Micuta Carla - Cap. IV


   A doua zi m-am trezit foarte buimăcită. Toată camera se învârtea cu mine. Îmi aduc aminte că am visat ceva foarte urât şi cred că am şi plâns puţin. Ochii îmi erau roşii şi eram transpirată toată.
   M-am dat jos din pat şi din instinct m-am dus la telefon să văd dacă m-a căutat cineva. După mi-am dat seama că telefonul nu mai mergea şi am fugit până la parter pentru a lua telefonul fix. Voiam să-l sun pe tata şi să-l întreb dacă astăzi mai mergem la ţară la bunici. Mama era la piscină şi asculta melodiile tinereţii ei.



 - Tată, bună, mai mergem la ţară azi?
 - Bună scumpo! Da, dar eu o să rămân puţin în Iaşi şi o să vină Eric. Ai să pleci cu el.
 - Hmm, bine. Pe la ce oră?
Deja îmi displăcea ideea. Eu cu Eric în maşină pentru o oră. Nici nu aveam ce vorbi cu el. Eu îl voiam pe tata. De el îmi era dor.
 - Cam în două ore o să apară. Mă suni când ajungi. Să ai grijă.
 - Bina tată, te sun.
La naiba, mă cam supărasem, dar ce voiai să fac? Tata are treburi importante în toată ţara şi din treaba asta face rost de bani.
   M-am dus la mama şi i-am spus că o să plec la ţară pentru a le duce bunicilor strictul necesar şi pentru ai revedea.
 - Ok, dar să ai grijă. Eu nu prea ştiu cum conduce Eric ăsta. Iar dacă vezi că apasă acceleraţia îl baţi încet pe umăr şi îi spui că eşti prea tânără să mori.
   Mama este obsedată de vitează, dar nu la modul că-i place viteza, ci din contră. Asta e din cauza unui accident din copilărie. Fratele ei mai mare îşi luase carnetul nu de mult timp. A plecat cu prietenii la mare şi pe autostradă din cauza vitezei n-a mai putut controla maşina şi pur şi simplu a zburat după carosabil.
 - Da mamă, aşa o să fac, dându-mi ochii peste cap.
 - Apropo, a sunat Iustin pe la ora nouă. Era tare agitat. Voia cu tine. I-am zis că dormi şi că-l suni tu când te trezeşti.
 - Mda, lasă-l aşa. Nu-l sun azi.
 - De ce? S-a întâmplat ceva?
Mama vrea să ştie tot. Vrea să ştie şi cu ce cremă mă dau pe faţă înainte de culcare.
 - Îmi era prea dor de el şi na, am vrut să ne certăm puţin.
Nu aveam ce să-i spun altceva. Am întors spatele şi am plecat.

   Am mers până în cameră să îmi caut geanta în care aveam să-mi pun un schimb de haine pentru orice eventualitate şi nişte nimicuri de-ale noastre, fetele.

   M-am pus la calculator. Mai aveam de aşteptat o oră jumate. Mama era jos la laptop şi din fericire era intrat pe Messenger.

Carla: mamă, îmi faci şi mie ceva de mâncare?
Mamiii: da, dar să vii jos să mănânci :-w
Carla: nu mamiiii. vreau aici. mai vorbesc şi eu cu fetele.
Mamiii: bine, dar tu faci curat sâmbătă la tine în cameră.
Carla: bine mamiii, aşa voi face. ;))

   Am deschis toate tab-urile posibile şi am început să "navighez". Aşa spune tata. Are el un banc despre calculator şi mi-l spune de fiecare dată când are ocazia. Sună cam aşa: "Cum navighează o blondă pe internet? R: Toarnă apă pe tastatură".

   După două minute de linişte a început nebunia. Toată lumea aflase ce se întâmplase la pizzărie şi acum mă luau la întrebări. I-am răspuns numai Adei, pentru că ceilalți voiau doar un nou subiect de bârfa în liceu.

Ada: Vrei să vin până la tine?
Carla: Dacă vrei...
Ada: Bine, hai că vin.

   Am primit de la Iustin două mail-uri şi trei mesaje pe care le-am găsit pe mess, la offline.
Îşi tot cerea scuze. Mi-a spus că ar fi băut ceva care nu i-a făcut bine şi d-asta n-a ştiut ce face. Îmi zicea de Sara cât poate să fie de diabolică. Da, dar chiar aşa este. Cea mai populară fata din liceu, trebuie să fie şi rea. Să zicem că l-am crezut, dar nu-mi va trece supărarea prea repede.

   Ada a venit aşa de repede încât n-am avut timp nici să mă schimb de pijamale. Am rugat-o pe mama să o ia de la poartă şi să o aducă la mine în cameră.

 - Scumpa mea, ce s-a întâmplat?
Părea chiar speriată.
 - Am aflat aseară că Iustin s-a sărutat cu Sara la petrecerea Dorei.
 - Cum aşa?
 - A venit mai devreme în România şi a trecut pe la Dora, la petrecere.
 - Şi care e faza?
 - Nici eu nu ştiu prea bine care e faza. Mie mi-a spus că a băut nu ştiu ce şi că l-a luat ameţeala şi aşa s-a sărutat cu Sara. Spune că a fost mâna ei la mijloc.
 - Ce diabolică poate să fie fetiţa asta.
Am început să plâng şi m-am urcat în pat. Ada a venit lângă mine şi m-a luat în braţe. Mă simţeam foarte bine acolo în braţele ei şi aş fi stat acolo până aş fi uitat de Iustin.
   M-am uitat la ceas fără să vreau şi am văzut că deja trecuse două ore. I-am zis Adei că trebuie să plec până la ţară şi că vin până diseară. Să nu-şi facă grijă că petrecerea va avea loc sâmbătă.
   Aveam de gând să dau o super petrecere. Aşa, să fie ultima petrecere înainte să înceapă şcoala.
Invitaţii nu erau mulţi, dar cel mai greu a fost să-i invit pe Iustin şi pe Sara. Atunci când am organizat lista de invitaţi, nu aveam nimic cu ei şi acum nu pot da înapoi. Trebuie să fiu un organizator corect de petreceri.

Sună fixul. Eric.
 - Eşti gata? Eu mai am puţin şi ajung.
 - Da, în cinci minute cobor şi eu.

   Ada plecase deja, aşa că m-am dus să-mi iau la revedere de la mama şi să-mi iau sucul natural de portocale făcut de ea. Face cel mai bun suc de portocale din toată lumea. Nu ştiu ce pune în el. Zice că e secret.

   În maşină linişte deplină. Aveam de mers o oră şi ceva până la ţară. Mi-am pus pe urechi noile mele căşti de la Sony şi am dat muzică la maxim. Eric a mers chiar încet. M-am şi mirat. Într-un final am ajuns şi pe drumul forestier din dinaintea intrării în comună. În stânga câmp, în dreapta câmp. Nici urmă de om. Aşa că mi-am dat căştile jos şi l-am întrebat pe Eric dacă pot să conduc şi eu până aproape de intrarea în comună. El a acceptat imediat. Nu avea cum să nu accepte. Sunt fata şefului lui. Totuşi.
   M-am urcat la volan şi am început să mă mişc de pe loc. Pentru mine treaba cu condusul este tare fascinantă. Îmi place la nebunie. Am mers cred că vreo doi kilometri. Cred că aveam 15 km/h. Când de-o dată se vede o maşină albă venind din faţă. Eric nu a văzut-o prima oară.

 - Eric, maşina aia e albă. Pare să fie de poliţie.
 - Stai mă calmă, nu umblă poliţia pe aici.
El fiind cu aproape tot corpul în spate căutând o cârpă să şteargă borbul maşinii.
 - Eric, poliţia!
Eram panicată, riscam să nu mai dau de carnet dacă mă prindea poliţia la volan. Eric se uită repede în faţă şi s-a întors cu faţa spre mine.
 - Treci peste mine şi sărută-mă, spune el asta cu o față panicată.
 - Hmm, cred că glumeşti. Nu ştii cum să faci ca să te sărut.
 - Nu, nu ştiu ce să fac ca să nu se prindă poliţia. Da?
 - Bine.
Atât am putut să zic că Eric m-a luat de şolduri şi m-a urcat peste el. Nici acum nu ştiu unde am pus picioarele, pentru că locul este destul de mic. Şi chestia pe care nu credeam că o s-o fac vreodată s-a întâmplat. Pentru a părea real, chiar l-am sărutat. Dar fază este că l-am sărutat prea mult. Poliţia s-a oprit în dreptul nostru şi s-a dat jos din maşină.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste