Totul este o utopie


Eu vreau multe: vreau să zbor, să fiu invizibilă, să mor şi să mă nasc din nou, să iubesc, să mă detaşez de propria subiectivitate și să fiu tânără mult timp de acum încolo.

Îmi dau seama că tot ce am spus până acum este o utopie şi nimic nu se va întâmpla, dar trăiesc cu sentimentul că nimic nu e imposibil şi că ceva se va realiza, nu cele din lista de sus, ceva care mă face să fiu fericită. 

Voinţa de care dau dovadă m-a ajutat şi mă va ajuta de acum încolo, iar personalitatea mea puternică îmi va fi aliată pe drumul către o viaţă implinită.

Deci, voinţa şi lucrurile nerealizabile pe care doreşti să le faci, te pot ajuta să ajungi cineva, chiar dacă nu le poţi pune în aplicare.

Tu ai vreo dorinţă nerealizabilă?


Comentarii

  1. Și eu aș vrea multe... dar nu aș vrea să mor! Viața e așa de frumoasă dacă știi cum să o trăiești! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ciprian: n-ai citit cum trebuie "sa mor si sa ma nasc din nou" nu sa mor si sa nu mai fiu :)) :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Am înțeles... dar ideal ar fi, dacă nu ai muri niciodată... și să fii mereu tânăr, plin de viață :).

    RăspundețiȘtergere
  4. Se pare ca ti-a revenit inspiratia >:D<:*

    RăspundețiȘtergere
  5. muc roz: dintr-o lectie la psihologie si un concurs de dezbateri, am ajuns sa am inspiratie :D

    RăspundețiȘtergere
  6. nu am doar una:P am mai multe:))

    RăspundețiȘtergere
  7. La cate dorinte am eu ...cred ca nu-mi ajunge un caiet studentesc .
    Pai sa spun doar cateva din ele :
    1. sa zbor pe Marte si sa pot respira acolo si apoi sa revin pe Pamant
    2.Sa pot fi invizibil
    3. Sa merg pe apa
    4. Sa citesc gandurile
    - sunt doar cateva...lista este mare mare mare :))

    RăspundețiȘtergere
  8. viorel: si eu vreau sa citesc gandurile :x

    RăspundețiȘtergere
  9. Cam toate dorințele pe care le-am avut până acum s-au dovedit irealizabile. Însă încă mai am una, pe care o doresc cu ardoare și de al cărui caracter utopic sunt perfect conștient: aș vrea să trăiesc într-o societate în care oamenii să învețe să se limiteze, să caute un echilibru. Să învețe să producă exact atât cât pot consuma, să uite de megalomanie. Să poată ieși zâmbind de la locul de muncă, știind că urmează să petreacă puțin timp cu cei dragi. Iar legea, singura lege care să guverneze această societate să fie sloganul liberalismului american: ''Ești liber să faci orice dorești, atât timp cât acțiunea ta nu îi prejudiciază pe ceilalți''. Însă rămâne la stadiul de vis. Cum zicea John Lenon: '' You may say I'm a dreamer... but I'm not the only one''

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste