Alegerea viitorului


Alegerea unui viitor nu este aşa de uşor cum pare. Îţi trebuie ceva timp ca să te decizi. Contează foarte mult să nu iei decizii importante în ultima secundă. Îţi trebuie un an sau doi pentru pregătire.

Eu, am trecut prin mai multe etape.

1. "Când o să fiu mare, vreau să fiu ca mama şi ca tata" Mda... eram mică, niciodată nu o să ajung ce sunt ei.

2. Atunci când eşti mic, cei din jur te influenţează foarte mult. După ce ai trecut de faza "mama şi tata", ajungi să iei ca exemplu pe profesori. "Când o să fiu mare, vreau să fiu profesoara de biologie". Îmi place biologia, apropo.

3. Atunci când treci la o treaptă superioară şi creierul tău începe să judece, îţi dai seama că toate visele tale de viitor sunt nişte basme.

Şi

4. Ajungi în situaţia mea (sau poate ai trecut de mult) când cu doi ani înainte de bac, părinţii tăi te pun să te gândeşti unde vrei să dai mai departe. Începi să-i întrebi pe ai tăi să-ţi dea o sugestie. Cu siguranţă că ei vor să faci, exact ceea ce au făcut şi ei. Na, ţie nu prea îţi convine. Singurul lucru pe care îl poţi face este să:

A. Să te gândeşti ce profil îţi place mai mult.(real/uman)

B. Abilităţile tale.

C. Defectele tale.

D. Să te gândeşti şi ce se plăteşte bine şi mai ales ce meserie nu va dispărea în următorii 10-20 de ani.

Eu am făcut aşa:

A. Profilul este real. Biologie.

B. Energică, descurcăreaţă, inventivă.

C. Prea multă energie strică.

D. Vreau să merg mai departe în domeniu medicinei.

Cine citeşte asta şi încă nu a dat bacu', rog să facă şi el/ea punctele A-->D


Comentarii

  1. mult succes, am impresia ca am scris si eu 1-2 articole despre asta...
    Eu unul ma bucur de drumul ales, dar inca mai trebuie sa definitivez calea, fiindca e si asta plina de oportunitati

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu ai vrea sa sti ce imi doream, si inca imi doresc, sa ajung

    RăspundețiȘtergere
  3. mama, parca ma simt batrana cand te aud :)) la mine a fost usor. stiam ca voiam ceva comunicare, am dat de o profa de engleza (pt admitere) care mi-a schimbat viata si asa am ajuns sa fac 2 facultati. dupa 3 ani (de la admitere) si alte 2 persoane incredibile, stiu ca vreau sa fac 2 lucruri :)) lingvistica si pr cultural. deci da, conteaza ft mult ce vrei tu, dar si ce oameni cunosti :D

    RăspundețiȘtergere
  4. A. Deşi sunt la profil real şi ar trebui să-mi placă mai mult să lucrez cu cifrele decât cu oamenii, optez pentru cel uman...

    B. Păi nu aş avea timp să le scriu pe toate, dar în general sunt o persoană comunicativă şi sociabilă şi îmi place să lucrez cu oameni. Probabil aş fi un bun psiholog sau un foarte bun veterinar.

    C. De obicei obosesc foarte repede, atât fizic cât şi psihic, am nevoie de foarte multe ore de somn. În rest, cred că nimic. Nu-mi doresc ceva care să mă epuizeze.

    D. Oamenii din alte ţări schimbă foarte des locurile de muncă şi de cele mai multe ori aceste locuri de muncă nu prea au legătură. De exemplu, azi eşti secretară, peste 3 luni te concediază şi găseşti un job în domeniul imobiliarelor, peste doi ani faci un curs şi devii asistentă într-un cabinet stomatologic, apoi peste un timp te gândeşti la farmacie. Şi aşa mai departe. Eu îmi doresc să fac ceva care să mă satisfacă din punct de vedere spiritual, ceva care să-mi placă şi să mă împlinească. Să-mi spun "uite frate, asta mi-am dorit să fac dintotdeauna! asta îmi place să fac", să nu merg cu scârbă la locul de muncă, doar să fac un ban de pâine.
    La urma urmei, eu pot trăi şi foarte modest, c-un pateu şi-o pâine pe zi, dar să ştii că bărbosu' ne vede pe toţi şi sunt sigură că are el ceva pentru mine. Doar n-o să mănânc pe banii alor mei toată viaţa...

    :*

    RăspundețiȘtergere
  5. Chiar că e greu ! Eu sunt a XII-a și încă nu sunt 100% sigură de ceea ce vreau să fac mai departe.
    E foarte bine că ai început să te gândești la asta din timp !

    Seară plăcută sa ai !

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste