Realitatea

Povestioară născocită de mine :">

   Într-o zi de iarnă doi adolescenţi se revăd în curtea şcolii după o despărţire. El vine la ea şi-î spune:
EL: Ce faci?
EA: Bine, am venit şi eu pe la şcoală.
EL: Am auzit că ai trecut mai departe, e adevărat?
EA: Da, aşa este. Vreo problemă?
EL: Nu, dar m-a şocat. Cu cine...?
EA: N-are rost să-ţi spun...
EL: Are rost pentru că mă interesează.
EA: Nu îţi spun că nu te mai interesează.
   După mai multe insistări ale băiatului fata ripostează şi vrea să plece, el o strânge de încheietura mâinii şi nu o lasă. La un moment dat fata îl loveşte între picioare ca să poată să scape din mâiniile lui. Ea fuge pe terenul se sport unde era multă gheaţă şi alunecă. Cade. El fuge după ea şi o vede prăbuşită la pământ. Uimit se uită la ea şi nu ştie ce să facă. Ea nu se mai mişca, după un minut, din urechea stângă şi din nas începe să-i curgă sânge. El alarmat începe să strige după ajutor. Toată lumea era uimită şi au intrat toţi în panică.
EL: Ooo, nu, ce-am făcut? Te rog trezeşte-te. Mă auzi?
   Ea nu mai reacţiona la nicio atingere. După cinci minute de panică el sună la salvare. În zece minute salvarea ajunge la şcoală. În salvare el plânge şi încearcă să o trezească şi să-i ceară scuze.
  La spital, în sala de aşteptare el stătea pe un scaun singur, la un moment dat apare un doctor:
DOCTOR: Dumneavoastră suneti cu accidentul de la şcoală?
EL: Da, ce s-a întâmplat?
D: Ne pare rău, dar a intrat în comă şi nu se ştie dacă se va mai trezi, pentru că a fost lovită prea tare la cap.
   El auzind acestea, începe să ţipe şi să nu se mai poată controla. Uluit de siguranţa doctorului că ea nu mai avea să se trezească, răbufneşte.
EL: Cum aşa? Chiar nu se mai poate trezi? E atât de grav?
D: Sunt şanse de 50% să se trezească, pentru că e tânără, dar nu vă faceţi speranţe.
EL: Pot să o văd?
D: Da, desigur, veniţi cu mine.
În salon, pe un pat alb se afla ea, acoperită cu toate tuburile posibile. Minunat de ce a putut să facă se aşează pe un scaun lângă ea şi începe a plânge.
  O săptămână a stat lângă ea, a mâncat din spital şi a dormit lângă ea. După trecerea săptămânii el a început să se panicheze şi asistentele l-au dus într-un alt salon pentru al linişti.
  Într-un sfârşit, ea s-a trezit şi nu-şi mai aducea aminte de ce se întâmplase. El este anunţat de asistente de trezirea ei şi aleargă disperat până în salonul la ea. Acolo ea aştepta să vină cineva să-i spună ce s-a întâmplat. El intră în salon.
EL: Bună, te-ai trezit, vreau să-mi cer scuze pentru ce s-a întâmplat.
EA: Dar cine eşti? Şi de ce îţi ceri scuze?
El uimit de cele auzite, cheamă urgent pe doctor.
D: Da, are amnezie, dar din fericire pentru o scurtă perioadă.
   El pentru a o lăsa să se odihnească se duce la el în salon. Ea după două ore se dă jos din pat întreptându-se către salonul lui.

EA: Se pare că ai început să mă iubeşti, doar atunci când ai văzut că m-ai pierdut.

Colaborator şi corector