O călătorie cu o peripeție


   Eram acum două zile la Universitate în metrou. Eram cu o prietenă şi ne grăbeam să ajungem casă. Eram tare obosite după un program încărcat la liceu.
   În staţie s-au deschis uşile şi oamenii au coborât, iar când s-a anunţat că uşile vor fi închise, uşa de lângă noi a rămas blocată. Prima oară m-am speriat, am crezut că nu mai ajungem acasă.  Aceasi doamna ne-a anunţat că s-a sesizat o problemă la ultimul vagon şi că în câteva minute se va repara. Am aşteptat cam o jumătate de oră după ceas. Într-un sfârşit a venit un mecanic, îmbrăcat adegvat şi cu uneltele care îi erau necesare pentru a repara uşa. Am mai aşteptat 10 minute pentru a găsi problema. Până la urmă ușs a fost reparată. La următoarea staţie trebuia să schimbăm, am mai aşteptat şi acolo. Cât am mai pierdut şi cu schimbatul la Unirii am făcut în total cam o oră, drum pe care trebuia să-l facem în 30 de minute.
   Am ajuns acasă, iar mama era foarte speriată, pentru că nici semnal la telefon nu aveam. Nu puteam să iau legătura cu nimeni. I-am explicat de incidentul nefericit. Până la urmă a înţeles şi m-a rugat ca data viitoare să vin cu autobuzul. I-am zis că şi autobuzul poate să facă pană. Am râs. S-a uitat cu o sprânceană ridicată la mine şi mi-a zis că cel mai bine vin pe jos data viitoare.




e SF ca să știi big grin

Comentarii

  1. yoii...sper sa nu mai treci prin astfel de intamplari .

    RăspundețiȘtergere
  2. parintii sunt extrem de grijulii si uita ca se pot intampla si astfel de lucruri

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai nou tre sa ne cumparam elicoptere sa ajungem mai repede acasa.Ca ce trafic ii prin toate orasele.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste