Treceți la conținutul principal

Capitol pilot


    Era cald. Era soare. Vântul nici nu-şi mai făcea apariţia. Stăteam pe marginea piscinei şi mâncam Tiramisu. Aveam o stare pe care nu o puteam exprima în cuvinte. Eram căzută într-o stare de melancolie şi tristeţe şi nu înţelegeam de ce, pentru că în acea perioadă eram fericită. Eram îmbrăcată într-un costum de baie roşu ca focul. Pielea îmi era destul de albă şi încercam să mă protejez de razele arzătoare ale soarelui cu diferite creme, dar în zadar. În dreapta piscinii, era o cadă, cam pentru mărimea mea, în care tata îmi adusese iaurt, pentru a-mi trece senzaţia de usturime. Când intram în cadă, parcă călcam în rai.



 - Carla?
 - Da mamă, sunt afară la iepuri.
    Aveam doi iepuri tare frumoşi, nu îmi pot aduce aminte ce nume le pusesem, pentru că la vremea aceea numele animalelor nu erau aşa de importante.
 - Vino puţin sus, te rog.
    Iepurii se uitau aşa de frumos la mine, cu ochişorii lor mici şi înlăcrimaţi, încât am mai stat puţin cu ei. Îi iubeam foarte mult şi ţin minte când eram mai mică l-am rugat pe tata să iau unul să dorm în pat cu el, n-aş vrea să povestesc ce am găsit în pat atunci când m-am trezit de dimineaţă.
 - Iubito, vreau să vorbesc cu tine despre Iustin, am văzut că nu mai trece pe la noi şi voiam să te întreb dacă s-a întâmplat ceva cu voi doi?
 - Mamă, te rog eu nu te băga, încă mai sunt cu el, dar am decis să nu ne mai vedem pentru câteva zile, poate aşa ni se face dor unul de altu.
 - Văd că vă place durerea, spuse mama zâmbind.
 - Nici chiar aşa...n-am cum să-ţi explic acuma, e aşa de uşor, încât n-ai înţelege.
    Avem o atitudine foarte rece faţă de mama, o iubeam mai mult decât pe mine, recunosc, dar când venea vorba de sentimentele mele, parcă nu ajungea acolo unde mă durea pe mine şi nu mă putea alina.
    Iustin era iubirea mea din copilărie. Unde era el eram şi eu şi invers. Am mers amândoi la grădiniţă, la şcoală şi apoi când trebuia să trecem în clasa a noua, el a plecat la Dublin, Irlanda. Avea ochii negri, mari, cu părul destul de drept, avea o gură frumoasă, bună de sărutat.
Anii au trecut, iar noi ne-am schimbat.

Capitolul I - aici





Comentarii

  1. Radu alexandru21 iunie 2012, 14:41

    Emme asteptam continuarea!:D...daca exista:):*

    RăspundețiȘtergere
  2. Radu: exista :D seara apare primul capitol, acesta a fost pilotul :D ;))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

Limba păsărească era vorbită de generaţia mea. Eram în faţa blocului şi ca să nu audă toţi vecinii ce puteam noi la cale, preferam să vorbim într-un limbaj numai de noi cunoscut. Am căutat prin mai multe surse şi am ajuns la această limbă păsărească. Pot spune că este destul de greu, dar dacă ai cuvântul în minte şi îl desparţi în silabe, poţi să vorbeşti foarte uşor pe această limbă. Îţi trebuie mult exercițiu.

Şi avem...

După vocalele A E I O U se pun următoarele:

 A = pa
 E = pe
 I = pi
O = po
U = pu

Exemple:

da = dapa
nu = nupu
bine = bipinepe
rău = răpaupu
te iubesc = tepe ipiupubepesc
îmi placi = ipimipi plapacipi (asta suna haios)
îmi place blogul tău = ipimipi plapacepe blopogupul tapaupu


Cum ma las de fumat?

Eşti fumător?    Poate ai căutat măcar o dată în viaţă pe internet "cum să mă las de fumat?" dar nu ai dat peste o relatare a unuia care a încercat diverse metode. 
    Acum câteva zile mi-am dat seama că într-un interval foarte scurt am fumat foarte multe ţigări şi asta m-a adus la a treia tentativă de a mă lăsa de fumat, şi sper eu şi ultima. Acesta a fost unul dintre motive. M-am mai gândit la faptul că sunt aproximativ 500 lei pe lună arşi la propriu, plus sănătatea mea, pe care la vârsta asta o neglijez. Şi ultimul motiv secundar ar fi faptul că văd multe lume care se preocupa de ceva înafară de facultate sau muncă. Aşa că m-am gândit că " a mă lăsa de fumat" să fie pentru mine o nouă provocare.
   Totul a început de a-mi spune "Nu mai fumez, asta e ultima ţigară şi punct." Am rezistat 10 ore fără să fumez. În aceste 10 ore am ajuns la o concluzie personală. 
Există 2 tipuri de depententa.
   Fizică - în care se instalează acel tic de manevrare a ţigăr…

O zi obişnuită din viaţa mea

O zi obişnuită din viaţa mea, acum, înseamnă să mă trezesc la 9 AM şi să mă pregătesc pentru a pleca la şcoală. Nu este chiar aşa de uşor precum pare. Eu obişnuită cu trezitul de dimineaţă, adică pe la 6AM, atunci când eram în şcoala generală, acum îmi este foarte greu. Programul de la şcoală este foarte încărcat şi nu-mi mai rămîne timp şi pentru mine. Pentru activităţiile pe care aş vrea să le fac, care îmi fac plăcere, nu care sunt greu de efectuat şi au un timp anume de terminat.