Vis. Cosmar. Paranoia.


Vis. Coşmar. Paranoia.

Vineri seara. Cald. Nuntă la trei străzi de mine. Lăutari. Bine că făceau pauză. Cutremur. Nu l-am simţit.

Cald.

Apă. Baie. Dus. Televizor.  Nimic din acestea nu m-a făcut să adorm. Am început chiar să citesc, poate-poate o să-mi pice ochii de oboseală. Am adoptat toate poziţiile de somn posibile şi imposibile. Ba cu cearceaful pe mine, ba între picioare, ba sub mine. Nicio poziţie nu era confortabilă. Am început să mă pleznesc peste picioare şi mâini. Oare de ce? Am lăsat plasa deschisă şi țânțarii m-au invadat. Într-un târziu am adormit. Am încercat să nu mă gândesc la nimic şi uite că a mers.

Întuneric. Frig. (măcar în vis să simt şi eu puţină răcoare) Pustiu.

Nu mai ştiu exact ce am visat. Oricum, ceva mai groaznic nici că puteam să visez. Ideea e că nu am visat o acţiune, că se întâmplă ceva, am simţit un fior, o durere insuportabilă. Dintr-o dată apare o umbră din dreapta. Mă sperii foarte tare și pe urmă



M-am îmbrăcat şi am plecat în poligon.

Să conduci este o artă. Trebuie să ai asta în sânge.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste