Poezie fără titlu

Melancolia mă apasă 
Şi pătura a devenit mai groasă.
În vise îmi apari mai mereu
Şi mi se pare destul de greu.
Viaţa fără tine e ca un joc fără jucători,
Iar ziua de mâine mă apasă şi-mi dă fiori.
Mă urmăreşti peste tot,
Dar niciodată nu eşti lângă mine.
Mintea îmi joacă feste, inima vrea la tine.
Confunză sunt de când te-am întâlnit, 
Dar nu mă pot acomoda.
Eşti de ne schimbat, dar n-am să te voi da.
Iubirea nu se vinde şi nici nu se cumpără,
Mă tem că ai să înţelegi greşit,
Aceste rânduri scrise la nesfârşit.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste