia unde să se ducă, nu încerca să scape de acea senzaţie de vinovăție. Da, ea credea că este vinovată, că din cauza ei, el a plecat, dar nu ştia ce schimbări se petrecuseră în sufletul lui. El plecase, pentru că îi era frică să întemeieze o familie, pentru că nu se putea împărţi în trei: birou, scrisul cărţii şi ea.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste