Timpul


Timpul aspru a trecut,
Mintea ţi-e pustie.
Nimic nu te-a durut
Şi ea sigur nu ştie.

Nu ştie dacă îi pasă,
Presupune,
Dar totuşi te lasă
Să crezi ce spune.

Spune că totul e bine...
Nu-i ruşine cum te minte?
Uite cum se joacă cu tine!
Inima nu vrea să ţi-o aline.

Timpul proaspăt a venit.
Căldură mare este...
Acum se merge pe-un drum diferit.
Sfârșit-am această poveste.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste