Mașinăriile secolului sau bătaie de joc?

O să te întrebi de ce sunt nervoasă. Ei bine, hmm, e poveste lungă, am să scriu al articol.
Acum vreau să citești asta și să-mi spui cam ce notă mi-ai da pe lucrarea asta. 

Oricum, nu zic că eu am dreptate, dar putea să fie egală cu toţi ceilalţi şi să dea note pe merit. Cel mai rău m-a enervat că uneia dintre colege i-a dat 10 pe o lucrare luată după net. Unde pe tablă scria mare şi clar că trebuie să fie original. Asta m-a deranjat şi eu care m-am chinuit să fie făcut de mine nu apreciază chestia asta

    De multe ori m-am gândit de ce trebuie ca mamele noastre să-şi piardă timpul stând toată ziua de sâmbătă spălând hainele strânse din timpul săptămânii. Ea, săraca, n-are nicio vină, pentru că-mi spune de vineri seara să-mi pun hainele albe într-o parte şi hainele colorate în altă parte. Dar eu dacă mă iau cu altele uit şi sâmbătă pe la orele 9, atunci când somnul este cel mai dulce după o săptămână atât de grea la şcoală, vine şi mă trezeşte. După ce iese din cameră încerc să mă pun să adorm din nou, dar trezirea bruscă mă face să nu-mi mai fie somn.

    Într-o sâmbătă am stat şi m-am gândit. Cum ar fi ca maşina de spălat să aibă două cuve. Adică într-una să fie hainele albe şi într-una hainele colorate. Asta ar împuţina eforturile mamei. Ar spăla odată, ci nu de două ori.

    Desigur că inovaţia mea a fost ascultată de nişte oameni cu intenţii serioase şi au început să facă o asemenea maşinărie. M-au invitat să iau parte la încercarea maşinii de spălat, care avea să se numească Emmex. Am fost la târgul unde mașina mea se vindea in număr foarte mare. Prima oară nu am crezut că o să aibă atâta succes, chiar mă așteptam la un eșec considerabil.După doua săptămâni de la inaugurarea produsului am fost uimiă de această creştere de cereri, imediat după ce şi preşedintele Obama a încercat această maşină. Toată lumea era ferită. Acum femeile, gospodinele, mamele, puteau să facă altceva folositor.

    Ţin să menţionez că am scurtat timpul spălării de la două ore inițial, până pe la o oră, depinde de programul setat și de nevoia gospodinei.

    Eram la târg, stăteam şi mă uitam la lume cum veneau şi-şi cumpărau maşina secolului. Pe la orele prânzului o fetişcană vine şi mă întreabă de unde mi-a venit ideea, iar eu cu zâmbetul pe buze îi spun că ideea mi-a dat-o doamna de psihilogie, iar ea m-a întrebat, cum aşa? I-am răspuns lunâd-o de-o parte. M-am așezat pe un scaun la o masa de lângă stand, i-am dat un pahar de apă şi i-am spus: Când ai să ajungi şi tu în clasa a X-a şi doamna sau domnul de Psihologie o să-ţi dea o temă despre imaginaţie, atunci ai să-ți dai seama de unde m-am inspirat si ai să vezi cât de uşor este să-ţi imaginezi ceva ne mai întâlnit. Fata foarte bucuroasă se uită în ochii mei şi îmi spune"Dar de ce nu te-ai gândit că atunci când mami o să scoată hainele din maşină nu o să aibă loc să le usuce pe toate, dacă afară e frig."

    Din monetul acela toate gândurile mi s-au schimabat. Fata acea mică, avea dreptate. Erau prea multe haine şi chiar nu aveai cum să le întinzi, dacă afară era iarnă sau ploua. M-am gândit că ideea nu era bună cu mașina care avea două cuve, pentru că atunci când spălai rufele albe, le puneai la uscat. Pe urmă le puneai la spălat pe cele colorate, iar în timpul acesta cele albe se puteau usca. Deja mă gândeam că nu o să se mai cumpere masina după ce lumea o să-și dea seama că nu au cum să le usuce.

    Am stat şi m-am gândit cam o săptămână şi ceva până am găsit soluţia. Soluţia era foarte simplă. Am luat un dulap obişnuit, i-am schimbat uşile şi i-am pus un sistem de încălzire constant şi de aici am ajuns la un dulap, care îţi usucă hainele şi ţi le şi calcă în acelaşi timp. Tot ce trebuie să faci este să pui bluzele, pantalonii, cămăşile, rochiile etc. să le pui pe un umeraș imediat ce le-ai scos din maşină.              În mai puţin de o oră hainele sunt uscate,călcate și le ai în dulap frumos aranjate.

    Maşina de spalat şi dulapul care usucă şi calcă au fost premiate la târgul de invenţie şi inovaţie 2012.

   Şi când m-am trezit era dimineaţă.

  Visul m-a făcut să mă gândesc că ar fi o soluție și că ar trebui să mă duc la cineva din domeniu și să prezint ideea, dar m-am gandit că eu fiind mică, nimeni n-are să-mi mulțumească sau în cel mai bun caz să-mi pună numele pe mașina si dulap. De aceea am rămas cu scrierea intr-un carnețel și poate nepoții mei o vor pune în aplicare.