Cosmaruri


Deuce, coşmarurile au început să mă urmărească mai tot timpul. Aseară am avut un deja-vu care a ţinut mai bine de un minut, dar eu tot cred că asta am visat, pentru că vedeam exact imaginea pe care am avut-o în aşa zisul vis.

Obosită cum eram, am adormit destul de repede, iar visele nu s-au oprit aici. 

Dar gata, de acum încolo, încerc să nu mai visez, când vreau să adorm nu mă gândesc la nimic şi dacă tot visez, încerc să nu mă gândesc prea mult la ce s-a întâmplat în vis, iar dacă apare o asemănare între vis şi lumea reală, nu mă interesează, merg mai departe. 


Comentarii

  1. sti cum se zice, ca subconstientul e implicat in toata treaba asta cu visele...probleme care te apasa, ganduri care te macina, amintiri care-ti zambesc dintr-un coltisor...toate astea amplificate, modelate de minunatul nostru creier :)..asa ca ar fi interesant sa-ti analizezi comarurile atata timp cat nu vei deveni paranoica :D

    RăspundețiȘtergere
  2. poi daca mi le analizez si ma gandesc la ele, dupa un timp ele se intampla. acum nu stiu daca sunt deja-vu-uri sau "visele devin realitate" :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Inteleg cum e:)) eu de vreo 5 luni am numai cosmaruri, insa am ajuns sa fac ca tine, adica sa nu le mai bag in seama. :-s Pentru ca altfel mi se f*te toata ziua daca stau sa ma gandesc la cosmarul din seara precedenta.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste