Capitol pilot


    Era cald. Era soare. Vântul nici nu-şi mai făcea apariţia. Stăteam pe marginea piscinei şi mâncam Tiramisu. Aveam o stare pe care nu o puteam exprima în cuvinte. Eram căzută într-o stare de melancolie şi tristeţe şi nu înţelegeam de ce, pentru că în acea perioadă eram fericită. Eram îmbrăcată într-un costum de baie roşu ca focul. Pielea îmi era destul de albă şi încercam să mă protejez de razele arzătoare ale soarelui cu diferite creme, dar în zadar. În dreapta piscinii, era o cadă, cam pentru mărimea mea, în care tata îmi adusese iaurt, pentru a-mi trece senzaţia de usturime. Când intram în cadă, parcă călcam în rai.



 - Carla?
 - Da mamă, sunt afară la iepuri.
    Aveam doi iepuri tare frumoşi, nu îmi pot aduce aminte ce nume le pusesem, pentru că la vremea aceea numele animalelor nu erau aşa de importante.
 - Vino puţin sus, te rog.
    Iepurii se uitau aşa de frumos la mine, cu ochişorii lor mici şi înlăcrimaţi, încât am mai stat puţin cu ei. Îi iubeam foarte mult şi ţin minte când eram mai mică l-am rugat pe tata să iau unul să dorm în pat cu el, n-aş vrea să povestesc ce am găsit în pat atunci când m-am trezit de dimineaţă.
 - Iubito, vreau să vorbesc cu tine despre Iustin, am văzut că nu mai trece pe la noi şi voiam să te întreb dacă s-a întâmplat ceva cu voi doi?
 - Mamă, te rog eu nu te băga, încă mai sunt cu el, dar am decis să nu ne mai vedem pentru câteva zile, poate aşa ni se face dor unul de altu.
 - Văd că vă place durerea, spuse mama zâmbind.
 - Nici chiar aşa...n-am cum să-ţi explic acuma, e aşa de uşor, încât n-ai înţelege.
    Avem o atitudine foarte rece faţă de mama, o iubeam mai mult decât pe mine, recunosc, dar când venea vorba de sentimentele mele, parcă nu ajungea acolo unde mă durea pe mine şi nu mă putea alina.
    Iustin era iubirea mea din copilărie. Unde era el eram şi eu şi invers. Am mers amândoi la grădiniţă, la şcoală şi apoi când trebuia să trecem în clasa a noua, el a plecat la Dublin, Irlanda. Avea ochii negri, mari, cu părul destul de drept, avea o gură frumoasă, bună de sărutat.
Anii au trecut, iar noi ne-am schimbat.

Capitolul I - aici





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste