Treceți la conținutul principal

Sa am o familie sau nu?

   Cariera pentru multi dintre voi este un plan. Iti faci planul de acasa si incerci sa se potriveasca cu cel din targ.

   De cand esti mic iti descoperi anumite abilitati si incerci sa le valorifici pentru a deveni ceva in viata. Copilul are tendinta atunci cand este mic sa ia ca exemplu ceea ce vede in familie, de exemplu: "Tata e doctor si mama e tot doctor, asta imi da de inteles ca si eu ar trebui sa fiu doctor, nu?" Nu chiar, nu in toate cazurile copilul trebuie sa ia exemplu din familie.



   De cand copilul incepe sa mearga, vorbeasca si ajunge la gradinita, cea din urma fiind primul contact cu un colectiv, trebuie sa fiti atenti la comportamentul lui. Ii place sa alerge sau sa dseneze, ii place sa vorbeasca in public sau ii place sa asculte, ii place sa invete o poezie sau ii place sa faca lucrari practice. Sunt unele intrebari pe care parintii trebuie sa si le puna. Observati ca abilitatile pe care le are nu sunt tocmai cele prevazute de voi. Nu-i nimic. Luati-l de la alergat si puneti-l sa memoreze o poezie. La inceput o sa fie mai greu, dar dupa o sa-i placa.

   Si am ajuns la varsta in care devine adolescent si acum poate sa ia decizii de unul singur. In prima etapa a dezvoltarii lui ati constatat ca are unele abilitati, dar cu siguranta nu ati putut sa le valorificati pe toate. Asa ca unii parinti isi duc copii la cercuri de lectura sau la sala de sport, chiar daca in aceasta etapa a maturizarii nu-si mai are locul. Multi dintre ei nu vor sa continue si prefera sa stea acasa si sa leneveasca. ("Nu toti copii trebuie sa fie doctori.")

   La varsta adolescentei vine un moment in care trebuie sa te hotarasti ce vrei sa fii in viata. Mama spune ca i-ar placea sa fii inginer, dar tie iti place sa scrii? Tata spune ca vrea sa te vada imbracat in halat alb, dar tie iti place sa joci fotbal? Acum este momentul sa te hotarasti, pentru ca inapoi nu te vei mai putea intoarce. Ce vrei sa stii inainte sa-ti formezi o cariera:

1. La ce sunt bun?
2. Exista locuri de munca la ce sunt eu bun?
3. Job-ul pe care mi l-am ales este de viitor?
4. Venitul pe care mi-l ofera job-ul respectiv ma ajuta sa nu mor de foame?
5. Oare imi face placere?
6. Imi voi permite o familie?

   Astazi voi raspunde la  a sasea intrebare. Pentru ca in ultimul timp mi s-au pus niste piedici.

   Eu vreau sa devin medic. (daa, stiu, bravo mie, daca pot de ce nu etc.) Bun. Multi dintre prieteni mi-au spus ca nu voi avea viata privata. Ca ma voi muta cu totul in spital. Bun. Dar poate ei nu stiu ca mie imi face placere acest lucru. Ca ador spitalele si imi face o deosebita placere cand vad ca am reusit sa fac pe cineva bine si este fericit. Nu o sa poti avea grija de copii. Bun. Dar cine a spus ca vreau sa am copii. Nu sunt nebuna, dar gaditi-va, cati dintre oamenii din Romania, vor sa devina doctori si chiar ajung sa fie niste medici straluciti? Sa spunem ca 10 % dintre ei, care se pot numi medici, nu fac copii. Eu una nu cred ca ar scadea natalitatea tarii. Multi s-au referit la faptul ca: "Cum sa nu ai o familie, copii, care sa te ajute la batranete?" Bun. Dupa cum vedeti vremurile s-au schimbat si peste 60 de ani nu vom mai murii de batranete in patul nostru de acasa, vom murii intr-un azil. Eu una nu vreau sa se aiba grija de mine cand o sa fiu batrana. Adica sa stiu ca odraselele mele nu se pot duce, spre exemplu intr-un club, ca trebuie sa vina la mine sa-mi aduca o cana de apa. De aceea s-au inventat cei care au grija de batrani. Eu vreau sa ma dedic in totalitate acestei meserii, pentru ca nimeni din Romanaia nu face treaba asta, iar cei care fac, pleaca cu primul avion spre State.

   Si revenind la prima parte a articolului. Eu cred ca fiecare individ are undeva scris ceea ce trebuie sa faca. Unii reusesc din prima,dar altii trebuie sa incerce de mai multe ori.

   Deci fiecare este facut pentru ceva.

   Vreau argumente pro si contra.

Comentarii

  1. Eu unul consider ca nu mai este timpul in care sa ne orientam dupa standardele sociale, avem ceva atat de pretios incat cuvantul "libertate" nu descrie in totalitate ceea ce semnifica.

    Si totusi, in vremuri in care sensul spiritual isi pierde din valoare, ce rost mai are sa nu dam 100% din noi pentru ceea ce ne place? Chiar daca semnifica un job! Job-ul poate sa ascunda in spate cele mai mari pasiuni.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

Limba păsărească era vorbită de generaţia mea. Eram în faţa blocului şi ca să nu audă toţi vecinii ce puteam noi la cale, preferam să vorbim într-un limbaj numai de noi cunoscut. Am căutat prin mai multe surse şi am ajuns la această limbă păsărească. Pot spune că este destul de greu, dar dacă ai cuvântul în minte şi îl desparţi în silabe, poţi să vorbeşti foarte uşor pe această limbă. Îţi trebuie mult exercițiu.

Şi avem...

După vocalele A E I O U se pun următoarele:

 A = pa
 E = pe
 I = pi
O = po
U = pu

Exemple:

da = dapa
nu = nupu
bine = bipinepe
rău = răpaupu
te iubesc = tepe ipiupubepesc
îmi placi = ipimipi plapacipi (asta suna haios)
îmi place blogul tău = ipimipi plapacepe blopogupul tapaupu


Cum ma las de fumat?

Eşti fumător?    Poate ai căutat măcar o dată în viaţă pe internet "cum să mă las de fumat?" dar nu ai dat peste o relatare a unuia care a încercat diverse metode. 
    Acum câteva zile mi-am dat seama că într-un interval foarte scurt am fumat foarte multe ţigări şi asta m-a adus la a treia tentativă de a mă lăsa de fumat, şi sper eu şi ultima. Acesta a fost unul dintre motive. M-am mai gândit la faptul că sunt aproximativ 500 lei pe lună arşi la propriu, plus sănătatea mea, pe care la vârsta asta o neglijez. Şi ultimul motiv secundar ar fi faptul că văd multe lume care se preocupa de ceva înafară de facultate sau muncă. Aşa că m-am gândit că " a mă lăsa de fumat" să fie pentru mine o nouă provocare.
   Totul a început de a-mi spune "Nu mai fumez, asta e ultima ţigară şi punct." Am rezistat 10 ore fără să fumez. În aceste 10 ore am ajuns la o concluzie personală. 
Există 2 tipuri de depententa.
   Fizică - în care se instalează acel tic de manevrare a ţigăr…

O zi obişnuită din viaţa mea

O zi obişnuită din viaţa mea, acum, înseamnă să mă trezesc la 9 AM şi să mă pregătesc pentru a pleca la şcoală. Nu este chiar aşa de uşor precum pare. Eu obişnuită cu trezitul de dimineaţă, adică pe la 6AM, atunci când eram în şcoala generală, acum îmi este foarte greu. Programul de la şcoală este foarte încărcat şi nu-mi mai rămîne timp şi pentru mine. Pentru activităţiile pe care aş vrea să le fac, care îmi fac plăcere, nu care sunt greu de efectuat şi au un timp anume de terminat.