Amintiri din viitor (III)

Mi-aduc aminte că acum două sau trei zile am plecat grăbită de la spital şi în metrou înainte de staţia unde trebuia să cobor îi se făcuse rău unei doamne mai în vârstă. A leşinat. A căzut aşa de repede încât n-am putut să mă gândesc, oare de ce? Toată lumea s-a strâns în jurul ei şi încercau să îi dea primul ajutor. M-am ridicat după scaun şi am intrat în mulţime cu un stetoscop în mână. Norocul meu a fost că îl aveam în geantă. Am strigat că sunt medic şi m-am apropiat de femei. Respira tare greu. I-am ascultat inima. Bătea foarte încet.  Am sunat la Urgenţă şi am vorbit cu Şefu de la Cardiologie. I-am spus că sunt cu o femeie în metrou. Semnele vitale nu-s chiar aşa de bune. Mi-a spus să-i dau primul ajutor până o să trimită el o ambulanţă. Într-un final, ambulanța a venit, iar paramedicul nu m-a lăsat să vin şi eu la spital. Spunându-mi că maximul de ore pe săptămână este de 80, aşa că eu nu mai aveam voie să intru în spital ca să lucrez peste aceste 80 de ore. Aşa că am ajuns acasă, iar iubitul meu mi-a pregătit cina, într-un mod foarte romantic.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste