Treceți la conținutul principal

Verzisorule, vrei sa fii Rosu? (Cap V)

M-am indreptat catre pat pentru a-mi lua telefonul. Verzisorul m-a oprit:
- Te rog eu, nu vreau sa mor, mi-a zis el cu lacrimi in ochi.
- Nu, stai linistit, i-am zis eu asezandu-i camasuta.
Am luat telefonul repede si am apelat "Sebi.fratimiu" si nu avea ton. Cand de-o data oglinda s-a facut rosie si l-am vazut pe Sebi care statea pe un scaun.
- Buna Sebi.
- Da printeso, ce mai vrei.
- Nu ma lua tu cu dastea, ce mai vrei, ca eu vreau multe.
- Bine, ce doresti, spune repede, adauga el in timp ce si-a tras oglinda mai aproape.
Mi-am tras scaunul de la birou mai aproape de oglinda si m-am asezat. Verzisorul era inca pe monitor, facea echilibristica.




- Uite, d. Verde a trimis pe cineva sa ma spioneze si este mic si neajutorat.
- Pe cine?
- Un omulet cat palma ta, verde si cu o palarie pe cap.
- Da, astia sunt cei noi veniti in ceata lui. Cred ca asta micu nici n-a vrut sa fie Verde. Ia intreaba-l, de unde vine?
-De unde vii pispirica? mi-am ridicat privirea si l-am vazut pe Verzisor cum facea niste piruiete de balet, mi se facuse din nou rau. M-am uitat putin urat la el si s-a potolit.
- Domnita eu vin din Peles. Am fost prins in zidurile castelului. Cel Verde a trecut pe acolo si a vrut sa ma scape si n-am stiut ca este asa rau.
-Da, deci ai auzit, mi-am intors eu privirea la oglinda.
In mometul ala a intrat mama pe usa.
- Ce faci fata, nu te mai uita in oglinda, poate se sparge. Iti mai este rau?
- Mamaaa, nu, mi-a trecut. Iesi te rog.
- Da, am inteles, vrei intimitate.
- Da, merci.
- Sa vii sa gusti din prajitura ca am terminat-o.
- Nu multumesc...
- Bine, cum vrei tu.
M-am speriat rau. Bine ca Sebi s-a ascuns repede si oricum pe Verzisor lumea normala nu-l poate vedea. Am sters oglinda cu maneca si l-am vazut din nou pe Sebi.
- Scuze pentru adineauri, o sa pun cheie la usa.
- Stai linistita. In legatura cu Verzisorul, adu-l pe la mine cand poti ca sa vedem ce-i putem face. Pana atunci tine-l langa tine si intreaba-l daca vrea sa fie unul de-al nostru.
- Piticule, vrei sa fii un Rosu?
- Da, domnita mea, o sa fiu protectorul dumneavoastra.
- Da, deci ai auzit. O sa vin cu el maine la tine. Poate vorbesc si cu Dominic.
- Da si ai grija cu alergia. Trebuie sa i-a contact cu capsunile pana la miezul noptii.
- Bine, hai ca mai vorbim. Cred ca o sa vina sormea. Pa
- Bine, pa.
- Tu, Verzisorulu, urcate pe umarul meu si stai aici. Vei sta numai cu mine si nu scoti nici un sunet neobisnuit, da?
- Da domnita, am inteles.
- Nu-mi mai spune asa. Ma cheama Caro.
- Bine domnita Caro.
- Fara domnita, i-am zis eu dandu-mi ochii peste cap.
- Doar Caro, asa?
- Da.
In momentul acela intra Dominic pe usa.
- Buna surioara, ce faci?a alergat spre mine si m-a strans in brate. Eu stiam ce imi va spune, dar am lasat-o sa imi spuna chiar ea.
- A facut mama o prjitura, vino si tu jos.
Nu aveam cum sa ma duc jos, alergia mea ma facea sa-mi pierd controlul. Si venele mele au inceput sa faca gimnastica. Dar imi venise o idee. Mi-am zis ca daca Dominic va sta aproape de prajitura va face si ea alergia, asa o sa-mi fie mie usor.
- Da, scumpo, haide sa mergem jos. Dute tu inainte si pune-mi pe o farfurie ca vin si eu imediat.
- Cum vrei.
A iesit ea din camera ca vijelia si eu m-am pus pe pat si l-am luat pe Verzisor de ceafa si l-am pus in palma.
- Acum mergem jos, sa nu care cumva sa scoti o vorba ca te..stii tu.
- Da Caro, dar am sa-ti zic ceva.
- Spune repede.
- Am facut o vraja ca Dominic sa fie imuna la capsuni, adica ea nu va face alergia. Vraja va tine doua zile.
- Pfooa, nu se poate. Trebuie sa faca alergia, pentru ca nu plecam maine ca sa nu se intample nimic. Eu ma gandeam ca plecam duminica. Esti tare rautacios, sa stii.
- Nu sunt eu, ca nu eu am vrut sa fac asta, stapanul meu este de vina.
- Da, am inteles. Lasa ca ma gandesc eu la ceva. Tu stai aici pe umar si tineti gura.
Pe scari m-a cuprins ameteala. Mirosul de capsuni mi-a intrat pana in plamanii pe care nu-i aveam. Mi-am tinut respiratia si m-am pus la masa. Dominic manca din prajitura.
- Uite, ti-am taiat si tie o felie. Mananca!
- Da, acuma.
M-am pus la masa si mi-am tras farfuria langa mine. Am stat pentru cateva minute cu lingurita in mana uitandu-ma la Dominic cum manca fara nici o problema din prajitura. Mi-a venit ideea pe loc. Cred ca ala a fost primul moment in care trebuia sa fiu premiata pentru sclipirea mea. M-am gandit ca daca o apropii si mai mult pe Dominic de prajitura, poate o sa se faca efectul alergiei. Asa ca m-am ridicat incet de la masa cu pretextul ca vreau o cana de apa si m-am apropiat de ea cu incetinitorul. Mi-am apropiat mana de ceafa ei si i-am inpins fata in prajitura. Si eu eram uimita de ce facusem si m-a apucat rasul. Dominic m-ai vulcanica din fire a inceput sa tipe si ma loveasca. I-am oprit palmele si am potolit-o. Eram incantata ca ii aparusera vulcanii rosii pe fata. Poate era rosie din cauza ca era nervoasa, dar nu asta m-a interesat. Mi-am luat cana cu apa, implinindu-mi misiunea si am fugit pe scari.
In camera Sebi ma astepta cu bratele deschise.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

Limba păsărească era vorbită de generaţia mea. Eram în faţa blocului şi ca să nu audă toţi vecinii ce puteam noi la cale, preferam să vorbim într-un limbaj numai de noi cunoscut. Am căutat prin mai multe surse şi am ajuns la această limbă păsărească. Pot spune că este destul de greu, dar dacă ai cuvântul în minte şi îl desparţi în silabe, poţi să vorbeşti foarte uşor pe această limbă. Îţi trebuie mult exercițiu.

Şi avem...

După vocalele A E I O U se pun următoarele:

 A = pa
 E = pe
 I = pi
O = po
U = pu

Exemple:

da = dapa
nu = nupu
bine = bipinepe
rău = răpaupu
te iubesc = tepe ipiupubepesc
îmi placi = ipimipi plapacipi (asta suna haios)
îmi place blogul tău = ipimipi plapacepe blopogupul tapaupu


Cum ma las de fumat?

Eşti fumător?    Poate ai căutat măcar o dată în viaţă pe internet "cum să mă las de fumat?" dar nu ai dat peste o relatare a unuia care a încercat diverse metode. 
    Acum câteva zile mi-am dat seama că într-un interval foarte scurt am fumat foarte multe ţigări şi asta m-a adus la a treia tentativă de a mă lăsa de fumat, şi sper eu şi ultima. Acesta a fost unul dintre motive. M-am mai gândit la faptul că sunt aproximativ 500 lei pe lună arşi la propriu, plus sănătatea mea, pe care la vârsta asta o neglijez. Şi ultimul motiv secundar ar fi faptul că văd multe lume care se preocupa de ceva înafară de facultate sau muncă. Aşa că m-am gândit că " a mă lăsa de fumat" să fie pentru mine o nouă provocare.
   Totul a început de a-mi spune "Nu mai fumez, asta e ultima ţigară şi punct." Am rezistat 10 ore fără să fumez. În aceste 10 ore am ajuns la o concluzie personală. 
Există 2 tipuri de depententa.
   Fizică - în care se instalează acel tic de manevrare a ţigăr…

O zi obişnuită din viaţa mea

O zi obişnuită din viaţa mea, acum, înseamnă să mă trezesc la 9 AM şi să mă pregătesc pentru a pleca la şcoală. Nu este chiar aşa de uşor precum pare. Eu obişnuită cu trezitul de dimineaţă, adică pe la 6AM, atunci când eram în şcoala generală, acum îmi este foarte greu. Programul de la şcoală este foarte încărcat şi nu-mi mai rămîne timp şi pentru mine. Pentru activităţiile pe care aş vrea să le fac, care îmi fac plăcere, nu care sunt greu de efectuat şi au un timp anume de terminat.