Minciuni alese

Cap. 1 (31.01.2010)


Actiunea se face intr-un orasel din vestita Romanie. Plin de oameni care nu fura si care sunt cum se cade.
Oraselul era localizat la granita de sud a Romaniei, nu ii vom da nume ca sa nu iasa discutii.
Eh, sa incepem.
Erau doi copii frumosi, erau vechini si nu se desparteau unu de altu cand erau mici. Se jucau, se mai certau si le placea mersul pe deal si privitu apusului de la un loc special lor.
Anii trecuse si cei doi copii nu mai erau copii si au ajuns sa se placa cant mai mult, chia rdaca ei se credeau ca doi frati. Se stiai chiar foarte bine si nici un sucret nu puteau sa tina prea mult, ca se afla si erau foarte bucurosi ca nu se mint si ca totul merge foarte frumos.
Aveau 18 ani si si-au sarbatorit majoratul impreuna cu ceilalti prieteni mai mari sau mai mici. Erau de nedespartiti si nu credeau ca vor ajunge sa fie impreuna.
Peste 2-3 ani trebuiau sa se gandeasca la un viitor modest si un loc de munca pe masura.
Cei doi erau de nedespartit si era fericiti, pana el a cerut-o in casatorie pe ea si au facut o nunta ca in povesti.
(stai linistit, nu s-a terminat, inca)
Au ajuns la casa lor si cu o droaie de copii(nici chiar asa, dar 2 -3, tot aveau) si erau foarte fericiti.
Insa paradisul sau visul care era de ne explicat in cuvinte parca sa sters dintr-o data.
El, avea un caracter mai amplu, in el zacea o fiinta frumoasa, calma, ascultatoare, puternica iar pe din-afara era un puternic rezbunator fara inima si crud, dar se purta foarte frumos cu ea.
Ea, la randul ei era o fata frumoasa care avea grija de tot ce insemna gospodarie. O fata pe care ar vrea sa o aiba multi flacai. Sensibila la suflet dar o luptatoare cand venea vorba de copii ei.
Au horata sa se multe din satul acela saracacios si sa vina in umila capitala Bucuresti (nu prea aveau ce face.. dar era mai bine in comparatie de unde au plecat) pentru as petrece viitorul normal.
Alt orasi, alta viata, alt comportament. Cei doi incepura sa fie distanti si foarte rai unu cu celalat. El, pleca seara iar ea statea si zacea in casa cu cei 2 copii, dar nici ea nu era mai cuminte. Intr-o zi a dus copii la o bona si a plecat cu prietenele ei la cumparaturi. Deci putem sa spunem ca erau egali la capitotul asta.
Dar din nefericire paradisul si visul care nu se mai termina, uite ca s-a terminat si acum se tot certau.


Cap 2 (31.01.2010)


Minciunile au continuat chiar daca ei stiau ca nu este bine ceea ce faceau.
Timpul a trect si parintii celor doi s-au dus totul era destramat. Parca aveau un handicat cu minciuna asta. Copii nu mai stiau ce sa creada. El lua bani din casa pentru niste afaceri dar adevarul era ca incepea sa se droghze. Ea, isi cumpara numai haine scumpe. Copii erau da-ti la oparte si pe ei nu ii baga nimeni in seama. Munceau ca sa poata sa isi ia ceva de imbracat.
Pana la un moment dat, cand, parintii nu mai aveau bani si incepea viata si mai grea. Acum daca se mai minteau totul era destramat si chiar putea sa se piarda visul inceput cu cati-va ani mai devreme. Au apelat la prieteni, dar ei nu i-au ajutat pentru ca minteau, minteau ceea ce faceau cu banii. Copii nu se mai duceau la scoala din lipsa de bani. Totul se rezuma la minciuna. Au pierdut totul. Mai aveau doar acasa.
Dupa lungi batai de cap au decis sa renunte si sa se desparta, doar speranta de a nu mai mintii unul fata de celalat ii mai putea tine impreuna.
S-au hotarat sa se desparta. Un copil s-a dus cu ea si unu cu el. Au avut o perioada grea, dar puteam spune ca despartirea asta i-a facut ca amandoi sa vada altfel lucrurile si sa nu se mai minta reciproc pentru ca se mint pe ei insusi.
Au stat 2 ani despartit si s-au intalnit zic ei din gresala, dar intalnirea a fost organizata de cei doi copii.
Au stat de vorba si au ajuns la concluzia ca nu este bine sa minti chiar daca te simti bine la inceput dar dupa tot apar complicatii.